Actualitate
EXPLOZIV/Senatorul Johnson, Kovesi si gazele de sist
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB PRELUARE INPOLITICS.RO:
În vara anului 2015 s-a produs un eveniment care a făcut turul presei din România, în special al celei devotate sistemului: în cadrul audierii viitorului ambasador Hans Klemm, în Comisia senatorială de externe, un senator, Ron Johnson, i-a atras acestuia atenția să aibă mare grijă de Laura Kovesi, odată sosit la post. Pentru că, spunea acesta, Kovesi e singura garanție a continuării luptei anticorupție; înduioșător, ce-i drept, interesul american pentru bătălia contra corupților. Un alt eveniment, însă, rămas necunoscut la noi și petrecut cu exact un an înainte, ar putea arunca situația într-o cu totul altă lumină, cel puțin în ceea ce îl privește pe Johnson.

Să o luăm metodic.
În iulie 2014, subcomisia pentru afaceri europene a Comisiei senatoriale de relații externe a audiat cîțiva oficiali ai Departamentului de Stat, între care adjuncții lui John Kerry, i-am numit pe Hoyt Yee, responsabil cu afacerile europene și asiatice, și pe Amos Hochstein, însărcinat cu problemele energetice, stenograma fiind postată pe siteul comisiei.
În fața membrilor subcomisiei, Hochstein a făcut o amplă prezentare a problemelor energetice din zona eurasiatică, cu accent pe estul Europei, în contextul jocurilor politico-energetice practicate de Krmelin. Potrivit lui Hochstein, Ucraina, bunăoară, avea mare nevoie să se integreze în sistemul energetic european pentru a scăpa de șicanele Rusiei, dar acest proces era îngreunat de corupția locală. La rîndul său, și Yee a vorbit despre corupția din statele foste comuniste, nominalizînd România în contextul vizitei pe care vicepreședintele Joe Biden o făcuse în țara noastră.
O abordare care i-a ridicat, brusc, mingea la fileu senatorului Ron Johnson, membru al subcomisiei, care a luat cuvîntul, amintind că prima sa întîlnire la vizita făcută în România fusese cu procurorul șef al DNA, Laura Kovesi, ”O femeie incredibil de curajoasă, care chiar se luptă cu corupția din România”.
”Cred că amândoi suntem îngrijorați că nu avem încă un ambasador în România. Mandatul însărcinatului cu afaceri se apropie, și el, de final. Este conștient Departamentul de stat de această situație? Pentru că eu cred că singurul mod în care România poate continua pe drumul spre reducerea corupției este să existe o prezență americană puternică care să pună presiune permanentă pe guvernul român pentru a garanta protejarea doamnei Kovesi, aflată în pericol de moarte”. (?!!)

Fragment din stenograma discuțiilor
În răspunsul său, Yee a dat asigurări că DS se preocupă de identificarea unui nou ambasador, cu o nuanță destul de interesantă: ”În ceea ce privește procurorul pe care l-ați menționat, doamna Kovesi, și de efortul per ansamblu de combatere a corupției în România, administrația americană a fost critică”.
Vizibil nemulțumit, Johnson a insistat, întrebînd dacă, pînă se găsește un alt ambasador, nu s-ar putea recurge la reinvestirea ultimului diplomat, ori dacă nu s-ar putea prelungi mandatul lui Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri. Răspunsul lui Hoyt Yee a fost că succesorul lui Butcher a fost deja trimis la post.
În replică, Johnson a declarat că în România nu trebuie lăsat să se producă un vid în privința prezenței diplomatice și a atacat imediat un subiect extrem de delicat: gazele de șist.
El a solicitat celor doi oficiali să-i transmită dacă administrația americană are date concrete despre rezervele de gaze de șist din țările est-europene, în lumina prospecțiunilor efectuate de mari companii petroliere, și dacă se poate începe curînd exploatarea acestora. Senatorul dorea să știe cifre și date concrete despre dimensiunea depozitelor descoperite în țări precum România, Polonia sau Ucraina și alte amănunte. Potrivit lui Hochstein, însă, un răspuns concret era imposibil, mai ales că estimări preliminare asupra unor zăcăminte fuseseră contrazise de cercetările mai aprofundate. El a vorbit și de companii americane care au forat în estul Europei, apoi au plecat.

E momentul în care Johnson a intervenit brusc, întrebînd dacă acele companii s-au retras cumva din cauza corupției din țară. Răspunsul a venit prompt: nu, ci din cauză că rezervele erau insuficient de atractive.
În plus, Hochstein a ținut să transmită că unele date legate de zăcămintele din zona europeană nu sunt publice.
Tot restul ședinței subcomisiei, trebuie spus, a fost dedicat subiectului energiei și, mai ales, al gazelor de șist, Johnson fiind, de departe, cel mai interesat de problemă.
Oare de ce?
Răspunsul îl oferă presa americană a ultimilor 10 ani. Peste ocean, Ron Johnson, un prosper afacerist milionar înainte de a intra în politică, e poreclit ”oil-man”, un om apropiat industriei petroliere. De rîsul curcilor, senatorul deplîngea, acum cîțiva ani, companiile petroliere că sunt spoliate de profituri de către taxele și impozitele guvernamentale. Mai e faimos și prin criticile dure aduse celor care vorbesc despre fenomenul încălzirii globale, o prostie în opinia sa.
O replică a lui a devenit virală: “We have to get the oil where the oil it is”, adică ”Petrolul trebuie extras oriunde se găsește”, sensul fiind că nu ar trebui să existe restricții în acest sens. Johnson a produs, astfel, indignare publică atunci cînd s-a pronunțat pentru exploatări petroliere chiar și în zona Marilor Lacuri americane, considerată o arie naturală protejată și cea mai mare rezervă de apă dulce din lume; la fel și în uriașa rezervație naturală din Alaska.
Teza lui era și este aceea că dependența Americii de importuri de petrol ar constitui o amenințare pentru siguranța țării
Johnson e cunoscut inclusiv prin criticile aduse cîndva lui Obama, acuzat de a fi luat măsuri prea dure după dezastrul produse de British Petroleum în golful Mexic inclusiv obligînd compania să despăgubească financiar victimele. Ulterior, s-a aflat că Johnson avea la BP acțiuni valorînd sute de mii de dolari.
Cu o lună înaintea ședinței sus-pomenite a subcomisiei senatoriale, Ron Johnson, alături de senatorii John McCain și Cristopher Murphy, efectuase o vizită în România în care subiectul gazelor de șist fusese la loc de cinste. Într-un interviu pentru ”Gîndul”, senatorii susțineau că Rusia nu poate fi combătută eficient dacă statele europene nu îşi recîştigă independenţa energetică, iar subiectul exploatării propriilor resurse naturale, inclusiv a gazelor de şist, chiar dacă este delicat, trebuie dezbătut şi pus în balanţa geopolitică, Rusia fiind numită, cu acel prilej, „o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”. Tot atunci, avusese loc și întrevederea lui Johnson cu Kovesi, despre care am relatat.
Trăgînd linie și adunînd, e clar că un om care nu are rezerve în a fora după petrol nici măcar în zonele protejate din propria țară nu va fi preocupat de problemele pe care exploatările le-ar putea crea în țările altora.
Important e ca marile companii petroliere americane – de care Johnson e atît de apropiat – să nu se ciocnească de corupția din state precum România, Polonia, Ungaria sau Ucraina. Ori de opoziția vreunor forțe politice locale, mai ales că doar cu doi ani în urmă, PSD organizase mitinguri ample contra exploatării gazelor de șist.
Iar pentru evitarea unor asemenea ”incidente” ce antidot mai bun exista decît o structură precum DNA și un om devotat precum Laura Kovesi? (Bogdan Tiberiu Iacob)
Actualitate
Strategia de supraviețuire a Forțelor Aeriene sub presiunea conflictelor: Generalul Wilsbach redesenează apărarea bazelor și viitorul instruirii piloților
Într-un context marcat de un buget record de 1,5 trilioane de dolari și de reluarea ostilităților cu Iranul, șeful Statului Major al USAF, Generalul Kenneth Wilsbach, propune o schimbare radicală de paradigmă: de la buncăre masive de beton la sisteme de apărare activă și simplificarea instruirii de zbor.
Primul an de mandat al Generalului Kenneth Wilsbach s-a dovedit a fi unul dintre cele mai turbulente capitole din istoria recentă a aviației americane. De la inversarea reformelor administrative anterioare până la gestionarea crizei din Orientul Mijlociu după prăbușirea armistițiului cu Teheranul, Wilsbach se află în centrul unei transformări structurale profunde. Într-o analiză recentă a provocărilor actuale, generalul a subliniat că noile realități ale câmpului de luptă, unde aeronave de miliarde de dolari sunt vulnerabile la sol în fața unor drone de câteva sute de dolari, impun măsuri imediate și inovatoare.
„Point Defense”: Noua specialitate militară în era dronelor kamikaze
Lecțiile învățate din conflictele actuale, inclusiv din utilizarea intensivă a munițiilor cu atac unidirecțional în Ucraina și a dronelor iraniene, au forțat USAF să creeze un nou domeniu de carieră: apărarea punctelor strategice. Conform generalului Wilsbach, expertiza în protejarea aerodromurilor împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete balistice și de croazieră până la drone de mărimea unei palme – a devenit o prioritate critică.
„Trebuie să fim capabili să proiectăm forța de pe aerodromurile noastre. Dacă acestea sunt atacate constant de aceste sisteme, riscăm să fim paralizați”, a avertizat Wilsbach. Această nouă direcție marchează recunoașterea faptului că securitatea bazelor nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării sau gestionată prin metode convenționale depășite.
Adio buncărelor de beton: Pariul pe energia dirijată și soluții „low-cost”
Într-o viziune care ar putea părea controversată pentru adepții fortificațiilor clasice, Wilsbach își menține scepticismul față de adăposturile ranforsate. Argumentul său este unul pur economic și tactic: orice structură care nu este îngropată la peste 30 de metri sub pământ poate fi distrusă de inamic.
„Nu vreau să cheltuim sume colosale pe buncăre. Economia favorizează apărarea spațiului aerian cu sisteme care pot intercepta proiectilele, nu construcția unor adăposturi care oricum nu se pot mișca”, a explicat generalul. În schimb, el propune un mix de soluții: de la plase simple și ieftine, capabile să oprească dronele comerciale, până la tehnologii avansate precum energia dirijată (lasere), bruiajul electronic și atacurile cibernetice asupra sistemelor de control inamice.
T-7 Red Hawk: Un singur avion pentru o generație nouă de piloți
În ceea ce privește viitorul instruirii, Generalul Wilsbach s-a declarat impresionat de manevrabilitatea noului avion de antrenament T-7 Red Hawk, construit de Boeing. Deși aeronava operează încă sub anumite restricții de viteză și unghi de atac, specifice fazei de testare, promisiunea este una de eficiență maximă.
Planul USAF este ambițios: utilizarea T-7 ca unic trainer, eliminând necesitatea trecerii prin două platforme diferite (T-6 și T-38). Această strategie ar reduce semnificativ timpul și costurile de instruire, permițând piloților să ajungă mai rapid la manșa avioanelor de luptă avansate. „Este mult mai ușor de pilotat decât un T-38. Mult mai ușor”, a subliniat Wilsbach, văzând în acest aparat cheia unei forțe aeriene mai agile.
Ultimatum pentru giganții industriei: Întârzierile F-35 nu mai pot fi ignorate
În ciuda succeselor operaționale recente ale avioanelor F-35 în teatrele de operații, problemele tehnice legate de actualizările Block 4 și TR-3 rămân un punct sensibil. Generalul a recunoscut că, deși capacitatea de luptă a unităților actuale nu a fost grav afectată datorită manevrelor logistice, răbdarea Pentagonului față de contractori este la limită.
„Avem nevoie ca Lockheed Martin și subcontractanții lor să accelereze livrarea unei platforme stabile care să funcționeze conform contractului”, a declarat ferm Wilsbach. Deși aeronavele actuale demonstrează o disponibilitate ridicată și lovesc țintele cu precizie, întrebarea care planează asupra forțelor aeriene rămâne: ce performanțe s-ar fi putut atinge dacă noile radare și sisteme de război electronic ar fi fost livrate la timp?
În replică, producătorul susține că modernizarea Block 4 reprezintă cea mai semnificativă evoluție a capacităților F-35 de până acum, cu peste 70 de upgrade-uri majore menite să asigure dominația aeriană în fața oricărei amenințări viitoare. Cu toate acestea, presiunea rămâne pe umerii industriei pentru a transforma promisiunile tehnologice în realități operaționale pe linia frontului.
Actualitate
Securitatea aeriană a SUA prinde contur la Philadelphia: Golden Defender va sprijini scutul antirachetă Golden Dome
Șantierul naval Hanwha Philly va demara construcția unei noi nave specializate în monitorizarea lansărilor balistice, botezată Golden Defender. Această unitate va deveni un pilon logistic esențial pentru funcționarea sistemului de apărare Golden Dome, proiectul ambițios care vizează protejarea întregului teritoriu american împotriva oricărei amenințări aeriene.
O soluție inovatoare bazată pe designul versatil al navelor NSMV
Decizia de a atribui acest contract șantierului din Philadelphia a venit după ce experții în management și buget au identificat un potențial ridicat în designul navelor multi-misiune pentru securitate națională (NSMV). Aceste nave, utilizate inițial pentru instruirea cadeților în academiile maritime, s-au dovedit a fi platforme extrem de adaptabile pentru diverse seturi de misiuni complexe.
Prin utilizarea unei linii de producție deja active, autoritățile americane au reușit să identifice rapid resursele necesare pentru a extinde construcția. Golden Defender va fi gestionată sub managementul combinat al Hanwha Philly și TOTE Services, aceasta din urmă având rolul de manager de construcție al navei. Noua unitate va servi direct Agenția de Apărare Antirachetă, având rolul de a monitoriza testele de armament străine și de a urmări traiectoriile lansărilor balistice.
Proiectul Golden Dome și viziunea unei protecții totale a spațiului aerian
Nava Golden Defender nu este doar un activ naval, ci o componentă vitală a politicii de restaurare a dominanței maritime americane. Aceasta va susține în mod direct Golden Dome, sistemul de apărare antirachetă care integrează o gamă largă de tehnologii, de la apărări antiaeriene tradiționale până la interceptoare amplasate în spațiu.
Anunțul vine într-un moment de expansiune pentru șantierul naval din Philadelphia, după ce recent a fost confirmată construcția a încă două nave de tip NSMV. Deși detaliile privind rolul specific al acestora în cadrul scutului Golden Dome au rămas inițial confidențiale, este clar că întreaga capacitate de producție a unității este acum orientată către priorități strategice de securitate națională.
Hanwha Group își consolidează poziția pe piața construcțiilor navale militare din SUA
Ascensiunea șantierului Philly Shipyard sub tutela grupului sud-coreean Hanwha marchează o schimbare importantă în industria de profil. De la achiziția sa în 2024, terminalul din Philadelphia a făcut trecerea de la construcția de nave comerciale către contracte guvernamentale de mare anvergură.
Obiectivul conducerii Hanwha este unul extrem de ambițios: creșterea capacității șantierului de la trei nave programate pentru acest an, la un ritm de 10 până la 20 de nave anual. Această expansiune vizează nu doar nave auxiliare, ci și nave de luptă, reflectând interesul tot mai mare al Marinei SUA de a colabora cu unitatea din Philadelphia pentru a-și diversifica și moderniza flota în fața noilor provocări globale.
Actualitate
Un parcurs fără emoții spre vârful Space Force: Generalul Doug Schiess primește votul de încredere al Senatului
Cu o audiere marcată de întrebări mai degrabă cordiale din partea celor șase senatori prezenți, locotenent-generalul Doug Schiess pare să aibă drumul deschis pentru a deveni cel de-al treilea șef al Space Force. Atmosfera relaxată din cadrul Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului a fost interpretată de membrii forului legislativ nu ca o lipsă de interes, ci ca o dovadă de încredere deplină în capacitățile nominalizatului.
O audiere discretă interpretată drept un semnal de susținere politică
Senatorul Angus King a subliniat că prezența redusă la audiere ar trebui privită ca un compliment la adresa generalului. Într-o zi în care atenția Senatului a fost captată de audierile pentru funcția de procuror general, absența controverselor în cazul lui Schiess a fost considerată un atu. „Faptul că nu am avut o participare numeroasă este un indiciu al încrederii pe care comisia o are în dumneavoastră”, a punctat King, adăugând că, în acest context rar, o audiență restrânsă este un semn pozitiv.
Președintele comisiei, Roger Wicker, a întărit această viziune, încurajându-l pe generalul Schiess să accepte aceste aprecieri ca pe o validare a carierei sale de până acum.
Provocarea autonomiei: Space Force în fața riscului de suprapunere cu serviciile de informații
Dincolo de tonul amical, senatorul Angus King a atins un punct sensibil: necesitatea ca Space Force să nu dubleze programele aflate deja sub autoritatea Biroului Național de Recunoaștere (NRO). Schiess a oferit asigurări că va menține relațiile strânse cu conducerea NRO pentru a evita orice risipă de resurse sau eforturi redundante.
Delimitarea competențelor între NRO și Space Force a rămas o zonă gri încă de la înființarea serviciului spațial în 2019. Preocupările recente ale Congresului vizează implicarea tot mai mare a NRO în programele de achiziții pentru supraveghere și recunoaștere ale Space Force, inclusiv în ceea ce privește sateliții destinați urmăririi țintelor la sol și în aer. Senatorul Jack Reed a ridicat semne de întrebare cu privire la identitatea instituțională a ambelor entități, subliniind că extinderea rolului tradițional al NRO în achizițiile Space Force necesită o gestionare atentă.
Războiul electromagnetic și necesitatea unei integrări totale cu celelalte ramuri ale armatei
O altă temă majoră abordată în timpul audierii a fost cooperarea cu Forțele Aeriene (Air Force) în domeniul războiului electromagnetic. Senatorul Reed a subliniat importanța unei colaborări sinergice, având în vedere că ambele servicii operează în spații care se suprapun parțial.
Generalul Schiess, bazându-se pe experiența sa în operațiuni întrunite la Comandamentul Spațial al SUA, a afirmat că există un potențial enorm de cooperare nu doar cu Air Force, ci și cu Marina și Corpul Pușcașilor Marini, care își dezvoltă propriile capacități electromagnetice. „Cred că ne putem completa reciproc și putem lucra împreună”, a declarat Schiess, promițând că, dacă va fi confirmat, va colabora strâns cu ceilalți șefi de state majore pentru a asigura o integrare eficientă a acestor tehnologii de ultimă generație.
-
Exclusivacum 5 zileFamiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum 4 zileIpj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 5 zileSănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileClanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum 3 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 9 oreDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX



