COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO):

Pentru prima dată, în episodul difuzat aseară din interviul-fluviu, Sebastian Ghiță a expus clar, cu subiect și predicat, o teorie care a circulat mai degrabă furișat, în ultimii ani în mediile politice ori în unele analize din presă. O expunere, dacă vreți, a planurilor reale din anul prezidențial 2014, pe tabere, cu strategii, cu mijloace și fără prea mare legătură, din păcate, cu democrația. O bătălie pe care descoperim că a cîștigat-o, finalmente, actualul președinte, în mod straniu, doar grație unui outsider, Călin Popescu Tăriceanu.

”Cineva care a avut un interes să influențeze rezultatul din alegerile prezidențiale, adică s-o pună pe Elena Udrea în urma Monicăi Macovei” a spus Ghiță în interviul luat de Ion Cristoiu, cu referire la regizorul celebrului scandal al fotografiilor de la Paris, din 2014.

Cine și de ce?

Simplu, explică același Ghiță.

Pentru că exista o grupare, în jurul președintelui, care voia ca Elena Udrea să ocupe locul trei după primul tur al prezidențialelor, la fel cum o grupare din jurul lui Florian Coldea avea același plan pentru Monica Macovei.

În ambele variante, între cele două tururi de scrutin am fi asistat la mult-așteptata, pe atunci, bombă, anume eliminarea lui Klaus Iohannis din cursă de către ÎCCJ, prin verdictul în cazul procesului de incompatibilitate. Caz în care acesta ar fi fost descalificat, iar bătălia s-ar fi dus între locurile 2 și 3.

Ponta și Udrea.

Sau Ponta și Macovei.

„Dacă ajungea Udrea pe trei, ne trezeam cu ea candidata dreptei!” mai spune, pe bună dreptate, Ghiță.

Vrînd-nevrînd, în spatele ei s-ar fi grupat toți adversarii PSD, maximizîndu-i șansele pentru Cotroceni. Iar mai apoi, ale lui Băsescu pentru palatul Victoria.

”Elena Udrea iese pe trei, adică Ponta, Iohannis și Elena Udrea. Așa voia Elena Udrea. Dar planul domnului Coldea era să fie Monica Macovei” afirmă Ghiță. ”Minunea anticorupției, Monica Macovei, mama, spaima, bunica lui Portocală…” mai completează el, înțepător.

Ghiță mai spune că filarea Elenei Udrea la Paris a fost opera lui Coldea, care avea un interes clar în compromiterea acesteia: ”Să nu ajungă Elena Udrea pe locul trei, pentru că altfel Băsescu ar fi încercat s-o pună președinte și să-l oblige pe Coldea să-l declare incompatibil pe Iohannis, cu ajutorul Înaltei Curți, a Liviei Stanciu”.

Într-adevăr, dificilă misiune pentru Florian Coldea: să fenteze revocarea de către președinte și să aibă, totodată, nu unul, ci doi candidați pregătiți pentru Cotroceni, pentru a fi sigur că acolo nu ajunge Ponta, cel care îi transmisese, deja, că va trebui să-și caute de lucru dacă ajunge la palat.

Fostul adjunct de la SRI a ”mers” și cu Iohannis, și cu Macovei, în timp ce Băsescu își folosea ultimele resurse de autoritate ”trăgînd” pentru Udrea.

Monica Macovei, ce-i drept, furnizase o mare surpriză prin candidatura prezidențială, din mai multe motive.

Prima era că avea statutul de membru al PDL, iar partidul avea deja opțiunea Klaus Iohannis pentru Cotroceni. După ce și-a strîns semnăturile de susținere din postura ilegală de candidat membru PDL, încălcînd statutul și decizia partidului, ea a demisionat, finalmente, acuzîndu-l pe Iohannis că nu a dovedit că e un om al dreptei, un luptător anticorupție și un susținător al statului de drept.

A doua era că o candidatura prezidențială independentă presupune bani, logistică, resurse umane, sprijin media șamd. Macovei nu prea avea nimic din toate astea, cel puțin la vedere, spre deosebire de Elena Udrea.

Și totuși, nu a ezitat să se arunce în cursă cu capul înainte.

Acum, aflăm și cine o sprijinea, din umbră. Inclusiv prin aranjarea arestării, cu cîteva zile înaintea alegerilor, a fostului soț al Elenei Udrea și altor foști apropiați.

Pentru ca planul să meargă, era necesară, însă gestionarea cu mare atenție a situației lui Klaus Iohannis.

Procesul său de incompatibilitate trebuie dirijat astfel încît să funcționeze perfect, dacă va fi cazul, dar să nu-l incomodeze dacă va trebui să rămînă candidatul lui Coldea, pe fondul unui eșec al lui Macovei.

Să amintim, pe scurt, evoluția de-a dreptul explozivă a evenimentelor, pe care am consemnat-o, cîndva, într-un material:

În 24 aprilie 2013, ANI anunţa că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, se află în stare de incompatibilitate întrucât are şi calitatea de reprezentant al municipiului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010 şi SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale.

În 2 iulie, ANI a depus o cerere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de strămutare a dosarului de incompatibilitate de la Curtea de Apel Alba-Iulia la o altă instanţă egală în grad. ÎCCJ a respins însă cererea.

Pe 25 septembrie 2013, Iohannis a câştigat procesul intentat ANI.

ANI a făcut, evident, recurs.

Ce a urmat?

Nimic.

Timp de un an de zile.

Pînă în toamna anului electoral 2014.

Între timp, au mai fost ceva evenimente ”colaterale”.

În aprilie 2014, întrebat de reporterii Kamikaze ce ar face dacă ar pierde procesul cu ANI și ar fi declarat incompatibil, Iohannis răspunde: ”Aș rămâne un simplu politician neamț din România, așa e. Dar găsim noi o soluție nemțească și în situația aceea, deși sper să nu ajungem acolo”.

În luna iunie, Iohannis mai nuanțează puțin, declarînd că, in situatia in care va pierde procesul de incompatibilitate cu ANI, se va retrage din functia de primar al Sibiului, mentionand insa ca nu considera ca va pierde procesul aflat la ICCJ.

În iulie 2014, CCR hotărăște că o condamnare în baza Legii ANI interzice candidatura la orice funcţie eligibilă, timp de trei ani. Decizia de interpretare îl afecta și pe Klaus Iohannis, care ar fi ieșit automat din cursa prezidențială în cazul pierderii procesului cu ANI.

Pe 25 iulie, la Realitatea TV, viitorul director al SRI, Eduard Hellvig, dezminte orice posibilă pierdere a procesului: ”Nu se va intampla asa ceva! Iohannis a castigat mereu cu ANI si sunt convins ca va castiga si acum. O sa vedeti ca Iohannis va fi cartea castigatoare”.

Pe 5 august 2014, într-o conferință de presă, Iohannis afirmă că ”Sunt extrem de calm şi liniştit în această chestiune”.

La jumătatea lunii septembrie, surpriză: confirmînd strălucit unele zvonuri de peste vară, ANI cere ÎCCJ să pună urgent pe rol procesul Iohannis, alături de alte cîteva zeci de dosare similare. Judecătorii se conformează și fixează termen pe 25 septembrie 2014.

Pe 30 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul ANI, la completul de filtrare, cu menţiunea ca părţile să formuleze în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. ANI se conformează pe 3 octombrie, în chiar ziua în care a primit raportul de la ICCJ, în schimb Iohannis trimite documentele abia în data de 17 octombrie, deși candidatul susține permanent că e interesat în finalizarea cît mai grabnică a procesului.

Ulterior, instanța stabilește ca termen de judecată data de 18 noiembrie, deși judecătorii aveau, legal, posibilitatea să dea verdictul în aceeași zi în care au admis recursul.

Pe 22 octombrie, ANI face o cerere specială către ÎCCJ, de judecare cu celeritate a procesului cu Iohannis, care este, însă, respinsă.

Pe 23 octombrie, Traian Băsescu afirmă că ”O decizie a instanței de incompatibilitate după validarea mandatului și după începerea exercitării funcției suspendă exercitarea funcției de către președinte”.

Pe 30 octombrie, Monica Macovei afirmă că alegerile vor trebui repetate dacă Iohannis pierde procesul cu ANI.

Pe 16 noiembrie, Iohannis ajunge președinte și apar speculații potrivit cărora procesul va fi întrerupt din cauza imunității prezidențiale.

Pe 17 noiembrie, ÎCCJ amînă, în mod ciudat, judecarea procesului cu încă o săptămînă, pentru data de 25 noiembrie.

Pe 25 noiembrie, opinia publică află că ÎCCJ a admis recursul ANI – deși acesta lucru părea deja petrecut încă din 30 septembrie – și fixează drept termen de judecată ziua de 14 ianuarie 2015.

Adică după alegerile prezidențiale. Punct final.

Ce se întîmplase între timp?

Simplu: după primul tur al alegerilor, nici Udrea, nici Macovei nu ocupaseră locul trei, care le-ar fi trimis în finală prin descalificarea lui Iohannis, fie de către sforarii lui Băsescu, fie de către cei ai lui Coldea.

Ci Călin Popescu Tăriceanu, care adunase, ca independent, peste jumătate de milion de voturi (5,36%).

A fost lovitura de grație pentru taberele sus-pomenite, care au trebuit să se resemneze cu varianta Iohannis.

Lovitura care trebuia să-i ia gîtul actualului președinte nu s-a mai produs.

Tăriceanu: ”Știam de planul cu Udrea pe locul 3!”

Într-o declarație acordată azi Inpolitics, președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, mărturisește că știa, în perioada alegerilor din 2014, despre scenariul cu Udrea menită să ocupe locul trei pentru a accede apoi în finală. Nu și de cel cu Macovei, care e o noutate pentru el.

”Eu știam de prima variantă, de a doua e prima dată cînd aud. Era evident că Băsescu și Udrea doreau ca ea să iasă pe locul trei, iar Udrea a și cheltuit foarte mult în acest sens. Asta era dorința, să o propulseze pe doamna Udrea pe locul trei, dar nu știam alte detalii, pentru că nu mai aveam multe contacte cu cei care lucrau pentru ea, cum s-a întîmplat, spre exemplu, în 2012, cînd cei care lucrau pentru Băsescu în campanie erau foștii mei consultanți. Și abia acum am aflat, de cînd cu procesul pe care îl am, c