Problema mutării ambasadei României din Israel, politică de birt.
Nimic nu a reliefat mai mult valoarea actualei clase politice decât problema mutării ambasadei României la Ierusalim. Procupați, în egală măsură să mai fie mângâiați odată pe cap, politicienii români s-au înghesuit să câștige capital dintr-o problemă extrem de sensibilă.
Să vedem însă cum stau lucrurile:
SUA a anunțat prin Donald Trump că va muta ambasada. americană. Atât i-a trebuit Mumei Pădurii Merkel că și-a adus brusc aminte că Germania a încercat odată să extermine la propriu evreii și a sărit ca arsă: nu se mută nimic. Dacă era vorba de vreo cinci milioane de musulmani, ne explica tuturor ce important este să-i primim și să-i apărăm. Fiind vorba de cetățeni ai Statului Israel, lucrurile stau altfel. Și cum Germania conduce de facto toată Europa, și cum România este în Spațiul ei vital, guvernatorul sas/Neamț Iohannis a sărit să apere punctul de vedere al Mumei. Atât i-a trebuit lui Dragnea: simțind slăbiciunea, a fugit repede în Israel să transmită că guvernul vrea, dar președintele rău nu-și dorește. Nu l-a chemat pe guvernatorul german la ședința de guvern în care se lua decizia, pentru că Neamțul ar fi impus guvernului soluția sa, pentru câ în guvern nu se Votează, iar Iohannis ar fi condus ședința. Peste capul Mumei Merkel și al guvernatorului Werner, Dragnea a dat fuga în Israel.
Scoasă din minți, Muma Merkel l-a pus pe Werner să atace, a cerut demisii, a retras încrederi, ce mai, hai mare. Iar aici intră în scenă comentatorii, fiecare cum se pricepe: Toată așa zisa Dreaptă Românească a sărit să o apere pe Muma Pădurii, fiecare după posibilități. Cel mai tare este că Dreapta l-a reevaluat pe Ceaușescu, vorbind de 50 de ani de Diplomație excepțiinală( Iohanis) 60, după care 51-60 Traian Băsescu, 30 de ani Orban( ăsta nu a luat decât vreo doi de la Ceaușescu. Am trăit să o vedem și pe/asta: Toată așa zisă dreaptă din disperare de argumente, a apelat la Ceaușescu, nu că Ștefan Andrei nu ar fi fost cel mai bun ministru de externe pe care l-a avut România în ultimele decenii. La aceasta se Adaugă argumente cu portavioane, Consiliul de Securitate al ONU, ce mai, dezastru total. De fapt, în România, problema mutării ambasadei a devenit o problemă pro sau anti Dragnea, via Merkel. Și cum Germania guvernează România, ca dealtfel întreaga Europă, mai puțin Polonia, Ungaria, și un pic Cehia; toți „politicienii” de la birtul din sat știu așa: dacă ești împotriva lui Koveși, ești cu Dragnea, dacă vrei mutarea ambasadei, ești cu Dragnea, dacă vrei legi ale justiției ești cu Dragnea, dacă ești împotriva lui Iohannis și Merkel ești cu Dragnea.
Reducerea întregii dezbateri privind mutarea ambasadei la o ecuație pro/Anti Dragnea, sau pro/anti Iohannis, ca dealtfel și a dezbaterii privind justiția, arată impotența clasei politice actuale, îmbătrânită în rele, care transformă orice subiect important pentru România în pro și contra unui partid sau unei persoane. A fost o rețetă de a lua voturi acum doăzeci de ani, însă problematica globală și națională este atât de complexă, încât ai sezația că politicianul român, încântat de „ba pe-a mă-tii, a rămas la stadiul de peșteră.
Mutarea ambasadelor nu este doar o problemă românească, este o problemă de mare interes global. Un popor prigonit mii de ani, vrea să/și afirme identitatea într-un stat care poartă denumirea poporului: statul Israel, al Israeliților. De- abia după ce ne vom poziționa față de această situație putem vorbi despre Diplomație românească, despre eventuale discuții și negocieri. Ceea ce se întâmplă Israeliților nu este corect. Întreaga lume privește problema lor prin prisma propriului interes: să nu uităm că în urmă cu 75 de ani, când Germania lui Hitler a luat decizia să extermine poporul Israeliților, națiunile „civilizate” din Europa au spus că nu știau nimic, dar trimiteau trenuri cu evrei, tineri, bătrâni, femei, copii, aruncați în vagoane de vite, pentru a fi arși în crematorii.
Ba știau foarte bine ce se întâmplă, dar aveau o problemă cu interesul lor „strategic”. Exterminarea evreilor a fost cea mai mare pată neagră, urâtă, pe obrazul umanității. Umanitatea doar venise din experiența exterminării prin diverse mijloace a milioane de oameni de către Stalin, și iarăși se făcuse că nu vede.
O Societate Modernă nu poate trata Israelul prin prisma interesului de moment, pentru că doar repetăm o greșeală; până la urmă, este de admirat curajul lui Trump de a pune în practică o decizie corectă a Congresului. Nu-i vorba de conflicte, inclusiv religioase, este vorba în primul rând de un efort de pace, în care Europa ar fi trebuit să se angreneze.
In schimb, avem iarăși poziția ostilă a Germaniei, care, (pentru a câta oară?) trage toată Europa după ea.
Iar România, în loc să gândească cu capul ei, a transformat toată dezbaterea într-o discuție de birt, pro/Anti Dragnea, sau pro/Anti Iohannis.
Jalnic. (Gelu Visan – P.M.P.).