Connect with us

Anchete

OPINIE/ Prin acest sistem, de promovare, pe bază de „notă de informare” și „aviz” emis de SRI (fără nici o bază legală), mafia politică a acaparat statul, a subordonat și instituțiile publice

Publicat

pe

Cu riscul de a părea demagog (deși, sincer, nu sunt, pentru că, chiar dacă par încă o dată lipsit de modestie, fac parte din categoria „rara avis” dacă judecăm prin prisma sacrificiului personal în ceea ce privește exercitarea profesiei), cred că a sosit timpul să trag concluziile ce se impun și să solicit, oficial chiar, prezentarea decontului unor indivizi investiți să gestioneze activitatea unor instituții și să administreze (eficient) banul public.

Cu scuzele de rigoare, adresate puținilor care nu fac parte din această categorie, suntem o nație de hoți. Furtul, material, intelectual sau de altă natură, ne carecterizează și ne influențează comportamentul social și modul în care reacționăm. Acceptăm adevărul și justiția determinați mai mult de interese decât de realitate și înfierăm nedreptatea sau abuzul atunci când nu ne privește personal sau grupările ori mediile sociale din care facem parte ori pe care le susținem. O astfel de optică imorală nu poate genera nici justiție și nici normalitate din punct de vedere al comportamentului social.

Nu cred că există indivizi care să nu poată deosebi binele de rău sau adevărul de minciună și nici nu cred că nu știm când suntem manipulați prin mass-media sau alte forme sofisticate menite să inducă anumite stări sau reacții vis-a-vis de anumite decizii sau fapte. Totul ține de nivelul de conștiință și morală, adică de limitele compromisului, care sunt direct proporționale cu capacitatea de a a accepta sau a nu accepta răul ca parte din modul de manifestare.

Ce este mai mult decât evident este faptul că suntem repetenți la capitolul conștiința valorii, adică definirea și concretul noțiunii de proprietate și, în special, a proprietății publice. După douăzecișișase de ani de așa zisă libertate (de gândire, exprimare, manifestare) și așa zisă democrație (administrarea țării prin decizia majorității cetățenilor), n-am înțeles esențialul: ce este proprietatea publică (averea publică și banul public), cine este proprietarul, ce drepturi are și cum poate fi protejată proprietatea publică. N-am înțeles că proprietatea publică, așa cum frumos și clar este prevăzut în legea fundamentală, Constituția, aparține statului, iar statul  este personificarea națiunii, adică a cetățenilor și nu doar a unui grup de cetățeni, etilist, care substituie majoritatea. Și, cel mai grav, n-am înțeles că proprietatea publică (averea publică și banul public) este a cetățeanului, iar cei aleși ori desemnați sunt investiți cu dreptul de administrare și nu cu dreptul de înstrăinare sau falimentare a averii publice. Speculând naivitatea și stupida toleranțâ cetățeanului (sistematic deposedat de proprietatea sa), care nu înțelege că el este proprietarul averii publice, de douăzecișișase de ani țara este delapidată constant și gestionată fraudulos de cei care n-au decât drept de adminstrare nu și de proprietate. Arogându-și calitatea de reprezentanți ai cetățenilor, adică a proprietarilor – deși n-au nici un drept legal sau constituțional -, cei puși să administreze averea publică o gestionează ca și cum ei sunt proprietarii de drept. Sfidând logica și încălcând grav constituția, de douăzecișișase de ani, așa zișii reprezentanți ai cetățenilor, parlamentarii, au fost preocupați nu de securizarea și administrarea eficientă a averii publice, ci de cum să transfere dreptul de proprietate a averii publice, de la deținătorul de drept, cetățeanul, la cel numit să administreze, adică guverne, care au devenit proprietarii „de facto” a averii publice. Prin legi anticostituționale, care au încălcat grav dreptul real de proprietate, averea publică și-a schimbat, în fapt, proprietarul, cetățeanul rămânând doar formal proprietar. Majoritatea, când e vorba de decizie, a fost substituită cu o minoritate care, culmea, nici măcar nu este rezultatul sufragiului universal, ci, în cele mai multe cazuri, rezultatul deciziei crimei organizate.

Iar dacă așa zișii reprezențanți ai cetățenilor, aleși prin vot, au excelat la vreun capitol, acesta este cel al consolidării lipsei răspunderii celor care administrează averea publică pentru modul fraudulos în care o gestionează sau înstrăinează. România, în urma „intervenției” Parlamentului, este în trista situație a nu mai poseda o lege a răspunderii ministeriale sau a administrării banului public, reală. Exită o lege formală, care nu prevede nici o sancțiune (exceptând, vorba șmecherilor, cea politică, chiar dacă cei care sunt numiți să gestioneze averea publică nu sunt membrii vreunui partid politic) și care a eliminat până și interdicția  deturnari fondurilor bugetare, adică încălcarea legii bugetului de stat. Fiecare ordonator de credite, de la primul-ministru până la șefii de agenții sau regiii autonome, face ce vrea cu banul public, îl cheltuie cum poftește (eficient sau ineficient) și nu riscă nimic pentru că, prin lege, nu are nici o răspundere privind modul cum a cheltuit banul public. În aceste condiții țara a ajuns în faliment, din cauza gestionării proaste a banului public, care este risipit aiurea, beneficiarii fiind, de regulă, crima organizată și clientela politică, interlopă, care conduc România. Și cum fiecare face ce vrea cu banul public sau averea publică, neputând fi tras la răspundere pentru faptul că risipește sume exorbitante pe investiții sau achiziții inoportune, România a ajuns să funcționeze, ca stat, exclusiv din împrumuturi financiare, cu dobânzi uriașe, de la creditori internaționali. Adică suntem o țară amanetată, captivă intereselor marilor corporații, care nu mai are nici o șansă de a redeveni competitivă și independentă economic și fiscal. Și în timp ce datoria publică crește periculos, iar averea publică este înstrăinată în totalitate, cei puși să administreze țara, în loc să fie cercetați pentru delapidare, gestiune frauduloasă, abus sau neglijență, sunt aplaudați și fac zilnic pe oratorii, prezentându-ne, tot ei, soluții pentru salvarea României de la falimentul în care ei ne-au băgat. Culmea ironiei, deși e mai mult decât evident că sunt autorii dezastrului absolut, cetățenii, naivi și ignoranți, dau la infinit cec-uri în alb acelorași indivizi care au prăduit și continuă să prăduie averea publică sau s-o înstrăineze.

Deși există dovezi incontestabile a delapidării averii publice, a gestionării frauduloase, a înstrăinării nelegale, a abuzului în serviciu sau a neglijenței crase, generată de incompetență și lipsă de profesionalism, reacțiile instituțiilor abilitate, precum DIICOT, Curtea de Conturi, SRI, DNA, MI, sunt mult prea palide, în raport cu dimensiunea fenomenului, ca să conteze în ecuația blocării vânzării și delapidării totale a României. Raportat la furtul anual, estimat, din averea publică (ce reprezintă peste 40% din PIB), totalul prejudiciilor pentru care sunt cercetați cei desemnați să administreze averea publică nu reprezintă nici 5% din ceea ce se fură și înstrăinează în realitate. Și asta nu pentru că instituțiile menționate n-ar fi eficiente și nu și-ar face treaba. Ci pentru că legislația a fost modificată și adaptată pentru furt generalizat. Adică s-a creat cadrul perfect pentru deposedarea proprietarului de drept de bunurile sale (averea publică) pentru ca aceasta să poată fi delapidată, înstrăinată sau gestionată fraudulos, fără să existe instituită răspundere. Iar exemplu cel mai concret și elocvent este cel al Guvernului Ponta, care a renunțat la creanțe de peste 600 milioane $ în favoarea unei mafii transnaționale (creanțele „ROMPETROL”); a încălcat prevederile legii redevenței prelungind, nelegal, contractul de exploatere a petrolului românesc (contractul cu OMV prelungit, prin acte adiționale, nelegale, pentru că legea redevenței nu prevede această procedură, iar contractul cu OMV trebuia prelungit de Parlament nu de Guvern) și, nu în ultimul rând, a deturnat fondurile din bugetul de stat, constituind, prin încălcarea legii bugetului, un așa zis „fond de rezervă al Guvernului”, transferând sume uriașe din bugetul public pe care le-a distribuit, discreționar și prin licitații trucate (schimbând valoarea contractului prin acte adiționale) către clientela personală sau crima organizată și nu este tras la răspundere. Și deși e evident că guvernarea Ponta, prin deciziile menționate anterior, a prejudiciat bugetul de stat cu peste două miliarde de euro, administrând fraudulos averea publică, membrii guvernului Ponta se consideră „nevinovați”, nu pentru că n-au săvârșit faptele, ci pentru că nu există o lege care să-i incrimineze.

Ca să ajungi să delapidezi, gestionezi fraudulos și să înstrăinezi averea publică, fără a fi tras la răspundere, pe lângă „adaptarea” legislației în acest sens ( de către un Parlament slugarnic, mituit cu toate privilegiile posibile, de către Guvern), a fost necesară, în primul rând, disoluția autorității publice, adică distrugerea forței ce putea fi exercitată de către instituțiile cu atribuții de prevenire, constatare și sancționare a gestionării frauduloase și înstrăinare nelegală a averii publice. Printr-un mecanism diabolic, implementat în cei peste douăzecișișase de ani de guvernare, toate instituțiile publice de forță, au fost subordonate unei mafii constituită din crima organizată și clasa politică. Generalizând cutuma instituită de securitate și preluată de Ion Iliescu și guvernele patronate de acesta, România a fost condusă, nelegitim, prin „nota de informare”. Instrument prin care, neocomunismul implementat de Iliescu și cei ce l-au susținut, filtrarea și trierea de tip comunist (adică substituirea valorii cu șmecheria și oportunismul), a continuat să infesteze societatea românească și s-o subordoneze intereselor mediocrității instalată în funcții, ușor de manipulat. Prin acest sistem, de promovare, pe bază de „notă de informare” și „aviz” emis de SRI (fără nici o bază legală), mafia politică, ce a acaparat statul, a subordonat și instituțiile publice, mituind cu funcții mediocritatea dispusă la compromisuri, care s-a autoînregimentat în slujba sistemului politic – SRI. Chiar dacă, aparent, pare o utopie, încă din 1990 (și până în prezent) accederea în funcțiile publice, indiferent de nivel, cu mici excepții, se face prin filtrul politic și al SRI. Ambele păguboase pentru societate și democrație, pentru că introduc și uzează de factorul subiectiv, din care nu se exclud șantajul și obediența. De la șeful regiei autonome locale și până la Curtea Constituțională, funcțiile publice importante sunt ocupate cu acord și susținere politică și cu „avizul” SRI. Astfel, încălcându-se grav constituția, politicul și SRI au devenit factorii cei mai importanți de decizie în administrație, subordonându-și total administrația. Acesta este și motivul real al dozei uriașe de relativitate și al greu de explicatelor decizii selective a abordărilor justiției (în special a organelor de cercetare penală) în anchetarea faptelor comise de demnitarii și cei numiți să administreze averea publică, respectiv a modului de abordare a delapidării, administrarii frauduloase și instrainarea averii publice.

Este incontestabil că imixtiunea politicului în administrație (prin numirea, pe criterii de obediență, nepotism, clientelar), făcându-se abstracție principiul competenței sau a perpetuarii cutumei securistice a promovării cu „avizul” SRI, ori a blocării ascensiunii valorii pe baza subiectivismului conținut de „notele informative”, constituie cauza dezastrului economic al României, al gestionării frauduloase a averii publice și a falimentului financiar al țării. Și a ignora cauza prăbușirii economice a țării, în continuare, e sinonim cu sinuciderea României ca nație și ca țară. Pentru că, în viitor, nu vei mai putea emite nici o pretenție când statul, adică cetățeanul român, nu va mai avea nici un drept de proprietate asupra resurselor, activelor și a celorlalte componente a averii publice.

A trece dincolo de prezentul dezastruos pentru țară și cetățean, pentru justiție și democrație, pentru statul de drept și protecție proprietate publică, înseamnă, în primul rând, gestionarea corectă, de către instituțiile publice a marilor cazuri ce-au îngenuncheat România și care definesc starea în care ne aflăm: „ROMPETROL„ (inclusiv „Petromidia”) și „OMV”. România nu poate progresa și ieși din faliment continuând să țină deschisă rana „Rompetrol” (recuperarea creanței) și „OMV” (exploatarea corectă a țițeiului), pentru că sunt răni mortale ce țin prizoniere țara în „no man’s land” – ul corupției și traficului de influență, care au ca efect delapidarea, gestiunea frauduloasă, exploatarea nelegală, respectiv înstrăinarea averii publice. „Rompetrol” și „OMV” – vorba unui coleg care a lucrat nouă ani în dosarul „Rompetrol” și ar putea scrie câteva romane despre mecanismul, schemele și numărul persoanelor implicate în privatizarea „Rompetrol” – sunt efectele concrete ale așa zisei revoluții din 1989. Mai concret spus, efectele nerozălvării dosarului așa zisei revoluții care a permis geneza unei clase politice, din cenușa comunistă, care a acaparat, fără scrupule țara și s-a făcut stăpână pe averea publică. Fără a se clarifica definitiv și a se aplica măsurile oportune și adecvate pentru jaful reprezentat de privatizarea „Rompetrol” și „OMV”, România nu poate trece dincolo de haos economic, legislativ și social, de a scăpa de controlul și dictatura crimei organizate ce sufocă statul de drept, pentru că efectele  „Rompetrol” și „OMV” sunt și vor fi încă mulți ani, prezente. Foarte mulți din actualii parlamentari, din membrii guvernului, din șefii de instituții publice (în special din Ministerul de Finanțe, Energie, agențiile de resort) au avut și continuă să aibă, direct sau indirect, legături cu „Rompetrol” și „OMV” și încă susțin, necondiționat, interesele grupărilor ce controlează aceste societăți.  Or, până când dosarele „Rompetrol” și „OMV” nu vor fi finalizate, nu se va ști întregul adevăr despre interesele, șpăgile și sforăriile din aceste „privatizări” și până când societatea nu se va dispensa (indiferent de câți sunt, cine sunt, unde sunt și de ce contribuție au avut) de cei care au favorizat și protejat pe cei care au jefuit România prin privatizarea frauduloasă a „Rompetrol” și „OMV” , administrația publică nu va fi decât o slugă credicioasă aflată în slujba celor care au delapidat, gestionat fraudulos și înstrăinat averea publică iar România va avea o rană deschisă, plină cu puroi.

Din păcate (chiar dacă trebuie să mă repet și o voi face până când și acest capitol se va lămuri), prim-miniștrii, gen Ponta sau Tăriceanu (cu antecedente clare în ceea ce privește legăturile cu OMV și „Rompetrol”), ale căror acțiuni de protecție a modului fraudulos în care au fost privatizate „Rompetrol” și „OMV” și a continuării protecției și în prezent (scutirea de datorii a „Rompetrol” sau prelungirea exploatării petrolului românesc, fără cadru legal) sunt evidente, nu numai că n-au făcut nimic pentru a clarifica aspectele frauduloase ale privatizării „Rompetrol” și „OMV”, ci chiar au făcut orice a fost posibil pentru a bloca cercetările, aflarea adevărului și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate. Mizând pe numirile la DIICOT, DNA, Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție (toate făcute cu „avizul” primului ministru), pe diversiunea SRI interesată să obțină controlul asupra fisc-ului, ce garantau lipsa de reacție la desființarea unei instituții publice, Guvernantii au fost convinsi că vor manipula întrega justiție și va bloca orice cercetare sau dosar ce privea domeniile în care asigura protecție.

Și totuși, deși trăim într-o țară controlată prin numiri politice și prin „nota de informare” tip SRI, mai există și funcționari integri, necoruptibili, care fac față presiunilor și diversiunilor și care sancționează derapajele sistemului.

Din nefericire, în lipsa unor legi restrictive, România este condusă și controlată de cei care delapidează, gestionează fraudulos, deturnează fondurile și înstrainează averea publică. Iar cei care nu se lasă antrenați în această mega-jefuire programată și se opun, au doar o singură alternativă: să plece din administrația publică ! Pentru că administrația publică este a lor, care au    transformat-o, prin numiri clientelare și politice, într-o armată de mercenari ce servesc interesele celor ce i-au numit în funcții. Și, bazându-se pe acest principiu, sunt convinși că nu vor plăti niciodată pentru abuzurile comise. Așa să fie ? Și dacă cei care au executat ordinele verbale, politice, vor începe să plătească și vor înțelege că nu cutuma, nu „nota informativă” ci legea funcționează, n-ar avea de câștigat România ?

 

Anchete

Călin Georgescu, ping-pong între judecători: de la „Hayssam” la „Hayssam 2.0”

Publicat

pe

De

Se anunță o săptămână de foc pentru liderul suveranist Călin Georgescu (foto), aruncat într-un carusel judiciar care pare mai degrabă un reality-show juridic decât un act sobru de justiție, după cum relatează publicația „Lumea Justiției”.

DOSARUL DIICOT: „NU NE CONVINE ARESTUL LA DOMICILIU, VREM ORIGINALUL!”

Magistrații Cristian Dumitru și Maria-Daniela Manolache de la Curtea de Apel București au stabilit luni, 16 noiembrie 2026, termen pentru vineri, 19 noiembrie, în dosarul în care DIICOT contestă încheierea prin care judecătoarea Diana-Nicoleta Costea de la Tribunalul București a decis să-l scoată pe Georgescu din arestul preventiv și să-l trimită în arest la domiciliu.

Cu alte cuvinte, judecătoarea Costea a considerat că nu mai este nevoie ca politicianul să fie închis după gratii, dar DIICOT a sărit ca ars: nu, nu, prea mult confort, vrem înapoi arestul preventiv!

Publicația „Lumea Justiției” semnalează că decizia Curții de Apel ar putea ajunge însă să fie doar un exercițiu de stil, o formalitate fără efect real. Motivul nu stă în codul de procedură, ci într-un detaliu de „fumoar judiciar”: alt dosar, alt complet, altă miză.

A DOUA PIESĂ PE SCENĂ: TRIBUNALUL ILFOV INTRĂ ÎN JOC

Tot luni, judecătoarea Cristina Gabor de la Tribunalul Ilfov a stabilit pentru marți termen de pronunțare tot pe tema măsurilor preventive aplicate lui Călin Georgescu, dar într-un alt cadru juridic: verificarea din oficiu dacă mai există sau nu motive pentru menținerea inculpatului în arestul preventiv.

Adică instanța trebuie să decidă dacă arestul preventiv mai stă în picioare sau e doar o piesă veche, care trebuie scoasă de pe scenă.

Iar aici vine lovitura de teatru: dacă judecătoarea Gabor decide să-l pună în libertate pe politician – fie complet, fie cu o formă mai „light” de restricție, cum ar fi controlul judiciar – atunci contestația DIICOT de la Curtea de Apel, prin care se plânge de arestul la domiciliu, se transformă peste noapte în cauză fără obiect.

Pe scurt: dacă omul nu mai e în arest preventiv deloc, ce sens mai are să te cerți dacă trebuia să fie la domiciliu sau în arest clasic?

JUDĂTOAREA LUI HAYSSAM, EPISODUL II: ACUM ÎN ROL CU CĂLIN GEORGESCU

Pentru cei cărora numele Cristinei Gabor le sună cunoscut, nu e doar o coincidență de agendă. Publicația „Lumea Justiției” amintește că aceeași magistrată a făcut parte din completul care a admis cererea de liberare condiționată a afaceristului Omar Hayssam.

Acum, aceeași judecătoare are în mână soarta unui alt personaj intens discutat în spațiul public: Călin Georgescu. Coincidență? Carieră? Stil? Fiecare poate trage propriile concluzii, dar realitatea este că numele Cristinei Gabor reapare în dosare cu încărcătură maximă, ca un fel de „specialistă în dosare cu potențial exploziv mediatic”.

PING-PONG ÎNTRE INSTANȚE: JUSTIȚIA, TRANSFORMATĂ ÎN MECI AMICAL?

Situația în care un dosar ajunge să fie „fără obiect” pentru că o altă instanță taie nodul gordian înainte ca prima să apuce să se pronunțe ridică inevitabil întrebări.

În loc de o linie clară și coerentă, sistemul pare un meci de ping-pong:

  • Tribunalul București: îl trimite pe Georgescu în arest la domiciliu;
  • DIICOT: sare în sus și contestă;
  • Tribunalul Ilfov: apare în paralel și verifică dacă nu cumva omul ar trebui scos de tot din arestul preventiv;
  • Curtea de Apel: riscă să ajungă să dezbată cu mare solemnitate o problemă care, între timp, nu mai are nicio miză practică.

Astfel, ceea ce ar trebui să fie o demonstrație de rigoare juridică se transformă într-o mostră de birocație în care termenele se calcă pe picioare, iar deciziile se anulează una pe alta fără să mai înțeleagă omul de rând dacă asistă la justiție sau la un spectacol absurd.

CONCLUZIE: O SĂPTĂMÂNĂ DE FOC SAU O SĂPTĂMÂNĂ DE FUM?

Pentru Călin Georgescu, săptămâna aceasta se anunță oficial „de foc”. În realitate, după cum reiese din relatarea „Lumea Justiției”, există riscul să avem mai mult fum decât foc:

  • două instanțe,
  • două perspective asupra acelorași măsuri preventive,
  • un parchet nemulțumit,
  • și o judecătoare deja celebră pentru că l-a ajutat juridic pe Omar Hayssam să iasă condiționat din închisoare.

Pamfletarul ar spune că justiția română reușește, din nou, să pară că aleargă foarte repede… fără să fie clar dacă știe exact în ce direcție.

Dacă mai lipsește ceva din tabloul acesta, probabil este doar popcornul. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

„Vă mănânc în pronunțare”. Justiția română, făcută praf de robotul OPTIMUS: când „judecarea” devine „futecarea” cauzei

Publicat

pe

De

Justiția română, pusă pe silent de inteligența artificială

În laboratoarele sterile ale Ministerului Justiției, cineva a decis că viitorul grefierilor poartă un singur nume: OPTIMUS. Nu, nu e robotul din filme, ci aplicația-minune care ar trebui să transcrie fidel înregistrările audio ale ședințelor de judecată. În septembrie, ministerul condus atunci interimar de Cătălin Predoiu, iar acum cu titularul Radu Marinescu la timonă, se lăuda cu implementarea programului în instanțe.

Numai că, între timp, realitatea din sălile de judecată a făcut praf reclamele tehnocratice. Așa cum dezvăluie publicația Lumea Justiției, „inteligența” artificială a început să vorbească pe limba ei: în loc de solemnul „rămânem în pronunțare”, OPTIMUS livrează senin „vă mănânc în pronunțare”. Iar „judecarea cauzei în lipsă” se transformă, apocaliptic, în „futecarea cauzei în lipsă”.

Da, ați citit bine: în România anului 2026, actul de justiție este pus pe hârtie de o aplicație care pare programată de un stand-up-er beat, nu de un IT-ist responsabil.

„Vă mănânc în pronunțare”: cum arată Justiția când algoritmul se îmbată de la microfon

Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial (SNGJ Dicasterial) a ieșit public, vineri, 13 noiembrie 2026, și a spus lucrurilor pe nume: OPTIMUS dă chix pe bandă rulantă. Iar sindicatul nu vorbește în abstract. Prezintă probe, capturi de ecran, exemple concrete.

Pe lângă deja celebrul „vă mănânc în pronunțare”, avem un întreg meniu de aberații. Într-un dosar, „taxa de timbru” devine „taxa de timp” – o glumă involuntară, dar foarte sinceră: timpul cui se taxează, până la urmă? Al grefierului, care trebuie să reia totul de la capăt.

„Excepția lipsei calității procesuale pasive” – un termen tehnic, serios – e masacrată și iese „excepția lipsei calității de cizmări pasive”. Procesul devine cizmărie. Cine mai are calitate procesuală, când algoritmul te face, din greșeală, cizmar?

„Contestatorul” se preschimbă în „condensator”. Omul de la bară – redus la o piesă de circuit electric. În altă parte, „judecarea cauzei în lipsă” e tradusă, brutal, în „futecarea cauzei în lipsă”. Aici, nu mai vorbim de ridicol, ci de o trivializare crasă a limbajului judiciar.

Administratorul special ajunge „alintatul special”. Când ți se fură demnitatea dintr-o singură literă, nu mai e tehnologie: e bătaie de joc. Iar „mandatul de aducere” este înlocuit cu „comandat de aducere”. Probabil că, în logica aplicației, inculpatul e o pizza penală pe care o „comanzi” la domiciliu.

Optimus, noul coleg al grefierului: bâlbâit, surd și pus pe încurcat

Contactat de Lumea Justiției, liderul SNGJ Dicasterial, Cătălin Trăistaru, a pus pe masă nu doar exemplele grotesc de comice, ci și problema reală din spatele lor: această „inovație” adaugă muncă, nu o reduce. Grefierii, care deja lucrează pe sârmă, trebuie să reia înregistrările, să compare, să corecteze, să repare ce a stricat „inteligența” artificială.

Trăistaru a transmis ministrului Justiției, Radu Marinescu, că este nevoie de verificări tehnice și operaționale serioase, nu de prezentări PowerPoint: calitatea echipamentelor audio din săli, adaptarea modelului lingvistic la terminologia juridică românească, acustica spațiilor. Cu alte cuvinte: înainte să dai drumul la robot, asigură-te că nu transcrie „apelantul” în „elefantul”.

Oficial, aplicația se spală pe mâini încă din propria interfață: „Optimus poate face uneori greșeli. Te rugăm să verifici informațiile importante”. Frumos! Traducere: „Noi vă mâncăm în pronunțare, voi răspundeți disciplinar dacă greșiți”.

„Taxa de timp”: cine plătește nota de plată pentru joaca cu AI-ul?

În comunicatul său, SNGJ Dicasterial pune degetul pe rană: utilitatea reală a lui OPTIMUS trebuie măsurată în condițiile efective de lucru din instanțe, nu în broșuri ministeriale pline de englezisme.

Pentru aceeași înregistrare, cât durează:

  • transcrierea directă, clasică, făcută de grefier;
    versus
  • „transcrierea” cu OPTIMUS, apoi reascultare, corecturi, rescrieri, verificări linie cu linie, până când textul corespunde cu ce s-a spus în ședință?

Adevărata „taxă de timp” cade pe grefier, care, în loc să fie ajutat, e legat de mâini cu încă o sarcină administrativă. „Instrument de sprijin real” – așa a fost vândut OPTIMUS. În teren, pare mai degrabă un balast digital agățat de gâtul celor din prima linie a justiției.

Pericolul nu e că râdem. Pericolul e că se schimbă sensul în penal

Sigur, „vă mănânc în pronunțare” stârnește hohote. „Futecarea cauzei în lipsă” pare scrisă de un troll cu umor de bodegă. Dar dincolo de comedie, lucrurile devin sinistre.

Într-un dosar penal, transcrierea trebuie să reflecte milimetric ce s-a spus. Acolo, o singură negație poate întoarce sensul unei apărări cu susul în jos. SNGJ arată un exemplu: în transcriere apare și „pot să spun că va mai săvârși”, și „Nu o să mai săvârșească astfel de fapte”. Diferența e uriașă. Dar, la o citire rapidă, treci mai departe. „Vă mănânc în pronunțare” te lovește în ochi. „Va mai săvârși” pare perfect normal dacă nu urmărești cu atenție.

Într-o ședință de judecată, „a verifica informațiile importante” nu înseamnă un simplu skim. Înseamnă să stabilești exact:

  • cine a formulat o cerere;
  • ce a susținut avocatul;
  • ce probă a fost încuviințată;
  • ce măsură a dispus instanța.

Când aplicația încurcă vorbitorii, amestecă întrebările cu răspunsurile în același paragraf, pune totul sub eticheta unei singure persoane, grefierul devine detectiv fonetic. Să reconstruiască procesul din ruinele lăsate de AI.

Ministerul Justiției visează la digitalizare, grefierii repară glumele lui OPTIMUS

SNGJ Dicasterial a cerut Ministerului Justiției – în mod expres – verificări tehnice și operaționale reale. Nu bifări pe hârtie, nu rapoarte cosmetizate, nu indicatori pur cantitativi care spun „aplicația a transcris X ore de înregistrări”.

Sindicatul cere:

  • consultarea directă a grefierilor care folosesc aplicația zilnic;
  • identificarea cauzelor tehnice: echipamente audio, acustică, model lingvistic adaptat limbajului juridic;
  • măsuri concrete de remediere și calibrare, astfel încât sistemul să fie un sprijin real, nu o corvoadă suplimentară.

Cu alte cuvinte: înainte să mai scoată un comunicat triumfalist despre „digitalizarea Justiției”, ministerul ar trebui să intre într-o sală de judecată și să vadă cum arată „realitatea augmentată” a lui OPTIMUS: grefierul cu căștile pe urechi, cu textul plin de aberații în față, încercând să repare ce a stricat aplicația plătită din bani publici.

Când Justiția devine pamflet, nu din vina pamfletarilor

Cazul OPTIMUS nu este doar o anecdotă tehnică. Este o radiografie dură a felului în care sunt împinse peste oameni, de sus în jos, „soluții digitale” netestate în realitatea de jos, acolo unde un cuvânt greșit poate însemna o carieră distrusă, o libertate pierdută sau un dosar compromis.

În timp ce oficialii se pozează cu „transformarea digitală”, grefierii sunt lăsați să înoate în supa de nonsens produsă de algoritmi prost calibrați.

Surpriza amară este că pamfletul nu l-au scris jurnaliștii sau sindicatul. Pamfletul îl scrie, linie cu linie, chiar aplicația Ministerului Justiției. Iar noi îl citim, ne amuzăm amar la „cizmări pasive”, „condensatori” și „futecarea cauzei în lipsă” și ne întrebăm: dacă asta se vede în transcrieri, ce nu se vede încă în decizii?

Până una-alta, după cum a relatat Lumea Justiției, singurul lucru pe care OPTIMUS îl transcrie perfect este ridicolul. Restul – precis, corect, juridic – rămâne, deocamdată, pe umerii oamenilor pe care ministerul pretinde că vrea să-i ajute. (irinel I.).

Citeste in continuare

Anchete

Șoferul „atlet” cu 1,00 la suflet: cum a încercat un vasluian beat să fugă de radar cu off-road și vorbe dulci

Publicat

pe

De

Cursa de „raliu” pe DE581: de la asfalt la off-road, cu frâna ruptă la bun-simț

Aventura din 10 noiembrie 2026, petrecută pe drumul european DE581, pe raza județului Vaslui, arată încă o dată cum unii șoferi cred că legislația rutieră e opțională, dar norocul obligatoriu. Potrivit relatărilor făcute publice de Sindicatul Europol, un bărbat de 43 de ani, din Bârlad, a decis să transforme șoseaua în pistă de fugă și câmpul în traseu off-road, totul cu o alcoolemie demnă de manualul „Așa nu”.

După ce a ignorat semnalele polițiștilor, șoferul a apăsat cu entuziasm pedala de accelerație și a improvizat aproximativ un kilometru de traseu pe coclauri, ca și cum se pregătea pentru un raliu de amatori, nu pentru încă un dosar penal. Când și-a dat seama că motorul nu-l mai poate ajuta, a trecut la „planul B”: a abandonat mașina și a încercat să-și demonstreze calitățile atletice… pe jos. Din păcate pentru el, probele de fugă nu se dau după regulile lui.

„Nu ne știm de undeva?” – ultima redută a șoferului disperat

După eșecul subit la capitolele viteză și condiție fizică, bărbatul a trecut la faza de „negociere sentimentală”. A încercat să-i convingă pe polițiști că îi cunoaște, că, cine știe, poate au mai stat la povești, s-au întâlnit pe undeva, au avut vreo legătură vagă în trecut. Poate, poate, o presupusă „cunoștință” ar fi putut cântări mai greu decât cifrele reci de pe aparate și decât litera legii.

Realitatea din teren a fost însă mult mai puțin romantică. În loc de „Ce mai faci, prietene?”, polițiștii au avut în față un rezultat de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul etilotest, așa cum a fost făcut public de Sindicatul Europol. Analizele toxicologice ulterioare au confirmat, elegant și sec, că bărbatul depășise serios limita legală. Prietenia, reală sau imaginară, nu mai avea loc la masa discuțiilor.

Atletism de carton: fugă prin câmp, dar fără medalie, doar cătușe

Scenariul complet arată ca o parodie prost regizată:
– a ignorat semnalele polițiștilor;
– a accelerat;
– a sărit de pe asfalt pe câmp, într-un off-road improvizat;
– și-a abandonat mașina;
– a luat-o la fugă pe jos, ca într-un film ieftin de acțiune;
– și, când totul a eșuat, a mai scos din joben și „arma secretă”: apelul la presupusa „prietenie” cu oamenii legii.

Problema majoră: nici fuga, nici poveștile despre „ne știm noi de undeva” nu țin loc de carnet, de lege și mai ales de bun-simț. Când conduci cu alcoolemie peste limită și pui în pericol toți participanții la trafic, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă polițistul te place sau nu.

Strategia „de socializare” a picat testul de realitate

Din păcate pentru el – dar din fericire pentru normalitate – polițiștii nu s-au lăsat impresionați de această tentativă de „socializare spontană”. Nici „hai că ne știm”, nici „poate rezolvăm” nu au reușit să îndoaie vreun articol de lege.

La 11 noiembrie, bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru dispunerea unei măsuri preventive. De la „prietene, nu ne știm?” la „inculpatul se prezintă în fața procurorului” a fost doar un pas – unul foarte scurt și inevitabil.

Polițiștii – profesioniști, șoferul – exemplu negativ de manual

În tot acest tablou grotesc, singura parte serioasă și sănătoasă este reacția polițiștilor. Conform relatării Sindicatului Europol, agenții au urmat procedurile, au documentat întreaga activitate infracțională și au acționat exact așa cum trebuie atunci când un șofer beat decide să transforme drumul public în pistă personală de evadare.

Agent șef principal Stăncescu Sabin, agent principal Dănilă Marian și agent șef Ghețău Laurențiu merită felicitați pentru profesionalismul cu care au intervenit, punând legea și siguranța rutieră mai presus de tentativele jenante de „negociere” ale unui conducător auto care a ales să pună în pericol viețile celorlalți.

Concluzie: cu 1,00 mg/l nu-ți faci prieteni, îți faci dosar

Povestea acestui șofer din Bârlad este lecția perfectă despre cum să nu procedezi: nu fugi de poliție, nu sari cu mașina pe câmp, nu abandonezi vehiculul, nu joci rolul de atlet ratat și, mai ales, nu încerci să cumperi indulgență la „magazinul de prietenii inventate”.

Radarul nu uită, alcooltestul nu minte, iar legea nu se îmblânzește cu „Nu ne știm noi de undeva?”. În schimb, dosarul penal te așteaptă, punctual, la fiecare asemenea „aventură”. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv18 ore ago

Spiritism constituțional pe 197,33 lei: Cum au așteptat șapte polițiști șase ani jumate ca să afle că muncesc pe bază de voluntariat, iar CCR folosește Internet Explorer

Dacă mai avea cineva impresia că Justiția din România se mișcă încet, Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vine cu dovada...

Exclusiv18 ore ago

Croitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele

Există în administrația românească o tradiție sacră, aproape mistică: întâi tai panglica, dărâmi zidul și desenezi organigrama din pix, iar...

Exclusiv18 ore ago

Poliția sub acoperire… de ridicol: Cum a ajuns șeful Poliției Municipiului Arad „secret de stat” apărat cu minciuni și GDPR

În Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Arad s-a descoperit recent o nouă formă de muncă operativă sub acoperire: concursul-fantomă pentru...

Exclusiv2 zile ago

„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!

Dacă cineva mai avea vreo îndoială că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova „școala de croitorie penală” a fostului...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie

Somn ușor, instituții! D.G.A. și D.G.I.P.I. Prahova, în comă profundă IPJ Prahova revine în „lumina reflectoarelor” ca un serial prost,...

Exclusiv2 zile ago

Avocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)

Avocatul din Cătina: de la pistolul din șanț la toga din barou. Fabrica de bani, flotanți și bolnavi „pe 4...

Exclusiv2 zile ago

MAI, ministerul „Mulgeți Armata Internă”: cum fură veteranii la diurnă după ce i-a trimis la moarte pe datorie

Veteranii, jefuiți la întoarcere: după front, urmează țeapa de la stat MAI nu se dezminte: după ce și-a trimis oamenii...

Exclusiv2 zile ago

Șoferul fără permis care a reinventat rușinosul: „Fast and Furious – varianta cu șanț și cătușe”

Când creierul e pe avarii, iar piciorul pe accelerație Potrivit Sindicatului Europol, în județul Călărași s-a mai născut un „erou”...

Exclusiv2 zile ago

Petrolul 52 – campioana Europei la plâns: „Nu ne ajută nimeni!”, dar la masa creditorilor stau cot la cot instituțiile publice

La Petrolul 52, discursul intră mereu primul pe teren. Înainte să apară mingea, gazonul sau tabela, apare refrenul: „Nu ne...

Exclusiv3 zile ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusiv4 zile ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Exclusiv5 zile ago

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...

Exclusiv5 zile ago

M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”

Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...

Exclusiv5 zile ago

Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi

Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...

Exclusiv6 zile ago

Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990

Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv