O dezvăluire căreia nu i s-a dat cuvenita atenție a fost făcută în urmă cu circa două săptămâni. De către o fostă judecătoare, fost ofițer al Serviciului Român de Informații. Și anume faptul că au fost organizate de serviciul secret tabere de instruire a procurorilor și judecătorilor. Oare la ce foloseau? Care era rațiunea lor? Am încercat la acea dată un răspuns. Dar încă nu apăruse niciun protocol secret pe piață.

Acum, lucrurile s-au schimbat. Conținutul protocolului încheiat între Serviciul Român de Informații și Parchetul General, în ambele sale versiuni – fiindcă există unele diferențe între documentele aflate în arhiva celor două instituții – se referă la modul în care urmează să lucreze, să colaboreze sau, cum spune doamna Kovesi, să conlucreze sau, cum spun eu, să fuzioneze procurorii cu ofițerii SRI. Aceștia alcătuiau echipe mixte din care făceau parte persoane special desemnate, iar asemenea echipe mixte existau și funcționau atât la nivel central cât și la nivel local. Ele schimbau informații într-un proces de du-te vino, prelucrau informații și, în cadrul acestui proces, SRI urmărea permanent modul în care sunt soluționate dosarele de urmărire penală, indiferent dacă ele se refereau la spionaj sau terorism – cazuri extrem de rare – sau la infracțiuni de corupție ori chiar la infracțiunile de drept comun.

Dar asemenea protocoale, al căror conținut încă nu-l cunoaștem, au fost încheiate de SRI și cu Înalta Curte de Casație și Justiție și cu Consiliul Superior al Magistraturii. Este de presupus că procedurile de lucru erau identice. Mai mult, nu este deloc exclus ca din echipele mixte să fi făcut parte sau să mai facă încă parte și judecători ai Înaltei Curți la nivel central, iar la nivel local judecători ai curților de apel sau chiar ai tribunalelor. Și ce legătură ar putea exista între această informație și cea privind taberele de instruire?

Există o strânsă legătură. Și este cât se poate de logică. Dacă au existat în baza protocoalelor și în mod vădit ilegal asemenea echipe mixte, este de presupus că ele acționau în virtutea unor proceduri comune, asumate de fiecare participant în parte. Or, asemenea proceduri trebuiau cumva însușite de judecători și procurori. Precum și de alți participanți în asemenea asocieri complexe, cum ar fi inspectorii ANI, inspectorii ANAF ș.a.m.d., în funcție de cele 66 de protocoale. Și cum anume ar fi putut fi instruiți acești oameni?

Răspunsul corect îl găsim în dezvăluirea făcută publică în urmă cu circa două săptămâni de către doamna Lavinia Coțofană. Pur și simplu Serviciul Român de Informații organiza tabere de instruire, unde erau în mod obligatoriu prezenți, pe lângă ofițeri SRI, judecători, procurori și alți reprezentanți ai instituțiilor asociate. La momentul dezvăluirii, am crezut că rostul ascuns al acestor tabere de instruire era o mai bună cunoaștere de către SRI a judecătorilor și procurorilor și identificarea vulnerabilităților acestora, în vederea întocmirii unei liste cu cei mai utili și loiali colaboratori. Este și posibil și probbail ca lucrurile să stea așa. Astăzi însă, prin dezvăluirea protocolului încheiat cu Parchetul General, aflăm ceva nou. Și anume că în aceste tabere, presupun de vară, ale SRI, se stabileau cu precizie procedurile de lucru ale acestor echipe mixte. Și întrucât rolul conducător și-l asumase principalul serviciu secret al țării, el organiza în mare taină și respectivele tabere de instruire. Probabil în locații secrete SRI. Și pe banii instituției.

Dacă domnul Eduard Hellvig face încă un pas în operațiunea de despărțire de trecut și de reformare a Serviciului Român de Informații, cred că este bine să solicite un raport intern privind aceste tabere de instruire. Și dacă tot l-am nominalizat pe directorul Serviciului Român de Informații, îi mai fac o sugestie. Legată de destinația unor note SRI. Din câte știm, legea prevede că destinatarii informațiilor SRI iau cunoștință de conținutul notelor în prezența unui ofițer de informații și pot face însemnări, după care respectiva notă îi este predată ofițerului. De la Daniel Morar, judecător al Curții Constituționale și fost șef al Direcției Naționale Anticorupție, aflăm ceva nou. Și, de asemenea, uluitor. Domnia sa a declarat marți că notele venite de la Serviciul Român de Informații erau arhivate.

Ceea ce înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că în DNA, fără să existe vreo lege, care să împuternicească în acest sens instituția, există nu numai un serviciu secret necontrolat de nimeni, ci și o arhivă secretă, în care sunt păstrate informările SRI. În acest scop, s-a mai comis o ilegalitate. DNA a devenit una dintre instituțiile care se ocupă de păstrarea, într-o secție specială, a datelor clasificate. Ori această situație ridică semne de întrebare nu numai referitoare la activitatea DNA, ci și la modul în care Serviciul Român de Informații, sub Maior și Coldea, a încălcat legea secretului de stat, când avea și are și în continuare sarcina expresă de a face contrariul. De a proteja informațiile clasificate drept secrete de stat.

Sorin Rosca Stănescu