Actualitate
Traian Băsescu, între statul paralel și România Mare
Cei mai mulți analiști politici îi pun în cârcă lui Traian Băsescu păcatul de a fi creat statul paralel. Respectiv acel mecanism infernal prin care e siluit votul cetățenilor, puterea reală fiind de fapt confiscată de instituțiile de forță. Au și nu au dreptate. O spun ca unul care se numără printre acuzatorii săi. În același timp, niciunul dintre acești analiști nu remarcă faptul că Traian Băsescu duce astăzi cea mai importantă campanie pentru România Mare. Iar din această perspectivă ne aflăm toți într-o gravă eroare. Haideți să încercăm să-i dăm totuși Cezarului ce-i al Cezarului.
Cred că nu există vreo persoană responsabilă care m-ar putea suspecta că am cea mai mică simpatie pentru Traian Băsescu. Dovadă stau sutele de intervenții publice prin care am denunțat răul multiplu făcut de acest om. Iar Traian Băsescu mi-a făcut, la rândul lui, tot răul pe care putea să mi-l facă. Această situație însă nu este de natură să-mi întunece judecata. Lui Traian Băsescu îi este atribuită aproape în totalitate responsabilitatea pentru crearea în România a statului paralel. Nu a condus el CSAT atunci când această instituție a adăugat la lege, încălcând Constituția și fundamentând crearea blestematelor protocoale între instituțiile de forță ale României? Nu de aici s-a născut binomul, trinomul la care putem adăuga liniștiți și ANI, și ANAF și alte instituții, care i-au încălecat pe oamenii politici aleși de cetățeni? Nu în cei 10 ani de administrație Traian Băsescu, România a devenit un stat polițienesc, în care drepturile și libertățile fundamentale ale omului au fost călcate în picioare? Nu el a creat un monstru, dându-i și patru stele de general, pe nume Florian Coldea? Nu el a pus-o acolo unde a pus-o, adică în fruntea injustiției române, pe Livia Stanciu? Și așa mai departe. Acuzațiile pot continua pe zeci și sute de pagini. Dar să fie Traian Băsescu chiar un astfel de monstru? Să fie el demiurgul statului paralel? Ei bine, la această întrebare, răspunsul corect e în altă parte. Și trebuie dat cu multă cicumspecție.
De circa un an de zile, practic de când Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale în Statele Unite, peste Ocean se vorbește din ce în ce mai insistent și cu tot mai multe argumente despre statul paralel. Despre statul paralel de acolo. De la ei. Despre modul cum și la Washington instituțiile de forță s-au substituit celor democratice, rezultatul fiind accentuarea caracterului polițienesc al statului, prin diminuarea dramatică a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Desigur, Statele Unite fiind o democrație consolidată, este mai greu să sufere gravele derapaje pe care le-am văzut și le vedem în România.
În altă parte a planetei, într-un alt centru important de putere, la Tel Aviv, îl auzim chiar în aceste zile pe premier vorbind despre statul paralel. Practic, despre instituții de forță care intervin brutal în activitatea instituțiilor democratice. Tot prin intermediul procurorilor. Pentru că, nu-i așa, nu a existat niciodată în istorie vreun derapaj de la democrație fără ca în prealabil să se fi instaurat transparent sau netransparent o republică a procurorilor, care să fi confiscat transparent sau netransparent și Justiția.
Și în alte state din Uniuea Europeană și de aiurea a început să se vorbească despre statul paralel. Ce se întâmplă? S-a contaminat întreaga planetă de la câțiva analiști și câțiva oameni politici din România? Am creat noi o modă la București, care ulterior a fost preluată și în alte capitale? Să se fi dovedit Traian Băsescu a fi un lider malefic de talie mondială, care a devenit model și pentru alții? Pentru a răspunde corect la această întrebare, este necesar ca în prealabil să vedem cu luciditate în ce împrejurări anume se dezvoltă în această epocă instituțiile de forță, într-o asemena manieră încât ele se pot substitui instituțiilor democratice, amenințând fundamentul statului democratic. Încercând o asemenea analiză, eu unul am ajuns la un răspuns pe care îl prezint cât se poate de succint. Statul paralel în contemporaneitate a fost generat de un tratament necorespunzător în raport cu provocările specifice acestui moment istoric, cel mai important fiind terorismul. Îmi aminesc cu precizie că, în ziua în care Al Qaida, creată și condusă de Bin Laden, a atacat centrele simbolice de putere din Statele Unite, am publicat un editorial prin care pe de-o parte am afirmat că lumea se va schimba fundamental, iar pe de altă parte am avertizat că dacă războiul anti-terorism care urma să fie declanșat nu va fi bine gestionat, el va fi însoțit și de un război extrem de periculos îndreptat împotra drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Și iată, ne-am plasat fix în acest scenariu.
Puterea reală a unei democrații se manifestă nu în timpuri normale, ci în vremuri dramatice. Statul paralel a apărut fiindcă instuțiilor de forță, sub pretextul luptei antiteroriste, li s-a dat o putere excesivă. O a doua provocare, de astă dată specifică României, o constituie corupția și lupta împotriva corupției. Într-o societate în care s-au furat sute de miliarde de euro, după cum constată organismele intenaționale, era firesc să se facă o mobilizare excepțională în sensul combaterii acestui flagel. Dar democrația, fiind la începuturile ei și extrem de vulnerabilă, iată, a creat prin intermediul luptei anticorupție monștrii pe care îi vedem. Lupta anticorupție a fost un alt generator al statului paralel și tocmai de aceea, în România, acest stat paralel cu două motoare este mai periculos decât oriunde în altă parte a lumii. Analizând situația din această perspectivă și fără a-l absolvi de răspundere pe Traian Băsescu, mă văd silit să fac precizarea că nu-i poate fi pusă în cârcă în totalitate nici crearea republicii procurorilor, nici a statului paralel și nici măcar scăparea de sub control a trinomului și a apoi a binomului în ultima parte a celui de-al doilea mandat al său. Traian Băsescu a fost doar un oportunist, care a profitat din plin de o conjunctură internațională și națională, acceptând în propriul interes ca dreptul forței să devină mai important decât forța dreptului.
Fiind încărcat cu asemenea păcate, este de înțeles de ce analiștii politici ignoră o inițiativă extrem de valoroasă a aceluiași om politic, care se desfășoară în zilele noastre și sub ochii noștri. Traian Băsescu este atât de disprețuit și de urât în prezent, încât nimeni nu vrea să observe că, în anul Centenarului Marii Uniri, el a devenit realmente personalitatea căreia românii de peste Prut, dar și românii de dincoace de Prut îi datorează o inițiativă extrem de interesantă, care s-ar putea să se concretizeze în primii pași ai reunificării și reconstrucției României Mari. Dacă îi dăm Cezarului ce-i al Cezarului, după ce i-am dat măgarului ce a fost al măgarului, vom observa că, rând pe rând, ca urmare a demersurilor făcute de Traian Băsescu, care a sesizat corect un fenomen care îi caracterizează pe românii celor două teriorii despărțite, un număr din ce în ce mai mare de localități se pronunță în mod democratic în favoarea reunificării. Acest fenomen, mai ales în anul Centenarului Marii Uniri, s-ar putea generaliza. Dacă se creează în acest sens o masă critică, parlamentele celor două state înrudite nu vor mai avea încotro și vor sfârși prin a decide crearea României Mari. În raport cu o asemenea decizie adoptată democratic de către popor, nici autoritățile Uniunii Europene, nici partenerul nostru de peste Ocean, nu vor mai putea formula obiecții. Iar Moscova, care își exercită o puternică influență în această parte a lumii, nu va mai avea nici ea de ales. Se cuvine așadar să-i recunoaștem acest merit lui Traian Băsescu, să-i urăm succes și să ne alăturăm la rândul nostru demersului său.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Când este necesară îngrijirea paliativă pentru vârstnici? Semne și opțiuni disponibile
Tot mai multe familii se confruntă cu boli cronice avansate la părinți sau bunici și ajung să se întrebe: „Am făcut tot ce ține de noi?”. Îngrijirea paliativă apare adesea în discuție târziu, deși poate fi utilă mult mai devreme. Scopul ei este clar: controlul simptomelor și menținerea unei calități cât mai bune a vieții, în paralel cu tratamentele recomandate de medic.
Acest ghid te ajută să înțelegi când este potrivit să ceri sprijin paliativ, ce semne indică această nevoie și ce opțiuni ai la dispoziție. Informațiile sunt orientative și nu înlocuiesc consultul medical.
Ce este îngrijirea paliativă?
Îngrijirea paliativă se adresează persoanelor cu boli grave sau progresive și urmărește reducerea durerii și a altor simptome supărătoare. Echipa poate include medic, asistent medical, psiholog și, în unele cazuri, kinetoterapeut sau asistent social. Toți colaborează pentru a crea un plan adaptat fiecărui pacient.
Este important să faci diferența între îngrijirea paliativă și hospice. Hospice se adresează, de regulă, pacienților cu prognostic limitat, în timp ce îngrijirea paliativă poate începe din momentul diagnosticului și poate continua alături de tratamente active, precum chimioterapia sau terapia pentru insuficiență cardiacă.
De exemplu, un pacient cu cancer poate urma tratament oncologic și, în același timp, poate primi medicație adecvată pentru controlul durerii și al grețurilor. Această abordare combinată crește confortul zilnic și reduce stresul familiei.
Semnele care indică necesitatea îngrijirii paliative
Nu există un singur moment „corect” pentru a începe îngrijirea paliativă. Totuși, anumite situații ar trebui să te trimită la o discuție cu medicul.
1. Diagnostic de boală gravă sau progresivă
Îngrijirea paliativă devine o opțiune reală în cazul unor afecțiuni precum:
- cancer în stadii avansate;
- insuficiență cardiacă sau respiratorie severă;
- boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC);
- demență în stadiu moderat sau avansat;
- boala Parkinson avansată;
- insuficiență renală ori hepatică în faze finale.
Nu aștepta agravarea accentuată a stării generale. Discută din timp despre posibilitatea de a integra servicii paliative în planul de tratament.
2. Simptome greu de controlat
Adresează-te medicului dacă observi:
- durere persistentă, care nu răspunde la schema obișnuită;
- dificultăți de respirație la efort minim sau în repaus;
- oboseală extremă, care limitează activitățile de bază;
- greață frecventă, lipsa poftei de mâncare;
- episoade de confuzie sau agitație;
- anxietate ori depresie accentuată.
Echipele paliative folosesc protocoale clare pentru controlul simptomelor, inclusiv analgezice cu prescripție medicală, administrate responsabil, pentru utilizare în durerea severă. Medicul stabilește doza și monitorizează atent efectele.
3. Scăderea autonomiei și internări repetate
Dacă vârstnicul are nevoie de ajutor pentru alimentație, igienă și mobilizare, iar spitalizările se repetă de mai multe ori pe an, este momentul să reanalizezi obiectivele îngrijirii. În aceste situații, confortul și stabilitatea pot deveni prioritare.
Pentru familiile care caută servicii organizate și supraveghere profesionistă, există opțiuni precum servicii de îngrijiri paliative pentru bătrâni, disponibile prin centre specializate care oferă îngrijire atentă, într-un cadru sigur și adaptat nevoilor fiecărui pacient.
Opțiuni de îngrijire paliativă
Alegerea locului unde se desfășoară îngrijirea depinde de starea pacientului, de recomandarea medicului și de resursele familiei.
Îngrijire paliativă la domiciliu
Mulți vârstnici preferă să rămână acasă. Echipa medicală vine periodic pentru evaluare, ajustează tratamentul și instruiește familia. Această variantă oferă confort emoțional, dar presupune implicare constantă din partea aparținătorilor.
Este potrivită în special pentru pacienți stabili, cu simptome controlabile și cu suport familial solid.
Îngrijire în centru specializat
Centrele dedicate asigură supraveghere 24/7, monitorizare atentă și intervenție rapidă la agravarea simptomelor. Pentru familiile care nu pot oferi îngrijire permanentă acasă, această soluție aduce siguranță și continuitate.
Un centru bine organizat pune accent pe demnitate, igienă riguroasă, alimentație adaptată și comunicare constantă cu aparținătorii.
Îngrijire paliativă în spital
Spitalizarea devine necesară în cazuri acute: durere intensă necontrolată, dificultăți respiratorii severe sau complicații care necesită investigații rapide. După stabilizare, pacientul poate reveni acasă sau într-un centru dedicat.
Medicul curant decide internarea, în funcție de riscuri și beneficii.
Cum să discuți cu echipa medicală și cu familia?
Conversațiile despre evoluția bolii pot fi dificile, dar ajută la luarea unor decizii clare. Pregătește o listă de întrebări pentru medic:
- Care este evoluția probabilă a bolii?
- Ce opțiuni avem pentru controlul simptomelor?
- Putem integra îngrijirea paliativă în planul actual?
- Ce presupune fiecare variantă de îngrijire?
Încurajează vârstnicul să își exprime dorințele: unde dorește să fie îngrijit, ce intervenții acceptă și ce refuză. Aceste discuții reduc tensiunile ulterioare și sprijină decizii respectuoase.
Implică întreaga familie. Stabiliți responsabilități clare și luați în calcul perioade de respiro pentru îngrijitorul principal. Epuizarea fizică și emoțională apare frecvent și necesită atenție.
Resurse și pași practici
Dacă suspectezi că îngrijirea paliativă ar ajuta:
- programează o consultație la medicul de familie sau la specialist;
- solicită evaluare pentru controlul durerii;
- cere informații despre servicii locale, la domiciliu sau în centre dedicate;
- analizează costurile și condițiile de internare;
- verifică experiența echipei și modul de comunicare cu familia.
Monitorizează constant starea pacientului și notează modificările. Aceste informații ajută medicul să ajusteze tratamentul pentru rezultate stabile.
Îngrijirea paliativă aduce beneficii reale, dar are și limite. Ea nu tratează cauza bolii și nu garantează prelungirea vieții. Scopul este confortul și susținerea pacientului și a familiei. Orice decizie trebuie luată împreună cu medicul, pe baza unei evaluări complete.
Disclaimer: Informațiile prezentate au caracter orientativ și educativ. Ele nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și plan de tratament, adresează-te medicului curant sau unui specialist în îngrijiri paliative.
Actualitate
Container birou pentru echipe extinse: alternativa scalabilă la închirierea unui spațiu clasic
Extinderea rapidă a unei echipe pune presiune directă pe spațiul de lucru. În multe cazuri, contractele de închiriere pe termen lung blochează bugete și limitează flexibilitatea. Amenajarea durează, costurile cresc, iar adaptarea spațiului la nevoile reale ale echipei devine dificilă.
Un container birou oferă o abordare diferită: compania își creează propriul spațiu, îl dimensionează corect și îl poate extinde etapizat. Pentru echipe extinse sau proiecte cu durată limitată, această soluție permite control asupra investiției și o implementare rapidă.
De ce închirierea clasică creează blocaje pentru echipele în creștere?
Multe spații de birouri se închiriază pe minimum 2-3 ani. Chiriașul plătește garanții, amenajări interioare și costuri recurente pentru mentenanță. Dacă echipa crește cu 10-15 persoane în câteva luni, spațiul devine insuficient. Dacă proiectul se încheie mai devreme, compania rămâne cu metri pătrați neutilizați.
În orașele mari, prețul pe metru pătrat ridică presiune constantă pe buget. Pentru firmele din construcții, logistică sau energie, care își mută frecvent activitatea aproape de șantier sau de puncte de lucru temporare, relocarea unui birou închiriat implică proceduri administrative și costuri suplimentare.
Un container birou pentru spatiu de lucru rezolvă aceste limitări printr-o investiție directă într-un activ propriu, care poate fi relocat și, în cazul celor modulare, extins conform specificațiilor stabilite în etapa de proiectare.
Cum planifici corect un container birou pentru echipe extinse?
Pentru rezultate stabile, tratează proiectul ca pe o investiție tehnică. Următorii pași te ajută să evaluezi fezabilitatea și să eviți erorile frecvente:
1. Definește necesarul real de spațiu
Calculează suprafața în funcție de numărul de angajați și tipul activității. Un birou operațional are nevoie de 4-6 mp per persoană, la care adaugi spații comune: sală de ședință, zonă de arhivare, grup sanitar, eventual recepție.
Stabilește dacă echipa va crește în următoarele 12-24 luni. Dacă estimezi o extindere, proiectează de la început o structură modulară care permite adăugarea de containere pe parcurs, fără întreruperea activității.
2. Alege dimensiunea și configurația containerelor
Dimensiunea containerelor influențează atât compartimentarea, cât și logistica de transport. De exemplu, un container birou 10×3 m poate găzdui 6-8 posturi de lucru, în funcție de organizare. Poți combina două sau mai multe containere pentru a crea un open space, iar prin etajare dublezi suprafața ocupată la sol.
Containerele produse de Containere FDC folosesc cadru solid din tablă zincată, profilată la rece, grunduită și vopsită anticoroziv. Aceasta este special concepută pentru construcția containerelor. Pentru izolația standard se folosesc pereți din panouri sandwich din spumă PIR cu grosimea de 40 mm și vată minerală în tavan și pardoseală. Izolația standard este recomandată pentru utilizare în condiții climatice obișnuite.
Pentru zonele unde există variații mari de temperatură, clienții pot opta pentru izolație premium, din pereți din panouri sandwich din spumă PIR cu grosimea de 60-80-100 mm și vată minerală în strat dublu în tavan și pardoseală. Containerele cu pereți din panouri sandiwch din spumă PIR de 60-80 mm grosime este una dintre cele mai recomandate pentru utilizare ca birouri.
Finisajele interioare includ pardoseli rezistente la trafic intens, din parchet laminat sau covor PVC, tâmplărie PVC și instalații electrice integrate din fabrică. Pentru proiecte complexe, discută configurația cu un arhitect sau inginer constructor.
3. Planifică infrastructura tehnică din faza de proiect
Un birou funcțional are nevoie de:
- Instalație electrică dimensionată corect pentru echipamente IT, imprimante și sisteme HVAC. Aceasta se realizează în fabrică, în funcție de specificațiile stabilite în etapa de proiectare;
- Sistem de climatizare adaptat suprafeței și gradului de ocupare. Clientul poate opta pentru integrarea din fabrică a unui sistem de aer condiționat cu funcție dublă inverter (încălzire și răcire) sau pentru convectoare de căldură;
- Rețea de date bine organizată, cu trasee clare pentru cabluri. Traseele trebuie gândite din etapa de proiectare, iar clientul va achiziționa și monta ulterior livrării containerului cablurile de date necesare.
De asemenea, conectarea la utilități îi revine clientului, după recepționarea containerului. Discută de la început, din etapa de proiectare, despre tipurile de echipamente și dotări pe care anticipezi că le vei utiliza în containerul tip birou.
4. Verifică necesitatea autorizațiilor
Chiar dacă structura este modulară, amplasarea pe teren poate necesita autorizație de construire sau aviz de amplasament, în funcție de durata utilizării și de reglementările urbanistice locale. Verifică la primăria locală dacă ai nevoie de avize.
5. Evaluează costurile și randamentul investiției
Compară chiria pe 24-36 de luni cu investiția într-un container modular. Include în analiză:
- costul containerelor;
- transportul și montajul;
- amenajarea terenului;
- dotările pe care intenționezi să le adaugi după livrarea containerului, în plus față de cele din fabrică.
Pentru proiecte pe termen mediu sau lung, multe companii constată că investiția într-un birou tip container modular devine mai predictibilă decât plata unei chirii constante. În plus, containerul rămâne un activ care poate fi relocat sau reconfigurat.
Avantaje
Un container birou pentru spații de lucru oferă viteză mare de implementare și un proces de organizare ușor de controlat. Poate fi pregătit rapid pentru activitate, iar configurarea se stabilește de la început în funcție de scopul spațiului. Pentru un șantier, un container poate deveni birou administrativ, punct de coordonare pentru echipă sau spațiu pentru întâlniri operative. Pentru un teren propriu, poate funcționa ca birou de lucru, recepție, punct comercial sau sediu pentru activități sezoniere. Un avantaj important este flexibilitatea în utilizare. Dacă proiectul se dezvoltă, se pot adăuga containere și se poate extinde spațiul fără schimbări complicate în organizarea inițială.
Un alt avantaj este controlul bun asupra modului în care arată și funcționează spațiul. În faza de ofertare și proiectare se pot gândi și implementa elemente de design care susțin identitatea vizuală a companiei. Clientul poate vopsi containerul în culorile logoului, poate vopsi cadrul într-o culoare distinctă, poate alege culoarea pereților la interior și exterior, poate adăuga lambriu sau folie cu imitație de lemn și poate alege culoarea tâmplăriei. Se pot adăuga și riflaje pentru un aspect mai bine definit. Un container poate transmite o imagine profesională și bine organizată chiar și pe un teren aflat în plină dezvoltare, iar pentru multe afaceri contează mult faptul că spațiul poate fi adaptat atât funcțional, cât și vizual.
Containerele sunt apreciate și pentru predictibilitate în etapizarea investiției. Spațiul poate porni de la un singur container modular și poate fi extins (conform specificațiilor stabilite în etapa de proiectare) pe măsură ce apar oameni noi, activități noi sau cerințe noi. De exemplu, un business poate începe cu un container pentru administrativ și adaugă ulterior încă un container pentru sală de ședințe sau recepție. Un alt exemplu este un parc industrial unde containerele pot fi organizate rapid pentru management, pază, acces vizitatori sau coordonare logistică.
Ce urmează dacă iei în calcul această soluție?
Realizează o verificare internă: număr actual și estimat de angajați, durata proiectului, teren disponibil și buget. Pregătește un plan orientativ al compartimentării și o listă cu cerințe tehnice.
Discută cu un furnizor specializat, precum Containere FDC, solicită o propunere adaptată și cere detalii. O analiză tehnică bine făcută îți oferă claritate și te ajută să implementezi un spațiu de lucru modular care susține dezvoltarea echipei pe termen mediu și lung.
Actualitate
Schimbare de paradigmă la Tallinn: Estonia abandonează blindatele grele în favoarea dronelor și a apărării antiaeriene
Într-o mișcare strategică ce reflectă realitățile dure ale războiului modern, guvernul estonian a decis să suspende un program major de achiziție a vehiculelor de luptă pentru a prioritiza investițiile în tehnologia dronelor și în sistemele de apărare antiaeriană. Decizia vine ca urmare a lecțiilor învățate de pe frontul din Ucraina și a costurilor tot mai ridicate ale echipamentelor blindate tradiționale.
Adio, blindate scumpe: Prioritățile se schimbă pe flancul estic
Ministrul Apărării, Hanno Pevkur, a anunțat oficial suspendarea achiziției planificate de 500 de milioane de euro, care viza înlocuirea actualei flote de vehicule de infanterie CV90. În loc să investească sume colosale în platforme noi, națiunea baltică a ales o soluție pragmatică: extinderea duratei de viață a flotei existente cu încă 10 ani.
Această reorientare bugetară nu este doar o măsură de economisire, ci o recalibrare necesară. Deși noile achiziții vor necesita în continuare fonduri substanțiale, ele sunt estimate a fi considerabil mai ieftine decât o revizie completă a flotei de blindate, într-o piață unde prețurile vehiculelor de luptă sunt într-o creștere accelerată.
Lecția ucraineană: Dronele devansează tancurile în războiul modern
Argumentul central al acestei schimbări de strategie este scăderea utilității pe câmpul de luptă a echipamentelor grele, un fenomen observat clar în conflictul din Ucraina. În acest context, Estonia consideră că înlocuirea vehiculelor CV90 în următorul deceniu nu mai este o mișcare „rezonabilă”.
Noul focus al Tallinnului s-a deplasat decisiv către combaterea dronelor, sisteme de apărare aeriană și platforme fără pilot. Această decizie va fi definitivată în cadrul revizuirii anuale a bugetului de apărare, care alocă nu mai puțin de 10 miliarde de euro pentru consolidarea capacităților naționale până în 2029.
„Apărarea activă”: De la blindate grele la lovituri de precizie
Necesitatea unor sisteme antiaeriene mai performante a fost subliniată și de incidente recente, în care drone implicate în atacuri regionale au pătruns accidental în spațiul aerian estonian. Aceste evenimente au întărit convingerea autorităților că securitatea națională depinde acum de capacitatea de a intercepta amenințări asimetrice.
Această nouă direcție se aliniază doctrinei de „apărare activă” a Estoniei. Conceptul vizează utilizarea loviturilor la mare distanță și a altor măsuri tehnologice pentru a preveni desfășurarea operațiunilor de luptă direct pe solul estonian. Astfel, bazarea pe sistemele terestre tradiționale devine secundară în fața unei strategii care pune accent pe tehnologie, supraveghere și neutralizarea amenințărilor înainte ca acestea să atingă granițele naționale.
-
Exclusivacum 3 zileJUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)
-
Exclusivacum 2 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 2 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 2 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum 3 zilePloieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!
-
Exclusivacum 4 zilePoliția, transformată în agent de asigurări: Proiectul legislativ care pune în pericol siguranța publică pentru a proteja interesele electorale ale primarilor
-
Exclusivacum o ziBolid de lux, creier în revizie: „Marele Premiu” de la Popeni s-a terminat în chitanțierul poliției
-
Exclusivacum 3 zileOspiciul „sărăcește-norul”: Marea pârjoleală de 5.000% și „Agenții 007 ai gliei” care au demascat mafia argintului sub privirile mute ale statului



