Actualitate
EXCLUSIV/Instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii
Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.
Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.
Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.
Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.
Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș, pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, a încearcat o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !
Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?
Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?
România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.
Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.
Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.
Agenția de Informații a Apărării din SUA (DIA) a făcut publică metodologia prin care încearcă să evalueze unul dintre cele mai greu de anticipat aspecte ale capacității unei armate străine: disponibilitatea de a continua lupta atunci când izbucnește un conflict.
„Voința de a lupta” este dificil de analizat tocmai pentru că ține de factori intangibili. Spre deosebire de numărul tancurilor sau de starea avioanelor, multe dintre elementele care o determină nu pot fi măsurate direct și nici observate cu ușurință.
DIA precizează că documentul, actualizat ultima dată în septembrie 2024, este destinat sprijinirii analizelor comunității de informații. Totodată, face parte dintr-o serie de materiale publice menite să explice provocări relevante pentru securitatea națională a SUA. Agenția a anunțat publicarea în contextul împlinirii a cinci ani de la retragerea americană din Afganistan, încheiată la 30 august 2021.
Lecțiile Afganistanului și Ucrainei
Prăbușirea rapidă a forțelor afgane în fața ofensivei talibane, în 2021, a luat prin surprindere atât comunitatea de informații americană, cât și Casa Albă. Mai multe zone strategice au fost abandonate fără luptă, iar președintele de atunci, Ashraf Ghani, a fugit din țară pe 15 august, în timp ce talibanii se apropiau de Kabul.
În cazul Ucrainei, evaluările inițiale au greșit în direcția opusă. După invazia rusă din februarie 2022, Kievul era așteptat să cadă în câteva zile. În schimb, armata ucraineană a respins înaintarea forțelor ruse și a continuat să lupte, până la instalarea unui impas sângeros în estul țării.
În 2024, fostul director al DIA, general-locotenentul Jeffrey Kruse, a recunoscut că agenția a subestimat hotărârea ucrainenilor de a-și apăra țara. Aceștia au manifestat o voință de luptă mult mai puternică decât anticipaseră analiștii, a spus el la un eveniment organizat de Alianța pentru Informații și Securitate Națională.
De la conducerea statului la moralul soldaților
Noul cadru își propune să structureze evaluarea unor factori care nu pot fi reduși la cifre. Analiștii sunt îndrumați să examineze dinamici de la nivelul conducerii naționale — inclusiv autoritatea și integritatea acesteia — până la spiritul de corp al militarilor.
Metodologia include și evaluarea mizelor conflictului: analiștii trebuie să stabilească dacă victoria sau înfrângerea ar reprezenta o amenințare existențială pentru stat, organizație ori regim. Sprijinul perceput din partea aliaților este, de asemenea, un factor relevant.
În acest sens, documentul ar fi putut evidenția hotărârea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a rămâne la Kiev în primele zile ale invaziei, în timp ce forțele ruse se apropiau de capitală. Refuzând oferta de evacuare, Zelenski i-ar fi transmis atunci președintelui american Joe Biden că avea nevoie de muniție, nu de o mașină pentru a pleca.
O evaluare care trebuie revizuită pe parcurs
DIA avertizează că voința de a lupta nu este fixă. Ea se poate schimba rapid și radical pe parcursul unui conflict, pentru fiecare dintre părțile implicate. O schimbare ulterioară nu înseamnă neapărat că evaluarea inițială a fost greșită; analiștii trebuie să identifice evenimentele și condițiile care au produs-o.
Kruse a declarat în 2024 că DIA folosise deja metodologia pentru a evalua China, considerată principala prioritate strategică a SUA. Agenția nu a precizat ce alte armate au fost analizate și nici ce concluzii au rezultat.
Voința de a lupta reprezintă doar unul dintre factorii intangibili luați în calcul în evaluarea capacităților militare. Imaginea de ansamblu include și pregătirea trupelor, structura demografică a personalului activ și a rezerviștilor, bugetele de apărare și doctrina militară.
DIA susține că o analiză sistematică a acestor factori poate ajuta la orientarea culegerii de informații și la identificarea elementelor care contează cel mai mult în diferite etape ale unui conflict. Miza este reducerea riscului unor erori de anticipare precum cele din Afganistan, în 2021, și Ucraina, în 2022.
Actualitate
Boeing câștigă contractul pentru avionul naval de generația a șasea, dar adevărata probă abia începe
Boeing a fost desemnat câștigătorul competiției pentru construirea avionului de luptă naval de generația a șasea F/A-XX, devansând Northrop Grumman. Aeronava va înlocui treptat avioanele F/A-18 Super Hornet și EA-18G Growler, aflate în ultimele etape ale ciclului lor operațional.
Contractul, evaluat la peste 20 de miliarde de dolari, consolidează poziția Boeing ca principal producător american al avioanelor de luptă de generația a șasea. Totuși, analiștii avertizează că succesul comercial nu garantează automat și o execuție fără probleme.
De la risc de retragere la controlul viitorului aviației de luptă
Victoria reprezintă o schimbare spectaculoasă pentru divizia de apărare a Boeing. Compania s-a confruntat în ultimii ani cu dificultăți în derularea unor programe majore, printre care avionul-cisternă KC-46 și aeronava de antrenament T-7.
În martie 2025, Boeing a obținut însă contractul pentru avionul de luptă F-47 al Forțelor Aeriene, iar câștigarea programului F/A-XX marchează o nouă etapă în revenirea companiei.
„Pentru Boeing, acesta este un pas uriaș într-o redresare extraordinară: de la un producător al unor programe de avioane de luptă aflate la final, la compania care controlează viitorul aviației de vânătoare americane”, a apreciat Richard Aboulafia, director general al AeroDynamic Advisory.
Stacie Pettyjohn, analistă în cadrul Center for a New American Security, a descris situația drept o schimbare radicală pentru Boeing. Compania a trecut de la perspectiva închiderii liniilor de producție pentru avioane de luptă la deținerea ambelor contracte americane majore pentru aeronave de generația a șasea.
Poate Boeing să construiască simultan două avioane de generație nouă?
Principala întrebare privește viteza cu care Boeing va putea dezvolta un F/A-XX operațional. Răspunsul depinde, în parte, de gradul de similitudine dintre noul avion naval și F-47.
Jeremiah Gertler, consilier principal la AeroDynamic Advisory și fost analist pentru aviația militară în cadrul Congressional Research Service, a explicat că, dacă cele două proiecte folosesc tehnologii și soluții comune sau au fost dezvoltate parțial în paralel, F/A-XX ar putea ajunge să zboare mai devreme decât se estimează.
În schimb, o platformă navală complet distinctă ar presupune un calendar mai lung și riscuri tehnologice suplimentare.
Forța de muncă, următorul punct vulnerabil
Capacitatea Boeing de a mobiliza suficient personal reprezintă o altă problemă. În complexul industrial din St. Louis, compania ar urma să lucreze simultan la programele F/A-XX, F-47 și T-7A Red Hawk, în timp ce pregătește și o creștere semnificativă a ritmului de producție pentru F-15EX.
„Întrebarea este dacă Boeing are deja oamenii necesari — și dacă îi poate recruta — pentru a menține toate aceste linii la un nivel ridicat de producție în același timp”, a spus Gertler.
Doug Birkey, directorul executiv al Mitchell Institute for Aerospace Studies, a subliniat că necesarul de personal pentru primele etape ale programelor F-47 și F/A-XX va trebui gestionat atent. Compania va trebui să evite ca cele două proiecte să intre în competiție pentru aceiași ingineri, tehnicieni și specialiști.
Investitorii vor urmări costurile și structura contractului
După atribuirea contractului, Roman Schweizer, analist la TD Cowen, a afirmat că investitorii vor examina cu atenție prețul propus de Boeing și modul în care este construit acordul. Ambele aspecte au creat probleme în trecut pentru unele programe ale companiei.
Potrivit lui Schweizer, decizia Marinei sugerează că oficialii au acordat o importanță deosebită capacității industriale a Boeing și posibilității de a livra aeronave la scară largă.
În ultimii ani, Boeing a investit masiv în infrastructura din St. Louis și în instrumente de proiectare digitală. Aceste investiții ar fi contribuit la convingerea Marinei că producătorul poate gestiona simultan mai multe programe complexe.
Boeing a respins anterior îndoielile privind capacitatea sa de a construi avioane pentru Marină și Forțele Aeriene în paralel. Steve Parker, șeful diviziei de apărare, a declarat că dezvoltarea simultană a celor două avioane avansate a fost prevăzută încă de la început, iar investițiile companiei au fost planificate în consecință.
Northrop Grumman pierde competiția, dar nu rămâne fără proiecte strategice
Pentru Northrop Grumman, înfrângerea în competiția F/A-XX reprezintă o lovitură importantă. Compania încerca să redevină producător principal al unui avion de luptă pentru prima dată după celebrul F-14 Tomcat.
Totuși, analiștii consideră că pierderea contractului nu pune în pericol viitorul companiei. Northrop are deja programe majore în portofoliu, inclusiv bombardierul B-21 Raider, racheta balistică intercontinentală Sentinel și componente pentru avioanele F-35 produse sub coordonarea Lockheed Martin.
Richard Aboulafia a apreciat că impactul asupra companiei va fi limitat, în timp ce Gertler a subliniat că nici Boeing, nici Northrop nu depind de acest singur contract pentru supraviețuirea diviziilor lor de apărare sau aeronautică.
Northrop este așteptată să analizeze posibilitatea contestării deciziei. Totuși, procedurile de protest în cazul competițiilor pentru aeronave militare clasificate au, în mod tradițional, o rată redusă de succes.
Boeing va închide liniile Super Hornet și Growler
Într-o ironie a tranziției tehnologice, în aceeași perioadă în care a fost selectată pentru dezvoltarea F/A-XX, Boeing a primit și un contract pentru sprijinirea închiderii liniilor de producție ale F/A-18E/F Super Hornet și EA-18G Growler.
Compania a fabricat timp de decenii avioane de luptă pentru Marina SUA, însă aceste programe se apropie acum de final. F/A-XX va prelua treptat rolul lor în viitoarea structură aeriană a grupărilor navale.
Contractul finanțează testarea mai multor prototipuri
Anunțul Pentagonului precizează că acordul acoperă faza de dezvoltare la scară completă și include fabricarea mai multor aeronave de testare.
Acestea vor fi utilizate pentru verificări la sol, evaluarea navigabilității, testarea sistemelor și integrarea armamentului. Marina nu a prezentat încă detalii despre configurația avionului, dar oficialii au indicat că F/A-XX va avea o rază de acțiune superioară celei oferite de actualele avioane de luptă.
F/A-XX, în centrul aripii aeriene navale a viitorului
Noul avion va trebui să opereze alături de viitoarele Collaborative Combat Aircraft, drone de luptă concepute pentru a executa misiuni împreună cu aeronave pilotate.
Marina SUA dezvoltă acest concept ca parte a unei noi arhitecturi pentru gruparea aeriană de pe portavion. Amiralul Daryl Caudle, șeful operațiunilor navale, a confirmat că programul dronelor și F/A-XX sunt elemente interdependente ale acestei strategii.
Stacie Pettyjohn a subliniat că echilibrul dintre avioanele pilotate și cele autonome va fi esențial pentru capacitatea Marinei de a proiecta forță. În opinia sa, un avion de luptă pilotat trebuie să rămână nucleul aripii aeriene, în jurul căruia vor fi integrate sistemele fără pilot.
Numărul de aeronave care vor fi comandate, proporția dintre avioanele cu echipaj și drone, precum și tipul de arme instalate pe F/A-XX vor indica prioritățile operaționale ale Marinei. Aceste decizii vor fi decisive mai ales în Pacific, unde distanțele sunt foarte mari, iar forțele chineze dispun de arme cu rază lungă de acțiune capabile să pună presiune asupra navelor americane.
Actualitate
AEVEX preia BlackSea Technologies într-o tranzacție de până la 650 de milioane de dolari
Compania își consolidează poziția pe piața vehiculelor maritime autonome
AEVEX, companie specializată în tehnologii de apărare, a anunțat achiziția firmei BlackSea Technologies, producător de sisteme navale autonome. Valoarea tranzacției ar putea ajunge la 650 de milioane de dolari, iar operațiunea este programată să fie finalizată în luna septembrie.
Prin această preluare, AEVEX urmărește să-și extindă prezența în domeniul vehiculelor de suprafață și subacvatice fără echipaj. Totodată, compania vizează un acces mai larg la contracte și programe derulate de Marina americană, Comandamentul pentru Operații Speciale al Statelor Unite și partenerii aliați.
Tehnologii reunite pentru operațiuni aeriene, maritime și subacvatice
Integrarea celor două companii va permite combinarea unor tehnologii complementare destinate platformelor aeriene, de suprafață și subacvatice.
„BlackSea aduce capabilități maritime excepționale și perfect aliniate din punct de vedere strategic. La fel de important este însă faptul că firma are o cultură axată pe misiune și pe inovație, valori care se află la originea AEVEX”, a declarat Brian Raduenz, fondatorul și președintele executiv al companiei.
BlackSea dezvoltă o navă autonomă testată de Marina SUA
BlackSea Technologies produce Global Autonomous Reconnaissance Craft, cunoscută sub acronimul GARC. Este vorba despre o navă autonomă de mici dimensiuni, cu o lungime de aproximativ 4,9 metri, testată de Marina americană la Naval Base Coronado.
Sistemul este operat de Unmanned Surface Vessel Squadron 3, unitate înființată de Marina SUA în 2024 pentru exploatarea și evaluarea vehiculelor maritime fără echipaj.
GARC face parte din eforturile Statelor Unite de a dezvolta flote autonome capabile să execute misiuni de recunoaștere, supraveghere și sprijin operațional în medii maritime complexe.
AEVEX aduce în portofoliu platforma Mako
AEVEX, cu sediul în Solana Beach, California, dezvoltă la rândul său mai multe sisteme autonome. Printre acestea se numără Mako, un vehicul maritim fără echipaj conceput pentru misiuni de informații, supraveghere și recunoaștere, dar și pentru operațiuni cu efecte cinetice.
Achiziția va reuni portofoliile celor două companii și ar putea accelera dezvoltarea unor soluții autonome pentru misiuni maritime desfășurate în zone contestate sau cu acces limitat.
Tranzacția combină plata în numerar cu acțiuni
Acordul prevede plata a 250 de milioane de dolari în numerar și transferul unor acțiuni ordinare de clasă A ale AEVEX, evaluate la aproximativ 350 de milioane de dolari.
În funcție de îndeplinirea anumitor obiective de performanță, BlackSea ar putea primi suplimentar până la 50 de milioane de dolari.
BlackSea își păstrează obiectivele, dar câștigă capacitate de producție
Directorul executiv al BlackSea Technologies, Bob Pudney, a descris preluarea drept o etapă firească pentru companie. El a subliniat că firma a acumulat experiență în dezvoltarea și utilizarea sistemelor maritime autonome în condiții operaționale reale.
Aceste aplicații au inclus operarea unor flote mixte și misiuni logistice în medii contestate. Potrivit conducerii BlackSea, sprijinul oferit de AEVEX prin capacitatea de producție, infrastructura industrială și ecosistemul de tehnologii autonome va permite extinderea rapidă a soluțiilor deja dezvoltate.
„Misiunea noastră rămâne aceeași, însă capacitatea de a o îndeplini va crește”, a declarat Pudney.
Raportul SUA a văzut România. România s-a făcut că nu vede nimic. ANP: transparență cu porția, consultare “după program”
Statul român, elevul care copiază la democrație Departamentul de Stat al SUA, care mai aruncă din când în când un...
„Să ne arătați hârtiile, nu poveștile!”. Cum se războiește IGPR cu Sindicatul Diamantul pentru dreptul de a pune întrebări
„Cele două sindicate periculoase”: dușmanul de serviciu al conferințelor de presă Pe 21 mai 2026, la conferința de presă a...
Instanța dă dreptate, parțial, fostului membru CA al RASP Ploiești: decizia de anulare a concursului pentru director, desființată de judecători (Documente)
Regia Autonomă de Servicii Publice (RASP) Ploiești revine în centrul atenției, după ce instanța a decis să anuleze hotărârea prin...
Acordul Colectiv 2026: Cum a vândut MAI polițiștii la preț de hârtie A4
Acordul care nu acordă nimic: MAI semnează pentru polițist, dar încasează doar pentru sindicate Un minister care ocolește legea, sindicate...
În Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
Reforma, varianta Facebook: like, share și zero oameni în plus Ministrul Cătălin Predoiu a descoperit, pe pagina sa de Facebook,...
Garda de Coastă, 3 ani și jumătate fără șef „pe bune”. Un stat cu frontieră Schengen, dar fără frontieră de bun-simț
Director căutat. De 3 ani și 6 luni. Fără succes Garda de Coastă, una dintre structurile strategice ale Poliției de...
Dosarul Antigrindină – Partea a VII‑a. Rachete pe cer, foamete pe câmp: subminarea securității alimentare a României
Dosarul Antigrindină – Partea a VII‑a – Cum a fost însămânțată România cu rachete, minciuni și secetă programată Sistemul care...
Camera, stop! Șeful de la IPJ Mehedinți, regizor de dosare și actor în propriul film cu ‘misiune urgentă’
Polițiști la poartă, șeful la butoanele camerelor În timp ce polițiștii din toată țara ieșeau în stradă, la început de...
„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
Azi, miercuri, 30.09.2026, la Consiliul Local Ploiești nu se votează doar o organigramă. Se votează dacă TCE rămâne societate de...
Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 2 – Stația fantomă de la Corlătești și ședința de yoga pe conducta de ape uzate
Directorul care se clatină, dar nu cade… și nici nu suspendă Dacă în Episodul 1 am făcut cunoștință cu „directorul...
Dosarul Antigrindină – Partea a VI‑a. Când generalii conduc agricultura: Sistemul Antigrindină – civil la vedere, militar în interior
Rachete cu bani de irigații: când agricultura devine sponsorul industriei de apărare La început ni s-a spus că SNACP e...
M.A.I – Aeroportul Otopeni, clasa business la improvizație: 7 ani fără concurs la șefia Centrului de Supraveghere
Șapte ani de „temporar”. Funcția se mută, responsabilitatea rămâne în așteptare Șapte ani fără concurs la o funcție-cheie din siguranța...
MAI, Academia „Semnează că ai vrut!”: experți făcuți din pix, cursanți voluntari cu ordin de sus
La Ministerul Afacerilor Interne, pixul șefului riscă să devină instrument pedagogic universal: desemnează specialiști, produce competențe administrative și, mai nou,...
Reforma cu ochii închiși: cum vrea Justiția să taie din șefi, dar fără să înțeleagă sistemul. FSANP trage frâna de mână
Șefii de birou, șefii de tură, șefii de secție: vinovați de serviciu la București, indispensabili în penitenciare Funcțiile de șef...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
Transport „modern” la Ploiești: cardul nu plătește, dar pierderile curg La TCE Ploiești, povestea POS-urilor și a compostoarelor nefuncționale nu...
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova: Agentul‑vopsitor Editoiu Alin – maestru în gropi urbane, fum de esapament și, la final, fum de arhivă
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – PIXUL LUI BOSS: UNIVERSITATEA DE PROȘTI A POLIȚIEI ROMÂNE
-
Uncategorizedacum 5 zileRâde Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, plătește Ploieștiul: comedia neagră de la TCE Ploiești
-
Exclusivacum 4 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
-
Exclusivacum 2 zile
În Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
-
Exclusivacum 3 zile
„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
-
Administratieacum 3 zileDumitru Dragoș, polițist de penitenciare și mentor pentru copiii din Vărbilău
-
Exclusivacum 3 zile
Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 2 – Stația fantomă de la Corlătești și ședința de yoga pe conducta de ape uzate