Actualitate
EXPLOZIV/”Imbecili securistoizi gen Coldea au ajuns sa aiba ouale uriase”/ “De vina sint orgoliile imbecile ale securistilor (de la care evident ca nu ma asteptam la altceva – muie serei!”)
Jurnalistul Ovidiu Vanghelie, un cunoscut protestar #rezist, “infiereaza” pe facebook protocoalele cu SRI:
Am tot vrut sa scriu aceasta chestie, dar eram blocat pe-aici. Asadar:
Despre protocoalele din justitie (cel dintre Parchet si SRI, ca p-ala l-am vazut)
- Cine considera ca subiectul nu merita discutat nu lucreaza, indraznesc sa spun asta, in interesul publicului, ci al altuia. Sau e bolnav la cap.
2. Ce avem noi aici? Avem un protocol, o conventie de colaborare, intre doua entitati cu atributii clare, trasate prin legi (deci nu poate un protocol sa aduca chestii noi, ci poate, cel mult, sa normeze colaborarea intre ele pe baza celor specificate in legi): SRI si procurori.
SRI este un serviciu secret cu atributii diverse, dar care NU ARE VOIE, prin lege, sa intocmeasca acte de urmarire penala. Poate face operatiuni speciale, punctuale, dar sub tutela (si la cererea) procurorilor. De partea cealalta, procurorii sint, prin lege, titularii unici ai activitatii de urmarire penala. Adica na, cu asta se ocupa ei, cu urmarirea penala. Ei sint regii acestui domeniu, repet, singurii.
Scopul acestui protocol? Reglementarea relatiilor dintre reprezentantii celor doua entitati semnatare, pentru o mai buna, o mai eficienta activitate in urmarirea penala. De-aici intelegem, la bunul simt, ca primii (securistii) ar trebui sa-i asiste, sa-i ajute, sa-i sprijine pe cei din urma (pe procurori).
3. Citind textul, intelegem ca, de fapt, relatiile de putere intre cele doua parti ale protocolului arata fix invers. Adica procurorii, titularii activitatii de urmarire penala in statul roman, devin subordonati securistilor, desi cei din urma n-au dreptul de a administra urmarirea penala, adica insusi scopul protocolului.
Aici este cheia.
Pe ce ma bazez cand spun asta? Pai securistii, cei care ar trebui sa ajute procurorii, nu sint obligati sa furnizeze datele adunate catre procurori intr-un anumit termen, dar procurorii sint obligati ca, la maximum jumatate de an, sa “dea raportul” securistilor, sa spuna cum si cand au folosit informatiile culese de ei.
Poftim?
Mda. Asa ne explicam si cum anume ajung anumite informatii, cu tot cu interceptari, filaje etc, la procurori dupa patru-cinci ani de cand respectivele fapte s-au consumat. De exemplu la Udrea sau la Ghita. Sau la Oprea. Sau la Dragnea. Sau la toti hotii astia mari din politica. De ce? Pentru ca puteau!
Cat e de gresita treaba asta? Pai imaginati-va cum, de exemplu, procurorul cere politistului judiciar (tot un fel de “suport” al procurorilor in urmarirea penala) sa audieze o persoana. La intoarcere, el nu e obligat sa raporteze procurorului ce a obtinut de la audiere – desi procurorul e creierul, el decide ce pasi trebuie facuti mai departe in UP, el decide strategia, poate o schimba, treaba lui, ca el e titularul activitatii de urmarire penala in Republica, asa cum am lamurit mai sus. Nu doar ca nu e obligat sa raporteze procurorului ce a facut, ci ii da ce vrea/crede el, dupa care, dupa juma’ de an, ii cere explicatii, in baza protocolului (imaginar in acest caz), in privinta modului in care a folosit acele informatii.
Incredibil, nu?
Repet, ca sa nu vina nimeni sa urle ca n-am inteles nimic: politistul e doar un exemplu, asa ceva nu se poate, insa il folosesc pentru a intelege cu totii mai clar cat de aberant e acel protocol.
3b. Chestia asta cu cerut socoteala procurorilor despre cum au folosit o informatie sau alta e ilegala. In statul roman, urmarirea penala e secreta. Adica doar procurorul (cu politistii judiciari cu care se ajuta prin lege) stie detaliile unui dosar penal (daca e in rem, daca e in personam mai stiu dosarul si avocatii si partile). Prin lege. Punct. Muie serei!
4. Cum am ajuns aici? Pai, s-o luam istoric.
In 2004, Basescu a castigat alegerile pe cartea luptei anticoruptie. Corect, pentru ca eram morti, dracului, pana acum, daca se fura ca pana atunci (desi…). A aparut Strategia anticoruptie, tema a fost discutata in CSAT, s-au luat si niste masuri etc.. Pe scurt, procurorii, care pana atunci faceau (mai mult sau mai putin) de toate, aveau nevoie de sprijin. SRI a inceput sa lucreze pe partea asta de interceptari, filaje etc, a primit buget, s-a dotat si a invatat sa faca treaba asta. Foarte bine! Politia era terci, altii nu prea existau, e a fost f bine, doar ca teribil de prost organizata. Era momentul ca atunci, in 2006-‘07-‘08, sa se schimbe legea, sa se prevada clar cine ce poate sa faca, eventual sa se modifice interdictia securistilor de a face acte de UP, sa se nuanteze legislatia, sa ceva, orice. Fie si printr-un referendum, lumea ar fi votat cu doua maini.
Dar nu. Securismul basescian, probabil produs deja direct de vreo glanda din corp, Pastele ei de glanda, a invins nevoia de transparenta, asa ca au aparut protocoalele. Secrete, ca na, securismul.
Pe masura ce SRI a intrat in schema asta de joc cu miza “dosarele penale”, rolul sau a fost din ce in ce mai mare. Pana cand, pentru ca imbecili securistoizi gen Coldea au ajuns sa aiba ouale uriase, s-au urcat in capul procurorilor, desi, revin obsesiv, ei sunt aceia- si nu securistii – insarcinati cu activitatea de urmarire penala in Romania. De-aici protocolul, deci. Coldea, sa stie toti procurorii, e sefu’ la urmarirea penala, nu procurorii! Ce dracu’?!
5. A urmat o perioada in care Coldea, cu creierul lui mic, si nu procurorii!, a venit cu ideea de a trece inputul SRI in comunicatele oficiale privind dosarele penale. Cand a devenit regula, m-am uitat stramb si-am intrebat, d-aia stiu ca e o initiativa coldeana. Un bou! De ce? Pentru ca legea e lege si, nefiind modificata, inca spune clar ca SRI nu face UP, ci doar procurorii. Iar ubicuitatea SRI in peisajul din sist. judiciar a enervat pe toata lumea, in special pe borfasi. Care au avut motive sa ceara si sa obtina acea decizie a CCR prin care SRI e scos de tot, legal, formal, din activitatea de UP. Adica toata munca agentilor trainuiti pentru asta, toate dotarile, tot, degeaba. Bani aruncati. Pentru ca hei, imbecilu’ are orgoliu, trebuia sa stie lumea din comunicate, oficial, asumat, ca el o are mare. Nu inteligenta. Coldea. Florian. Florin, pentru prieteni. Sictir, bat cap de creta!
6. De doi ani, de cand SRI nu mai lucreaza cu ei, DNA nu mai poate face mai nimic. DIICOT e cam mort si el. Parchetul “normal” e blanao de ani de zile, nu face nimic.
De vina sint orgoliile imbecile ale securistilor (de la care evident ca nu ma asteptam la altceva – muie serei!), dar si vocatia de sclav a procurorilor. Cum sa accepti tu asa mizerie? Cum sa il lasi pe un cacat de mos Teaca sa se urce gramada pe tine?! Cum?! Sclavilor! Sa va fie rusine, procurori! Ati avut totul: legi (oarecum) ok, opinie publica ok, politic ok, si v-ati facut pres la niste mizerii. Faceti acuma anchete, cu motanienii si restul de pungasi de constiinte deghizati in presa si cu o parte a opiniei publice virusate, sa va vad!
7. O sa fie dezastru. Vai de societatea asta! (Irinel I.).
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
Actualitate
Strategia de supraviețuire a Forțelor Aeriene sub presiunea conflictelor: Generalul Wilsbach redesenează apărarea bazelor și viitorul instruirii piloților
Într-un context marcat de un buget record de 1,5 trilioane de dolari și de reluarea ostilităților cu Iranul, șeful Statului Major al USAF, Generalul Kenneth Wilsbach, propune o schimbare radicală de paradigmă: de la buncăre masive de beton la sisteme de apărare activă și simplificarea instruirii de zbor.
Primul an de mandat al Generalului Kenneth Wilsbach s-a dovedit a fi unul dintre cele mai turbulente capitole din istoria recentă a aviației americane. De la inversarea reformelor administrative anterioare până la gestionarea crizei din Orientul Mijlociu după prăbușirea armistițiului cu Teheranul, Wilsbach se află în centrul unei transformări structurale profunde. Într-o analiză recentă a provocărilor actuale, generalul a subliniat că noile realități ale câmpului de luptă, unde aeronave de miliarde de dolari sunt vulnerabile la sol în fața unor drone de câteva sute de dolari, impun măsuri imediate și inovatoare.
„Point Defense”: Noua specialitate militară în era dronelor kamikaze
Lecțiile învățate din conflictele actuale, inclusiv din utilizarea intensivă a munițiilor cu atac unidirecțional în Ucraina și a dronelor iraniene, au forțat USAF să creeze un nou domeniu de carieră: apărarea punctelor strategice. Conform generalului Wilsbach, expertiza în protejarea aerodromurilor împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete balistice și de croazieră până la drone de mărimea unei palme – a devenit o prioritate critică.
„Trebuie să fim capabili să proiectăm forța de pe aerodromurile noastre. Dacă acestea sunt atacate constant de aceste sisteme, riscăm să fim paralizați”, a avertizat Wilsbach. Această nouă direcție marchează recunoașterea faptului că securitatea bazelor nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării sau gestionată prin metode convenționale depășite.
Adio buncărelor de beton: Pariul pe energia dirijată și soluții „low-cost”
Într-o viziune care ar putea părea controversată pentru adepții fortificațiilor clasice, Wilsbach își menține scepticismul față de adăposturile ranforsate. Argumentul său este unul pur economic și tactic: orice structură care nu este îngropată la peste 30 de metri sub pământ poate fi distrusă de inamic.
„Nu vreau să cheltuim sume colosale pe buncăre. Economia favorizează apărarea spațiului aerian cu sisteme care pot intercepta proiectilele, nu construcția unor adăposturi care oricum nu se pot mișca”, a explicat generalul. În schimb, el propune un mix de soluții: de la plase simple și ieftine, capabile să oprească dronele comerciale, până la tehnologii avansate precum energia dirijată (lasere), bruiajul electronic și atacurile cibernetice asupra sistemelor de control inamice.
T-7 Red Hawk: Un singur avion pentru o generație nouă de piloți
În ceea ce privește viitorul instruirii, Generalul Wilsbach s-a declarat impresionat de manevrabilitatea noului avion de antrenament T-7 Red Hawk, construit de Boeing. Deși aeronava operează încă sub anumite restricții de viteză și unghi de atac, specifice fazei de testare, promisiunea este una de eficiență maximă.
Planul USAF este ambițios: utilizarea T-7 ca unic trainer, eliminând necesitatea trecerii prin două platforme diferite (T-6 și T-38). Această strategie ar reduce semnificativ timpul și costurile de instruire, permițând piloților să ajungă mai rapid la manșa avioanelor de luptă avansate. „Este mult mai ușor de pilotat decât un T-38. Mult mai ușor”, a subliniat Wilsbach, văzând în acest aparat cheia unei forțe aeriene mai agile.
Ultimatum pentru giganții industriei: Întârzierile F-35 nu mai pot fi ignorate
În ciuda succeselor operaționale recente ale avioanelor F-35 în teatrele de operații, problemele tehnice legate de actualizările Block 4 și TR-3 rămân un punct sensibil. Generalul a recunoscut că, deși capacitatea de luptă a unităților actuale nu a fost grav afectată datorită manevrelor logistice, răbdarea Pentagonului față de contractori este la limită.
„Avem nevoie ca Lockheed Martin și subcontractanții lor să accelereze livrarea unei platforme stabile care să funcționeze conform contractului”, a declarat ferm Wilsbach. Deși aeronavele actuale demonstrează o disponibilitate ridicată și lovesc țintele cu precizie, întrebarea care planează asupra forțelor aeriene rămâne: ce performanțe s-ar fi putut atinge dacă noile radare și sisteme de război electronic ar fi fost livrate la timp?
În replică, producătorul susține că modernizarea Block 4 reprezintă cea mai semnificativă evoluție a capacităților F-35 de până acum, cu peste 70 de upgrade-uri majore menite să asigure dominația aeriană în fața oricărei amenințări viitoare. Cu toate acestea, presiunea rămâne pe umerii industriei pentru a transforma promisiunile tehnologice în realități operaționale pe linia frontului.
Actualitate
Securitatea aeriană a SUA prinde contur la Philadelphia: Golden Defender va sprijini scutul antirachetă Golden Dome
Șantierul naval Hanwha Philly va demara construcția unei noi nave specializate în monitorizarea lansărilor balistice, botezată Golden Defender. Această unitate va deveni un pilon logistic esențial pentru funcționarea sistemului de apărare Golden Dome, proiectul ambițios care vizează protejarea întregului teritoriu american împotriva oricărei amenințări aeriene.
O soluție inovatoare bazată pe designul versatil al navelor NSMV
Decizia de a atribui acest contract șantierului din Philadelphia a venit după ce experții în management și buget au identificat un potențial ridicat în designul navelor multi-misiune pentru securitate națională (NSMV). Aceste nave, utilizate inițial pentru instruirea cadeților în academiile maritime, s-au dovedit a fi platforme extrem de adaptabile pentru diverse seturi de misiuni complexe.
Prin utilizarea unei linii de producție deja active, autoritățile americane au reușit să identifice rapid resursele necesare pentru a extinde construcția. Golden Defender va fi gestionată sub managementul combinat al Hanwha Philly și TOTE Services, aceasta din urmă având rolul de manager de construcție al navei. Noua unitate va servi direct Agenția de Apărare Antirachetă, având rolul de a monitoriza testele de armament străine și de a urmări traiectoriile lansărilor balistice.
Proiectul Golden Dome și viziunea unei protecții totale a spațiului aerian
Nava Golden Defender nu este doar un activ naval, ci o componentă vitală a politicii de restaurare a dominanței maritime americane. Aceasta va susține în mod direct Golden Dome, sistemul de apărare antirachetă care integrează o gamă largă de tehnologii, de la apărări antiaeriene tradiționale până la interceptoare amplasate în spațiu.
Anunțul vine într-un moment de expansiune pentru șantierul naval din Philadelphia, după ce recent a fost confirmată construcția a încă două nave de tip NSMV. Deși detaliile privind rolul specific al acestora în cadrul scutului Golden Dome au rămas inițial confidențiale, este clar că întreaga capacitate de producție a unității este acum orientată către priorități strategice de securitate națională.
Hanwha Group își consolidează poziția pe piața construcțiilor navale militare din SUA
Ascensiunea șantierului Philly Shipyard sub tutela grupului sud-coreean Hanwha marchează o schimbare importantă în industria de profil. De la achiziția sa în 2024, terminalul din Philadelphia a făcut trecerea de la construcția de nave comerciale către contracte guvernamentale de mare anvergură.
Obiectivul conducerii Hanwha este unul extrem de ambițios: creșterea capacității șantierului de la trei nave programate pentru acest an, la un ritm de 10 până la 20 de nave anual. Această expansiune vizează nu doar nave auxiliare, ci și nave de luptă, reflectând interesul tot mai mare al Marinei SUA de a colabora cu unitatea din Philadelphia pentru a-și diversifica și moderniza flota în fața noilor provocări globale.
-
Exclusivacum 4 zileIpj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 23 de oreDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileClanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum 3 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 2 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 2 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum o ziMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor



