Actualitate
EXCLUSIV/Instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii

Evaziunea fiscală, mita, traficul de influență, minciuna, furtul, înșelăciunea sunt manifestările și instrumentele cu care operează majoritatea pripășiților noului tip de societate, care, din punct de vedere moral, ne-au întors în epoca feudală. Și n-ar fi posibile dacă spoiala de cultură, lipsa de profesionalism și mediocritatea cronică, afișate de la „vlădică la opincă”, într-o lume dominată de ipocrizie și substituție a valorii cu imbecilism șmecheresc, n-ar caracteriza societatea și n-ar încuraja manifestarea șmecheriei imorale ca o alternativă viabilă ce garantează parvenirea. Trăim într-o lume cu susul în jos în care logica și adevărul sunt servite cu picătura, din când în când, printre alții și de către Curtea Constituțională, care, ca și un pacient în covalescență, mai zvâcnește din când în când, atenționând că este încă vie. Numai că din ce în ce mai rar și apatic.
Cantonați într-un perpetum mobile, din care nu mai evadăm, caracterizat de prezența eternelor figuri politice ce reprezintă veșnicul colac de salvare de la înecul în hârdăul imens în care tot ei ne-au introdus, părem că deținem recordul imbecilismului, înâpățânându-ne în prostia de a trata ca salvatori pe cei care ne-au aplicat capete în gură, șuturi în organele genitale sau ne-au pus bocancul cazon pe grumaz, încât abia mai respirăm. Creduli până la fanatism, trăim din promisiuni iluzorii, îmbătați cu minciună, fericiți când „aleșii” noștrii își etalează averile incomensurabile obținute prin furt și ne sfidează cu opulența, atât ei cât și beizadelele lor inculte și imbecile, pripășite prin Parlament, Guvern, administrație (chiar și SRI), pe care le transformăm în V.I.P.-uri mondene și din imbecili în valori.
Într-un astfel de decor sinistru, dominat de prostie, în care încălcarea drepturilor cetățenești, constituționale, a devenit ceva firesc – pentru că turma habar n-are ce drepturi are, darămite să mai ceară și respectarea lor -, croșeele Curții Constituționale, aplicate în plexul uriașului colos SRI, ridicat prin toleranța extremă a cetățeanului, aproape că n-au efecte, fiind anihilate de puterea promovată și instalată cu binecuvântarea aceluiași SRI omniprezent și omnipotent. Se pare că într-o societate dominată de mediocritate și ignoranță, Constituția, legile și drepturile fundamentale umane, pentru putere și serviciile vasale, sunt jaloane de plastic, ușor de înlăturat, pentru că nu există o reacție pe măsură, ci doar palide scâncete, ale unei mass-medii mercenarizate și aservite și a unei societăți civile muribunde, ce se aud de după draperiile sălii unde are loc marea reprezentație a exercitării puterii.
Curtea Constituțională a decis că interceptările SRI sunt neconstituționale și, logic, acestea nu mai pot constitui probe în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor (principiul cauzelor pendinte). În consecință, cu excepția cazurilor care privesc siguranța națională (delimitate strict prin art. 3 din Legea 51/1991 a siguranței naționale), SRI nu mai are dreptul să efectueze interceptări, nici direct, nici ca „prestator de servicii” prin intermediul tehnicii din dotare. Că sunt necesare investiții în tehnică de interceptare și recrutare de personal; că centrul de interceptare, împreună cu aparatura și personalul, aflat în subordinea SRI, trec sub control civil și vor fi subordonate Parlamentului, Guvernului ori Ministerului Justiției, sunt variante imperative, logice și incontestabile, care nu permit prea multă marjă de interpretare și nici abordări paranoia de faliment al justiției civile.
Și totuși, miniștrii și specialiștii Guvernului Cioloș, pozând în analfabeți care, chipurile, n-au înțeles, nici literar, nici în spiritul constituției, Decizia Curții Constituționale cu privire la eliminarea totală a SRI din ecuația interceptărilor din cazuzele ce nu privesc siguranța națională, a încearcat o nouă cacealma tipic dâmbovițeană, în care SRI nu va mai proceda, direct, la efectuarea interceptărilor, ci, indirect, va asigura aparatura și personalul (și, automat, arhivarea !) necesare efectuarii interceptărilor. Adică, vor nu vor, Parchetele vor depinde tot de SRI, de certificatele ORNIS, de „filtrele” militare și de tehnica din dotarea SRI, care, în orice circumstanță, oricât de restrictivă ar părea, e evident că garantează SRI acces la toate interceptările efectuate de organele de cercetare penală, pentru că ei rămân proprietarii și administratorii serverelor în care se salvează și stochează informația. Prin această șmecherie decizia Curții: „…este justificată opţiunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art.30 din Codul de procedură penală, precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei, în condiţiile în care aceştia pot deţine avizul de ofiţeri de poliţie judiciară, în condiţiile art.55 alin.(5) din Codul de procedură penală„, devine una formală, inaplicabilă, un fel de struțo-cămilă generată de interpretarea subiectivă a noțiunii de „punere în executare”, care, în opinia „specialiștilor” guvernamentali înseamnă interceptarea convorbirilor sau mesajelor de către organele de cecetare penală, cu tehnica din dotarea SRI, stocând informația pe serverele SRI, servere care râmân în patrimoniul si administrarea SRI. Păi, în aceste condiții, cine naiba rămâne posesorul tuturor informațiilor ? Cine poate opri „valorificarea” lor neoficială ? N-ar fi mai sigure, în aceste circumstanțe, chiar serverele „Google” sau „Yahoo”, neutre în luptele pentru putere din România ? Având în vedere „antecedentele” (porția sufocantă de stenograme furnizate mass-media înainte ca dosarele să fie făcute publice și manipulările din campaniile electorale), cu siguranță că ar fi mai sigure serverele „Google” și „Yahoo” !
Deci, prin ordonanța de urgență, prin care, inexplicabil, Guvernul Cioloș s-a grăbit să prelungească nu să clarifice, starea de incertitudine privind aplicarea constituției sau încălcarea drepturilor constituționale, nu numai că nu s-a tranșat problema beneficiarului informațiilor, ci a fost complicată și mai mult. Astfel, grăbindu-se să intervină (clar în favoarea SRI nu a Constituției și cetățeanului) Guvernul încalcă flagrant Constituția, emițând o ordonanță într-un domeniu în care nu avea competență materială. Pentru că, conform art. 73, alin. (3) din Constituție, în cazul legilor organice, guvernul poate interveni doar în situația în care, prin reglementările pe care le conțin, actele normative emise „au consecințe pozitive în domeniile în care intervin” (Decizia C.C.1.189/2008). Or, despre ce consecințe pozitive putem vorbi când ordonanța guvernului asigură, în continuare, arhivarea de către SRI a interceptărilor realizate de organele de cercetare penală, adică acces la informații ? Nu e evidentă neconstituționalitatea ordonanței ?
Și, ca de obicei, devenit o cutumă în România, nimic nu se poate realiza fără Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT). Un organism care, prin aportul ex-președintelui Traian Băsescu și-a lărgit infinit competențele și a devenit o putere paralelă, ce substituie, în mod curent, Parlamentul României. Rămasă fără urmări și fără o reacție pe măsură, șmecheria CSAT de a aduăga la o lege emisă de Parlament (la art. 3 din Legea 51/1991, au fost adăugate, prin decizia CSAT, noi atribuții SRI), noi prerogative, ce au permis SRI să efectueze acte de cercetare penală, deși contravin Legii 14/1992 și Constituției, cutuma a fost preluată și reînviată și de noul Președinte, Klaus Iohannis, acesta reacționând prompt la Decizia CSAT ce vizează direct încălcarea atribuțiilor constituționale de către SRI, prin convocarea CSAT. Deși potrivit art.119 din Constituție, CSAT „organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”, are atribuții strict limitate, întrunit, de urgență – de parcă ar fi apărut o problemă de siguranță națională -, CSAT a analizat și s-a pronunțat, avizând favorabil Ordonanța Guvernului Cioloș privind măsurile aprobate în urma Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale. Și asta în condițiile în care, potrivit art. 4, lit. d) din Legea 415 din 27 iunie 2002, CSAT avizează proiectele de acte normative iniţiate sau emise de Guvern privind: „securitatea naţională; organizarea generală a forţelor armate şi a celorlalte instituţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare; propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale; alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale; condiţiile de intrare, trecere sau staţionare pe teritoriul României a trupelor străine; numirea în funcţiile prevăzute în statele de organizare cu grad de general-locotenent, viceamiral, similare şi superioare acestora” domenii care, oricât de subiectivi am fi și de paranoia, este evident că nu privesc, sub nici o forma, dispoziţiile art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală. Și atunci, care a fost logica convocării de către Klaus Iohannis a CSAT? Nu e clar că la presiunile și pentru SRI s-a făcut această convocare ?
România se află într-o ipostază tenebroasă a existenței ei. O insulă între est-ul controlat de expansionismul rusesc și musulman radical și vest-ul letargic, boem, unde civilizația morală se află la apogeu. Un „no man’s land” moral în care se experimentează un grețos amestec de civilizații bazate pe elemente morale și imorale. Si dacă influența vestică este reprezentată, în special, de progresul tehnologic, din punct de vedere social și al civilizației continuăm să rămânem arhaici, influențați de est-ul rusesc sau musulman, în care morala se rezumă la „a te descurca”. O societate caracterizată de „scopul scuză mijloacele”, în care informația, indiferent cum este folosită, este vitală.
Lupta pentru acapararea puterii în România a pervertit totul: cetățeni, mass-media, instituții de stat, ONG-uri, culte, învățământ, cultură, etc. Aproape totul este infestat și virusat cu cangrena generată de morbul puterii. În această luptă, devenită cronică, instituțiile statului, fie că se numesc SRI, DNA, DIICOT, Parlament, Guvern, au devenit măciuci și ghioage pentru altoit adeversarii. Păpușarii care le controlează, prin numiri politice, prin promovări imorale, se folosesc de orice prilej și de orice metodă pentru a implica instituțiile publice în luptele pentru putere. Conștient sau manipulat, fiecare funcționar din instituțiile de forță, este angrenat (mai mult sau mai puțin, dar nu neutru) în luptele pentru putere și în păruiala națională generală. Loviturile sub centură, capetele în gură, croșeele în ficat, uppercuturi în barbă (figurativ vorbind), fac parte din arsenalul combatanților. Iar în disputa generală, „care pe care”, fără menajamente, deținerea și controlul informației este vital. Astfel, până în prezent, cine a deținut informația, a controlat măcelul și a decis finalul, pentru că a putut aplica lovituri năucitoare celor vizați, care au fost eliminați chiar înainte de a conta. Și cine a deținut informația a controlat, în primul rând, mass-media, furnizând, înainte de a deveni publice, „dovezi” ale așa zisei vinovații, în doze credibile, substituid justiția cu o tele-justiție sau o justiție mass-media, controlată prin dozajul informației și prin presiuni extraordinare care au influențat justiția oficială. Astfel, în timp, printr-o încălcare grosolană a Constituției, s-a cimentat și format o supra-structura uriașa, compusă din posesorul informației (SRI) și beneficiarul informației (mass-media), care a controlat și continuă să controleze România, stabilind, arbitrar și subiectiv, prin presiunea uriașă capabilă s-o exercite, cine și cât deține puterea în România, cine rămâne și cine dispare din peisajul puterii.
Prin Decizia nr. 51/2016, Curtea Constituțională a fracturat, oficial, monopolul asupra informației, cu consecințe dezastruoase nu asupra siguranței naționale și nici asupra dosarelor în care există interceptări nelegale, ci asupra controlului informației care contează în lupta pentru putere. Spargerea monopolului informației înseamnă pierderea controlului unor grupări asupra societății și asupra adversarilor. Spectrul apariției concurenței în domeniul informațiilor, presupune eliminarea arbitrariului și dă frisoane celor care s-au obișnuit să controleze societatea prin dozarea informației și manipularea mass-media prin dozaj. Lecturând presa și vizionând media, în cazul Deciziei 51/2016 a CC, este mai mult decât evident cine au fost beneficiarii privilegiați a informațiilor în premieră, furnizate de „stăpânii” informațiilor și cine au de pierdut și de câștigat din această reașezare a dreptului de acces la informații. De asemenea, reacțiile Guvernului Cioloș și ale lui Klaus Iohannis, arată clar tabăra în care au jucat și joacă, pentru că, aproape pe față, au luat poziție, vădit ostilă deciziei Curții Constituționale și pro SRI, convocând CSAT (ca urmare a considerării pierderii monopolului informației de către SRI o problemă de siguranță națională, adică spargerea monopolului informației e sinonimă cu atacarea armată a României) și emițând o Ordonanță de Urgență (prin care nu numai că nu pun în aplicare decizia Curții Constituționale, ci, sfidând Curtea Constituțională și Constituția, lărgesc prerogativele SRI și întăresc controlul și monopolul acestei instituții asupra informației). Și iar asistăm bezmetici la o repriză de păruială între ariviști, disperați să ajungă la putere, incapabili să percepem cât și până când mai suportă societatea astfel de experimente antidemocratice, în care statul de drept este terfelit chiar de către cei care-l invocă, ușurându-se pe Constituție, pentru a permite unei instituții să mențină monopolul informației obținută fraudulos.
Actualitate
4 lucruri de stiut despre masa de calcat profesionala – pentru o achizitie inspirata!

Masa de calcat este un echipament necesar in aproape orice locuinta, mai ales in cele cu familii numeroase, familii in care procesul de calcare devine un adevarat ritual, deseori indelungat. In acest context, unele persoane simt nevoia de a achizitiona o masa de calcat profesionala.
Intr-adevar, acest tip de echipament este cu precadere intalnit in afacerile din domeniul HoReCa si cel ospitalier, dar acest lucru nu inseamna ca gospodinele nu pot apela la o astfel de masa. Totusi, inainte de achizitie, ambele tipuri de cumparatori trebuie sa stie cateva lucruri importante despre mesele de calcat profesionale.
Iata care sunt acestea!
Lipsa portabilitatii
Mesele de calcat obisnuite sunt cunoscute pentru portabilitate, dar si pentru faptul ca pot fi pliate si depozitate cu usurinta in aproape orice tip de spatiu. Acelasi lucru nu poate fi spus si despre mesele de calcat profesionale.
Modelele simple, fara statie de calcat incorporata, prezinta intr-adevar picioare pliabile. Totusi, greutatea meselor de calcat profesionale face dificila utilizarea acestora. Un model simplu de masa de calcat profesionala are in jur de 20 de kilograme. Portabilitatea iese astfel din discutie – masa poate fi mutata, dar va fi mai usor pentru utilizatori ca aceasta sa aiba o locatie predefinita.
Functii de incalzire si aspiratie
Functiile principale si de altfel esentiale pe care o masa de calcat profesionala le are sunt incalzirea si aspiratia. Functia de incalzire va deveni vitala pentru utilizatori, deoarece aceasta eficientizeaza procesul de calcare. Incalzirea contribuie la mentinerea unei temperaturi consistente la nivelul mesei de calcat, dar si a fierului de calcat. Apoi, datorita temperaturii ridicate la care materialul va fi tinut, utilizatorul nu va trebui sa apese pe tesaturi, riscand provocarea daunelor la nivelul acestora.
Riscul producerii daunelor se elimina si cu ajutorul functiei de aspiratie. Aceasta nu numai ca mentine tesaturile drepte, fara cute, dar permite aburului creat prin calcare sa treaca direct prin material, eliminand totodata umiditatea din acesta. Indiferent de tipul de calcare abordat, hainele vor fi gata de purtat sau depozitat imediat dupa.
Inaltime ajustabila
Majoritatea meselor de calcat moderne au o inaltime ajustabila. Astfel, era imposibil ca aceasta caracteristica sa lipseasca de la masa de calcat profesionala, din moment ce aceasta este conceputa pentru utilizare indelungata.
Ideal ar fi sa eviti mesele de calcat fara aceasta caracteristica. Chiar si mesele de calcat profesionale cu statie de calcat incorporata nu omit acest lucru.
Statia de calcat incorporata
Un echipament cu adevarat util este masa de calcat profesionala cu statie de calcat incorporata. Aceasta prezinta un intreg corp suplimentar sub blatul mesei de calcat dedicat depozitarii si pregatirii fierului de calcat pentru procesul de calcare.
Desigur, statia de calcat este echipata cu un rezervor responsabil pentru generarea de aburi – aburii fiind absolut esentiali in procesul modern de calcare.
In general, o astfel de statie este dorita la nivelul afacerilor de profil – spalatorii si curatatorii care vor sa ofere un serviciu in plus clientilor, sau in cadrul afacerilor ospitaliere.
Acestea au fost cele mai importante patru lucruri pe care trebuie sa le stii despre o masa de calcat profesionala. Daca esti in cautarea produselor care sa prezinte fiecare dintre functiile mentionate, Generatoare de Vapori este alaturi de tine – curatare, calcare, detergenti si uscatoare de calitate superioara!
Actualitate
„Ciorbă reîncălzită”

Ieri am prezentat deranjul din PSD generat de candidatura lui Geoană (Decriptarea unei manipulări despre Mircea Geoană și viitorii săi susținători din PSD.
Cazul Cazanciuc), respectiv a pesediștilor ce se pregătesc să dezerteze în primăvară și să îl susțină, menționându-i doar pe Vasile Dîncu și Robert Cazanciuc, deocamdată. Operațiunea apare ca fiind coordonată de o parte dintre rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Florian Coldea, fapt ce e un argument în plus, prieteni, pentru a analiza azi potențialul lui Geoană, cine anume îl susține și ce șanse are.
Născut de Ziua Franței, în 1958, Mircea Geoană este fiul unui important general din regimul lui Nicolae Ceaușescu, generalul Geoană ce a fost implicat inclusiv în tranzacționarea sumelor încasate de către statul comunist român pentru repatrierea evreilor din Israel. Ascendența familială a favorizat integrarea tânărului Geoană în structura Ministerului Afacerilor Externe, unde a ocupat funcția de purtător de cuvânt după 1989.
În acest fel a reușit numirea ca ambasador în SUA, din partea regimului Emil Constantinescu, ajungând apoi să fie numit și ca Ministru de Externe în guvernarea Adrian Năstase. A devenit președintele PSD, dar și al Senatului României, funcții pe care le-a pierdut odată cu înfrângerea la prezidențialele din 2009 în fața lui Traian Băsescu. Din 2019 este secretarul general adjunct al NATO, funcție cu atribuții minore, ba chiar inexistente acestea până la războiul ucrainean, dar sinecură calculată pentru Geoană spre a-i asigura acestuia trambulina exact la alegerile din 2024.
Potențialul electoral al lui Mircea Geoană este unul slab, dovedit prin candidaturile avute la activ. În 2004 a pierdut competiția pentru Primăria București în fața lui Băsescu chiar din primul tur, deși era susținut de un PSD cu un scor electoral de peste 40%. În 2009, deși din nou era foarte bine susținut la prezidențiale și în competiția cu un Băsescu căzut în genunchi, Geoană a pierdut din nou, făcând inclusiv în mod intenționat, atenție, toate greșelile posibile, generând astfel dictatura Statului Paralel asupra României, punându-și astfel colegii din PSD și susținătorii din campanie sub prigoana securiștilor lui Băsescu.
În 2012, Geoană a intrat din nou în Parlament prin benevolența prostească, dar impusă cu pârghii externe colegilor tăi din PSD, pe care i-a trădat rapid, făcându-și propriul partid, Partidul Social Român (PSRO), cu care a candidat la alegerile din 2016. Scorul obținut de PSRO-ul său la locale a fost, atenție, de 99.000 de voturi pe țară, fapt ce l-a obligat să părăsească competiția de la parlamentare în mod rușinos.
Ăsta a fost candidatul Geoană. Cine îl susține astăzi însă pe acest candidat perdant în mod repetat și rușinos până în acest moment? Apoi pe lângă rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Coldea, după cum v-am explicat, în mod vizibil se distinge o sumă de oportuniști ce-și justifică alegerea în virtutea faptului că ei ar susține omul NATO, deci al americanilor. Aceștia toți împreună încearcă să-i racoleze lui Geoană oameni de prin partidele politice, respectiv îi asigură sprijin mediatic prin suport financiar sau prin alocarea unor entități media pe care le controlează, de tipul televiziunilor Prima.
Oricât de ciudat vi s-ar părea, sprijinul american, prieteni, pentru Geoană este incert. Aveți încredere, pentru că vă spune unul, adică eu, care a discutat această temă în Statele Unite de 2 ori, chiar la Casa Albă, și în 2004, și în 2009; o să detaliez în mod precis și spectaculos cu altă ocazie. Geoană se bazează doar pe sprijinul a câtorva membrii din staff-ul lui Joe Biden, membri care astăzi este clar că vor dispărea din peisajul puterii în 2024. Ce șanse are Geoană? Foarte mici conform analizei mele.
Candidatura lui nu este una consolidată, nici măcar susținută corespunzător, iar scandalurile care deja au început vor avea efectul ca s-o ridiculizeze. El nu va putea juca nici măcar rolul candidatului Factorului Extern, deoarece protagoniștii puterii de azi din România și-au securizat deja această postură, având avantajele împărțirii și alocării de contracte guvernamentale și oportunități de mari afaceri. De aici și așa să citiți și caracterizarea fatală făcută de către Marcel Ciolacu despre candidatul Mircea Geoană, aceea de „ciorbă reîncălzită”. Voi reveni asupra temei de câte ori se va reîncălzi, tema mă refer; până atunci, despre Mircea Geoană să auzim numai de bine.
Cozmin Gușă
Actualitate
Grav ar fi dacă și acum lumea noastră ar tăcea

Din comunicatul DNA referitor la abuzul în serviciu de 1 (un) miliard de euro comis de Cîțu, Vlad Voiculescu și Mihăilă* rezultă că actul juridic incredibil în baza căruia România a achiziționat 91 de milioane de doze de vakseen** este ILEGAL.
De asemenea, din același comunicat rezultă ca mai mult de 53 de milioane de doze nu mai erau utile după ce deja interesul pentru vakseenare scăzuse. Într-adevăr, cu doza 1 s-au „imunizat” 9,5 milioane de oameni, cu doza 2, deja nu se nai înțepase decât 1,9 milioane, iar cu doza 3 doar 35 de mii. Azi, când virusul pentru care fusese conceput „cu viteza” științei „superbul” vakseen a dispărut.
Palierul doi de informație factuală (fact checker – ită deja de Reuters): Moderna și BionTech/Pfizer se ceartă ca chiorii pe titularitatea patentului de fabricare a „superbului”. Unul dintre acești mahări a mințit autoritățile și a mințit întreaga lume. A fost grup infracțional organizat. EPPO, parchetul condus de Kovesi, ar fi trebuit să-i aresteze pe autorii falsului și ai actelor de corupție imediat ce Autoritatea Europeană pentru invenții și mărci a declarat că patentul Moderna este invalid. Nu s-a întâmplat asta încă (mme Kovesi are alte priorități, de exemplu, să devină președinte al României), dar nu asta contează pentru expozeul de față. Contează că unul din doi producători ne-a vândut bunurile care erau proprietatea altuia. Iar asta este infracțiune de înșelăciune și motiv de nulitate absolută pentru obiect ilicit și cauză ilegitimă. Încă o dată, contractul încheiat de prostocrația coruptă română Moderna & Pfizer/BionTech este ILEGAL.
Avem de-a face, deci, cu contracte de două ori ilegale.
În altă ordine de idei, atât Codul civil, cât și legislația protecției consumatorilor prevăd rezilierea pentru vicii de calitate și răspunderea pentru produsele cu defecte. Dacă cele 53 de milioane de doze nu mai sunt utile, dacă efectele pozitive ale vakseenului au scăzut asimptotic către zero, dacă minunatul ser de manipulare genetică a cauzat decese și vătămări, atunci produsul achiziționat nu mai trebuie plătită. Dimpotrivă, producătorul trebuie să restituie prețul și să achite daune de miliarde de euro.
Statul român ar putea face acțiuni în nulitatea contractelor cu Moderna și Pfizer/BionTech, pentru motivele de mai sus.
De asemenea, ar putea face acțiune de reducere (actio estimatoria) sau de restituire (actio redhibitoria) a prețului acelor inutile vakseenuri. Ar putea economisi, astfel, cel puțin un miliard de euro, și ar putea recupera alte miliarde de euro de la cei doi haidamaci.
Știți bine că nu o va face.
Dar asta nu înseamnă nimic.
Grav ar fi dacă și acum lumea noastră ar tăcea.
Nulitatea absolută poate fi pretinsă în instanță de orice persoană interesată. Deci, și de un număr de 250 sau 250 de mii de cetățeni români care fie au plătit taxe pentru a se achita aceste miliarde de euro cu ocazia fraudei de care vorbește DNA, fie au cumpărat apă chioară sub numele de vakseen, fie au avut de suferit direct sau ca urmare că și-au pierdut apropiații de pe urma „imunizării” cu respectivul ser, care a fost și nociv.
Nu trebuie să aveți temeri relative la taxa de timbru.
Dacă acțiunea se face în consortium litis (proces colectiv) în calitate de consumatori sau printr-o asociație de protecția consumatorilor, nu există taxa de timbru.
Chiar și taxa de timbru în caz de litigiu de drept comun este suportabilă. Pentru o valoare de un miliard de euro, taxa de timbru este de 10 milioane de euro. Un număr de 250 de mii de reclamanți ar putea acoperi această sumă ușor. În plus, instanța poate acorda reduceri drastice ale taxei sau chiar ajutor public judiciar.
Nu trebuie să vă temeți nici de onorarii. Un asemenea proces poate fi ușor finanțat, fie prin sponsorizare, fie prin finanțare de către un terț. E ceva permis și chiar recomandat de UE.
În fine, nu trebuie să vă temeți nici de corupția sau indolența judecătorilor la care ar pica aleatoriu asemenea procese. Nu își riscă nimeni libertatea în asemenea mega-acțiuni judiciare.
*comunicatul DNA este în legătură cu ridicarea imunității față de cei trei făptuitori; sfera infractorilor este, fără îndoială, mai mare; aceste persoane nu apar în comunicat pentru că nu su imunitate; poate fi vorba de Arafat, Gheorghiță, membri (mereu secreți până acum) ai CNCAS, secretari de stat obscuri etc. E clar un mega-grup infracțional organizat acolo
**cantitatea pre-achiziționată e mult mai mare, așa cum desigur știți: 120 de milioane de doze; de aceea, conform ilegalelor contracte, România mai trebuie să arunce pe fereastră încă un miliard de euro
Gheorghe Piperea
-
Administratieacum 5 zile
România deţine cea mai modernă versiune de PATRIOT existentă acum în lume
-
Exclusivacum 5 zile
Gruparea de crima organizata locala acoperita de mafia din IPJ Prahova si de la varful MAI a fost devoalata pana si de avocati, in instanta
-
Featuredacum 5 zile
In urma SEDINȚEI de la A.N.P. ii raspundem, public/oficial, comisarului șef de poliție penitenciară dr. Dan HALCHIN
-
Exclusivacum 5 zile
Care este asemănarea dintre un penitenciar și Academia de Poliție „A. I. Cuza”?/Umilințe, nerespectarea stimei de sine, înjosire și căprărie pana si pentru studentele din Academie
-
Featuredacum 5 zile
Generalul cu patru stele(r) Silviu Predoiu, fost șef al spionajului românesc, și-a anunțat decizia de a candida anul viitor la președinția României din partea formațiunii politice pe care a înființat-o, Partidul Liga Acțiunii Naționale
-
Featuredacum 2 zile
Testarea politistilor care ieseau din serviciu si care intrau in serviciu pentru depistarea consumului de alcool si substante stupefiante
-
Exclusivacum 2 zile
Consiliul de administrație și Senatul Academiei de Poliție “A. I. Cuza” au luat decizia: Academia de Poliție “A. I. Cuza” a fost închisă până la finalul anului
-
Ancheteacum 20 de ore
Va dati seama cat de mare este disperarea?/”Intregul dosar al DNA este vulnerabilizat din cauza ca procurorul de caz George Adrian Matei este anti-vaccinist”