Actualitate
La 3 ani de cand ofiterul (r) SRI Adrian Radu a semnalat public ilegalitatea mandatelor obtinute de SRI, Curtea Constitutionala ii da dreptate!

In urma cu 3 ani, mai exact pe data de 3 mai 2015, intr-o Declaratie de Presa preluata de multe ziare si agentii de stiri din Romania, ofiterul (rez) Adrian Radu dezvaluia, in amanunt, ca SRI incalca legea flagrant prin mandatele de interceptare pe care le obtinea, mandate ilegale. De ce ilegale? Simplu: SRI obtinea mandatele pentru fapte de coruptie si evaziune fiscala invocand… legea 51/1991! DAR in legea respectiva nu sunt introduse coruptia si evaziunea fiscala! Curtea Constitutionala ar fi trebuit ca de indata ce opinia publica a luat act de dezvaluirile fostului ofiter SRI, sa emita o Decizie care sa stopeze actiunile ilegale, abuzive, ale Serviciului Roman de Informatii. Asa ar fi salvat mii de cetateni nevinovati care au intrat in malaxorul interceptarilor ilegale! Bine macar ca, in sfarsit, deunazi, CCR s-a decis, in sfarsit, sa intervina si sa stopeze aceste abuzuri! De altminteri, Adrian Radu, de-a lungul timpului, a dezvaluit public multe infractiuni savarsite de catre institutii importante ale Romaniei! (Sef Departament Anchete Incisiv de Prahova -Raisa Ekaterina Ivatenko).
Iata ce spunea Adrian Radu in Declaratia de Presa din 3 mai 2015:
DECLARAŢIE DE PRESĂ
Cu stupoare am asistat zilele trecute la o acţiune de dezinformare şi manipulare marca SRI. O aşa zisa întâlnire secretă, într-un loc public, întâmplătoare, dintre un fost ofiţer SRI (actualmente jurnalist) şi Traian Băsescu.
Manipularea şi dezinformarea realizată prin ofiţerii acoperiţi ai generalului Coldea şi/sau prin aşa zişi deontologi – realizatori de emisiuni, precum Rareş Bogdan mi-au dat de gândit că se încearcă să se acopere altceva, să se distragă atenţia de la un lucru mult mai grav. (Este de notorietate faptul că, până nu demult, Rareş Bogdan se ‘’ lăuda cu legătura sa cu generalul Coldea).
Tocmai în aceeaşi zi, coincidenţă sau nu, Administraţia Prezidenţială a transmis grupurilor parlamentare un draft al unui nou proiect de Lege privind retenția datelor (așa numita lege” Big Brother). Ciudat. O premieră! Este pentru prima dată de după 89 când Administraţia Prezidenţială face un asemenea demers. Mai ciudat este faptul că, acest demers este efectuat pentru o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi, mai mult, pentru o lege pentru care SRI a făcut presiuni asupra Curţii Constituţionale, conform declaraţiilor membrilor acesteia, aspect peste care s-a trecut prea uşor, poate şi datorită acoperiţilor din presă. Să ne reamintim şi faptul că, după declararea legii ca neconstituţională, în mod întâmplător, unul dintre judecătorii Curţii Constituţionale care s-a opus vehement acestei legi a fost practic scos din joc prin metode specifice şi, nu lipsit de importanţă, fostul Director al SRI şi-a prezentat demisia la scurt timp.
Ca un fost “membru” al sistemului şi fiind un bun cunoscător al metodelor şi mijloacelor practicate de SRI am ştiut că va urmă ceva, mai ales după ce scopul a fost atins (acela ca, prin manipulare şi dezinformare atenţia de la ‘’premiera’’ trimiterii de către Administraţia Prezidenţială a proiectului de lege” Big Brother’’ a fost deturnat printr-un scandal creat artificial de o aşa zisă întâlnire secretă, într-un loc public, al Preşedintelui Traian Băsescu).
Invitat în cadrul emisiunii „Ultimul Cuvânt” difuzată miercuri de B1Tv, nu am comentat acest aspect deoarece regia marca SRI încă nu era complectă. A doua zi, joi, circuitul acţiunii de dezinformare şi manipulare s-a închis. Astfel, spre surprinderea unor analişti de marcă (Ion Cristoiu), dar nu şi spre surprinderea mea, Dumitru Dumbravă, Directorul Direcției Juridice a SRI, a acordat un interviu site-ului juridice.ro, site necunoscut marelui public până acum, interviu preluat cu o rapiditate suspectă, probabil la comanda dată acoperiţilor.
Maestrul Ion Cristoiu, în intervenţia telefonică de joi realizată la emisiunea ‘’ Ultimul Cuvânt a interpretat foarte bine acest interviu dat de Dumitru Dumbravă, în sensul că a considerat că SRI, în fapt transmite un mesaj. Maestrul Ion Cristoiu a greşit doar în interpretarea cui SRI, de fapt generalul Coldea a transmis acest mesaj. Acest mesaj nu a fost transmis doamnei Kovesi, ci judecătorilor Curţii Constituţionale. A fost de fapt o atenţionare de tip mafiot dată pe faţă. Atenţie că noi monitorizăm toată justiţia din România, nu ne mulţumim doar cu trimiterea sesizărilor la parchete, ci până la o hotărâre finală într-un dosar. Cum în foarte multe dosare penale se ridică problema neconstituţionalităţii unor măsuri care ajung la Curtea Constituţională, mesajul a fost clar: vă monitorizăm şi pe voi, vedeţi de fapt să nu mai greşiţi să spuneţi că noua lege” Big Brother’’ este neconstituţională. Asta a fost de fapt mesajul.
De ce ţine cu orice preţ SRI să se adopte această lege este foarte uşor de ghicit pentru cunoscători. Ce este mai grav este faptul că SRI încalcă legea flagrant şi, mai mult, toate mandatele obţinute de SRI în cazurile de corupţie şi evaziune fiscal sunt obţinute ilegal şi sunt nule de drept. Solicitările SRI pentru mandatele de ascultare se fac în baza Legii 51/1991 şi date în baza acestei solicitări. Dar, spre surprinderea multor judecători, chiar de la Curtea Constituţională, aceste mandate au fost obţinute până în prezent în mod ilegal (deoarece în legea respectivă nu sunt introduse corupţia şi evaziunea fiscală).
‚asist cu groază, cum anumite grupări, profitând de aşa zisele ameninţări ce vizează siguranţa naţională sau securitatea cetăţeanului (interpretate, după interes şi nu conform Legii 51/1991, ce defineşte clar ce înseamnă siguranţă naţională), precum terorismul sau evaziunea fiscală, încalcă nonşalant regulile democraţiei şi ale statului de drept, solicitând, chiar şi oficial (prin CSAT), extinderea “competenţelor” obţinând dreptul (dar nu bază legală) de a încălca regulile democraţiei, sub masca bunei credinţe. Şi, în numele unei “cruciade” demagogice împotriva corupţiei, s-a ajuns la substituirea instituţiile abilitate prin lege, adică la un atac frontal lansat asupra democraţiei şi statului de drept.
Dacă aparent şi formal, cererile par îndreptăţite, uitându-mă prin “gaură” cortinei, în spatele acesteia, lucrurile stau cu totul altfel.
Făcând abstracţie de modul cum mafia financiară, manipulând instituţii precum SRI, Guvern, Parlament, a reuşit neutralizarea Gărzii Financiare (înlocuind-o, doar formal şi demagogic, cu un alt organism mai eficient) şi a ajuns să controleze întreg sistemul şi toate instituţiile publice, nimeni n-a sesizat că, “îmbătată” de succes, mafia a trecut la un nivel superior, atacând “centrul de comandă” al statului de drept, Ministerul Public. Cazul comisarului Berbeceanu, în care DIICOT îl acuză pe Berbeceanu de “trădarea” intereselor instituţiei, iar DNA acuză procurorii DIICOT de abuz, este un semnal de alarmă în acest sens. Niciodată în istoria postdecembristă a României, un asemenea caz nu a avut o astfel de abordare, punând faţă în faţă, public, două instituţii ale statului, mai precis două direcţii ale Parchetului General (PICCJ). Deşi public s-a dezminţit, e clar că între DIICOT şi DNA există un “război” rece, al cărui cauză – chiar dacă nu este acceptată oficial – a fost şi continuă să fie generată de grupările de tip mafiot ce controlează aceste instituţii, formal independente, dar mai ales de intruziunea SRI în activitatea celor două instituţii, la comanda unor interese politice, străine de interesul naţional.
După cazul Berbeceanu am început să fiu mai atent şi mai circumspect în a privi fenomenul, iar adevărul privind existenţa unui război rece între DNA şi DIICOT a început să iasă la iveală, chiar şi oficial, prin comunicatele de presă. Cele de la DNA conţineau, aproape în totalitate, menţiunea “cu sprijinul SRI”, în schimb cele de la DIICOT nu includeau această menţiune. Dacă la început acest “amănunt” părea nesemnificativ, ulterior s-a dovedit că, în fapt, contrar legilor în baza cărora funcţionează (Legea 51/1991 şi 14/1992) şi a atribuţiilor principale, SRI s-a “reorientat”, cu “grosul” armatei şi logisticii, către DNĂ, abandonând exact structura cu care, prin lege, era obligată să coopereze, adică DIICOT. Potrivit Legii 14 din 1992, art. 2, “Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României”, iar la art. 3 din Legea nr. 51 din 1991 sunt enumerate clar faptele ce constituie „ameninţări la adresa securităţii naţionale a României”, fapte care nu intră în competenţă DNĂ, aşa cum sunt prevăzute la art. 3, alin. (1) din OUG 43 din 2002. Lecturând Legea 508 din 2004, ce reglementează activitatea DIICOT, constatăm că cercetarea faptelor care constituie „ameninţări la adresa securităţii naţionale a României”, intră, exclusiv, în competenţă acestei instituţii. Astfel la art. 12, alin. (1), lit. a), subpct. (ÎI) se precizează că, sunt în competenţă DIICOT: „infracţiunile prevăzute de Legea nr. 51/1991 privind siguranţă naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare” şi, potrivit subpct. (V) din acelaşi articol: „infracţiunile prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare”, adică cele aflate în competenţă SRI. În acest caz nu este fireasaca întrebarea: De ce nu mai lucrează SRI cu DIICOT?
Dacă ţinem seama, de declaraţiile şefei DNĂ, că instituţia are în lucru aproximativ 5100 dosare, iar 15%, tot conform declaraţiilor şefei DNĂ, sunt instrumentate în urma informaţiilor furnizate de SRI, rezultă că SRI a furnizat informaţii DNA pentru un număr de aproximativ 765 cauze. În replică, în faţa instanţei, fostă şefa a DIICOT, declară că SRI, deşi are în atribuţii culegerea de informaţii, cu prioritate, în domeniul siguranţei naţionale, fapte ce intră, exclusiv, în competenţă DIICOT ca cercetare, într-un an de zile (2014) DIICOT a primit de la SRI doar 10 (zece) sesizări, în timp ce DNA peste 765 (nu s-a precizat perioada). Astfel, potrivit declaraţiei fostei şefe a DIICOT “O perioadă lucrurile au stat în regulă, însă ulterior, am observat o răcire a relaţiilor dintre DIICOT şi SRI, deoarece sub aspectul numărului de sesizări primare pe care DIICOT le-a primit, acesta era aproape inexistent. În anul 2014 am primit max. 10 sesizări, toate neserioase, în timp ce uitându-mă la DNA am observat că aproape activitatea era SRI” există multe semne de întrebare vis-a-vis de relaţia dintre cele două instituţii.
De ce SRI s-a mutat la DNA, când, prin lege, trebuia să furnizeze informaţiile la DIICOT şi de ce şi-a schimbat “obiectul de activitate”, trecând de la atribuţiile legale vizând „ameninţări la adresa securităţii naţionale a României”, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51 din 1991, la atribuţiile aflate în portofoliul DNĂ, este o temă care ar trebui să facă obiectul controlului exercitat de Parlamentul României asupra SRI şi un obiect de studiu pentru societatea civilă. Pentru că nu este normal că să-ţi extinzi atribuţiile, contrar celor legale, nici în domeniul corupţiei (în care SRI nu este abilitat – chiar dacă aceste competenţe au fost extinse printr-o Hotărâre CSAT dar care nu ţine loc de lege), nici în domeniul finanţelor publice (în care SRI controlează DGAF, având peste 140 de ofiţeri detaşaţi şi “acoperiţi” şi în care urmăresc şi preluarea întregii activităţi de control fiscal, pentru a controla toate finanţele României), nici în domeniul justiţiei (unde, prin “acoperiţi” sau “surse” au creat un sistem de “execuţii” încălcându-se dreptul la apărare, la egalitate în faţa legii şi obiectivitate), nici în mass-media, manipulând cetăţeanul prin diversiunile rezultate din “împrăştierea” informaţiilor furnizate “acoperiţilor”. Chiar dacă activitatea a fost “fructoasă” şi “eficientă”, soldată cu arestarea multor corupţi, nu poţi scuza metodă, adică încălcarea statului de drept, prin efectele produse, pentru că acestea au fost produse prin încălcarea legii şi, în special, scele privind separaţia puterilor în stat.
Nu ştiu cât din ceea ce spun Udrea, Bica şi alţi demnitari, foşti miniştrii sau parlamentari, care acuză faptul că au fost “lucraţi” nu de justiţie, ci de SRI, ca “poliţie politică”, este adevărat şi cât sunt de vinovaţi pentru faptele de care sunt acuzaţi. Conform legilor şi Constituţiei, numai justiţia poate stabili şi hotărî, prin organele abilitate: cele de cercetare penală şi instanţele de judecată. Pe principiul însă că “nu iese fum fără foc”, dacă luăm în calcul “migraţia” incorectă a SRI de la DIICOT la DNĂ, cu tot cu “arme şi tehnica din dotare” şi faptul că şi-au abandonat “obiectul de activitate”, transferându-se, în baza interpretării noţiunii de “siguranţă naţională”, ca fiind tot ce mişcă şi se întâmplă în România, mega – tele justiţia la care asistăm, bazată, aproape exclusiv, pe interceptările telefonice şi ambientale, efectuate şi furnizate de SRI, menite să “fezandeze” clientul, să manipuleze cetăţeanul (convingându-l de oportunitatea metamorfozării individului în “duşman al poporului”) şi să prestabilească sentinţele pronunţate de “acoperiţii” executanţi, ar trebui să devină o temă pentru toţi cei care au pretenţia că ştiu să citească şi mai şi percep ceea ce citesc, dar mai ales pentru Comisia din Parlament ce se ocupă de activitatea SRI.
Faptul că pe site-ul SRI, pe lângă atribuţiile legale, mai apare şi “securitate economică”, iar peste 50% din activitate este angrenată în acest domeniu, în condiţiile în care Legea siguranţei naţionale nu prevede astfel de atribuţii în “portofoliul” SRI, este o dovadă că ceva “pute” cu adevărat în statul de drept şi democraţia din România. Până când societatea civilă şi Parlamentul nu se vor întreba şi nu vor cere explicaţii privind legalitatea “detaşării” oficiale a ofiţerilor SRI la ANAF, respectiv DGAF şi de ce SRI lucrează “cot la cot” cu DNĂ, într-un domeniu care nu este în competenţa lor – nelimitându-se doar la furnizarea de informaţii, cum se crede, ci procedând şi la intoxicarea cetăţeanului şi manipularea justiţiei, “şuntând” DIICOT, cu care sunt obligaţi să coopereze – mega-circul la care asistăm în prezent, în care “bocancii cazoni pe grumaz” şi “şuturile în gură cu bombeul” devin instrumente tot mai uzitate, nu va conteni. Asta pentru că în timp ce marea majoritate a ofiţerilor sunt de bună credinţă şi integrii moral, câţiva şefi, avizi de putere şi dornici să pună stăpânire pe România, cu riscul îndepărtării definitive de democraţie şi de Europa, au târât instituţia într-un război mioritic, înregimentând-o forţat în politică şi în luptele pentru putere. Finalul acestei mega tragicomedii, ce oferă suficient circ pentru a ascunde şi a transfera în derizoriu adevăratele probleme ale ţării – precum evaziunea fiscală, de miliarde de euro anual, făcută de firmele arabe, ce alimentează conturile organizaţiilor extremiste (domeniu care ar trebui să reprezinte preocuparea de bază a SRI, pentru că face parte din obiectul principal de activitate) şi care depăşeşte cu mult prejudiciile însumate din toate cazurile de mare corupţie depistate din România – va arată că, încă o dată, diversiunea este instrumentul de bază al manipulării şi armă care îngroapă democraţia şi statul de drept şi că justiţia este încă sub “bocanc cazon”…’’
Actualitate
Realimentarea flotei aeriene americane: KC-46 Pegasus, singura opțiune viabilă până la apariția NGAS

Forțele Aeriene ale SUA se confruntă cu o nevoie stringentă de a-și moderniza flota de avioane cisternă, iar KC-46 Pegasus de la Boeing pare a fi singura soluție disponibilă pe termen scurt, până la introducerea aeronavei de generație următoare, NGAS, la mijlocul anilor 2030. Cu toate acestea, problemele legate de lanțul de aprovizionare și drepturile de acces la date ar putea reprezenta obstacole pe termen lung, conform unui document recent al serviciului.
Decizia controversată de a achiziționa mai multe KC-46
Conform unei notificări de justificare și aprobare (J&A) publicată de Forțele Aeriene pe 2 octombrie, decizia de a comanda până la 75 de aeronave KC-46 suplimentare a fost motivată de nevoia de a înlocui flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker și de a acoperi intervalul de timp până la disponibilitatea NGAS. Această decizie a necesitat o justificare, deoarece serviciul contractează cu Boeing pentru mai multe avioane cisternă fără o competiție deschisă.
Schimbări de strategie și priorități
Documentul detaliază planurile inițiale ale Forțelor Aeriene de a recapitaliza flota de avioane cisternă prin intermediul programului KC-135 Tanker Recapitalization Program, pentru care au fost primite răspunsuri din partea mai multor companii, inclusiv un parteneriat între Lockheed Martin și Airbus, care concura cu Boeing. Forțele Aeriene au constatat că doar Airbus și Boeing (după retragerea Lockheed din parteneriat) ar putea „îndeplini parțial cerințele preliminare” ale programului, inclusiv cerința ca o soluție să fie gata de implementare până în anul fiscal 2031.
Cu toate acestea, la începutul anului 2025, Forțele Aeriene și-au schimbat direcția, deoarece „amenințările globale în evoluție și prioritățile concurente ale DoD” au transformat NGAS într-o „prioritate”. În acest proces, documentul menționează că Forțele Aeriene au constatat că atât Boeing, cât și Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă” pentru a îndeplini cerințele programului inițial de recapitalizare. Prin urmare, Forțele Aeriene au considerat că opțiunea de recapitalizare este prea costisitoare, deoarece era necesară și finanțarea dezvoltării platformei NGAS.
Astfel, serviciul a renunțat la cerințele pentru un nou efort de avioane cisternă și a optat, în schimb, pentru utilizarea celor deja existente pentru KC-46 până când NGAS va fi disponibil, conform documentului. Această decizie a deschis practic calea pentru Boeing, deoarece A330 MRTT propus de Airbus ar avea nevoie de „dezvoltare semnificativă pentru a îndeplini cerințele obligatorii”.
Timpul, factorul decisiv
Un factor cheie în decizia de a utiliza cerințele KC-46, conform documentului, a fost timpul. Forțele Aeriene înlocuiesc în prezent flota îmbătrânită de KC-135 Stratotanker cu KC-46, dar livrările Pegasus în baza unui contract existent sunt programate să se încheie în 2030 – cu aproximativ șase ani înainte ca NGAS să fie gata cel mai devreme. Pentru a continua înlocuirea KC-135 cu avioane cisternă mai noi, Forțele Aeriene au nevoie de un avion cisternă care să poată acoperi acest interval de șase ani, ceea ce, conform serviciului, doar KC-46 poate face.
Problemele persistă
Cu toate acestea, achiziționarea mai multor KC-46 va veni cu probleme. Boeing „va trebui să rezolve” problemele legate de diminuarea surselor de producție și lipsa de materiale (DMSMS), împreună cu uzura pieselor, care, conform documentului, afectează atât programul KC-46 actual, cât și extinderea acestuia. În plus, documentul ridică problema negocierii pentru mai multe drepturi asupra datelor tehnice și a software-ului, în special atunci când drepturile actuale sunt „inferioare nivelului necesar” pentru extinderea producției KC-46.
Airbus rămâne în joc
Într-o declarație pentru Breaking Defense, Airbus a afirmat: „Ne menținem soluția noastră dovedită de avioane cisternă și evoluția sa, MRTT+. Airbus rămâne angajat alături de USAF, pe măsură ce aceștia continuă să evalueze soluția lor de realimentare aeriană de generație următoare.”
NGAS: Înapoi în viitor
Soarta NGAS a fost incertă până de curând, deoarece oficialii din administrația Biden au declarat că platforma ar putea fi prea costisitoare, în timp ce bugetul FY26 al Forțelor Aeriene a alocat resurse limitate pentru eforturile de cercetare și dezvoltare.
După cum reiese clar din document, Forțele Aeriene tratează acum NGAS ca pe o nevoie critică, deși se menționează că „calea finală către NGAS nu a fost încă definită, având în vedere prioritățile concurente ale apărării”. Programul a finalizat o analiză a alternativelor, se arată în document, deși sunt în curs de desfășurare activități suplimentare de colectare a informațiilor pentru a rafina cerințele.
Conform generalului John Lamontagne, șeful Comandamentului de Mobilitate Aeriană al Forțelor Aeriene, serviciul a examinat o gamă largă de platforme potențiale – de la avioane de afaceri la aeronave cu corp fuzelat și avioane cisternă stealth, cu „semnătură gestionată” – pentru misiunea NGAS. Se așteaptă ca platforma să opereze în medii periculoase, cum ar fi Indo-Pacificul, unde pistele de aterizare sunt puține, iar sistemele de apărare aeriană sunt formidabile.
Industria se pregătește pentru NGAS
Industria se pregătește să ofere Forțelor Aeriene candidați pentru realimentarea de generație următoare. Conform lui Roderick McLean, vicepreședinte și director general al misiunilor de mobilitate aeriană și maritime la Lockheed, compania se așteaptă ca un avion nou, capabil să supraviețuiască, să fie necesar pentru misiune.
Actualitate
Armata SUA recunoaște și remediază problemele de securitate cibernetică la Platforma NGC2

Armata SUA a anunțat că a atenuat o serie de riscuri de securitate cibernetică descoperite într-o versiune incipientă a platformei sale Next Generation Command and Control (NGC2), potrivit unui memo intern obținut de Breaking Defense.
Alarma trasă de ofițerul sef pentru tehnologie
Documentul, datat 5 septembrie și semnat de Gabriele Chiulli, ofițerul șef pentru tehnologie din cadrul Biroului Șefului pentru Informații al Armatei, avertiza că platforma NGC2 „în starea sa actuală, prezintă deficiențe critice în ceea ce privește controalele fundamentale de securitate, procesele și guvernanța.”
Chiulli a scris că armatei „îi lipsește vizibilitatea și controalele necesare pentru a asigura securitatea și integritatea platformei”. El a adăugat că „se pare că există o grabă de a introduce capabilități în sistem fără o supraveghere reală sau un proces adecvat, ceea ce crește riscul pe măsură ce acest sistem îl amplifică și mai mult.”
Reacție rapidă și măsuri corective
Cu toate acestea, oficialii armatei au declarat pentru Breaking Defense că, în cele trei săptămâni de la redactarea și distribuirea documentului, problemele au fost rezolvate. „Problemele au fost atenuate imediat”, a declarat Leonel Garciga, șeful pentru informații al armatei, într-un comunicat. El a adăugat că „procesele simplificate de securitate cibernetică au fost capabile să identifice rapid și să asiste biroul programului și furnizorul în trierea vulnerabilităților de securitate cibernetică și în implementarea măsurilor de atenuare.”
Integrarea securității cibernetice de la inceput
Generalul-locotenent Jeth Rey, șeful adjunct de stat major la G-6, departamentul armatei responsabil cu securitatea cibernetică și rețelele, a susținut că identificarea timpurie a acestor deficiențe face parte din procesul intenționat al serviciului și că au fost luate măsuri pentru a le corecta.
„Trebuie să includem securitatea cibernetică de la început în proces și cred că asta am făcut”, a spus Rey într-un interviu recent. „Aceasta este o nouă capacitate și am găsit un risc și l-am atenuat imediat. Cred că este o veste bună pentru noi în viitor. Dacă vom continua să privim lucrurile în acest mod și procesele noastre funcționează, sunt mulțumit.”
NGC2: Prioritatea numărul unu pentru modernizare
NGC2 este prioritatea numărul unu a serviciului în materie de modernizare și este conceput pentru a oferi comandanților și unităților o nouă abordare a gestionării informațiilor, a datelor și a comandamentului și controlului cu arhitecturi agile și bazate pe software.
În iulie, armata a acordat aproape 100 de milioane de dolari companiei Anduril și unei echipe de furnizori pentru a dezvolta un prototip al sistemului, care va fi extins la nivelul întregii divizii la Project Convergence Capstone 6 în această vară, cu Divizia 4 Infanterie. Un prototip a fost testat la evenimentul de anul trecut la nivel de batalion. Mai recent, Lockheed Martin și echipa sa au obținut, de asemenea, un contract pentru a dezvolta un strat de date integrat cu Divizia 25 Infanterie.
Ivy Sting: Testare incrementală și adăugare de capabilități
Pe măsură ce armata urmărește să extindă prototipul Anduril la nivelul întregii divizii, Divizia 4 Infanterie a început o serie de evenimente de tip sprint între acum și Project Convergence pentru a adăuga incremental capabilități. Aceste evenimente sunt numite seria Ivy Sting.
Deficiențe identificate în Memo-ul Chiulli
Memo-ul Chiulli, care a fost redactat cu 10 zile înainte de primul eveniment, enumera o serie de preocupări, al căror „efect cumulativ” era că NGC2 părea mai degrabă o „cutie neagră” în care serviciul nu putea controla ce utilizatori fac sau văd pe rețea.
„Lipsa de guvernanță înseamnă că nu există o persoană sau o entitate responsabilă pentru acceptarea acestui risc în numele armatei”, se arată în document. „Având în vedere postura actuală de securitate a platformei și a aplicațiilor terțe găzduite, probabilitatea ca un adversar să obțină acces persistent nedetectabil la platformă necesită ca sistemul să fie tratat ca fiind cu risc foarte ridicat.”
Problemele enumerate includ lipsa controlului accesului și a responsabilității, codul sursă neverificat și vulnerabil pentru aplicațiile terțe, lacune critice în guvernanță și igiena de bază a securității și lipsa guvernanței datelor.
Prima deficiență evidențiată a menționat că sistemul nu avea control al accesului bazat pe roluri, ceea ce înseamnă că, odată ce unui utilizator i se acordă acces, acesta ar avea acces nerestricționat la toate aplicațiile și la toate datele – o anatema pentru principiile mai largi de încredere zero ale Pentagonului. Memo-ul a descris acest lucru ca fiind o defecțiune critică de securitate care ar putea duce la un potențial acces și utilizare abuzivă a informațiilor clasificate.
În ceea ce privește aplicațiile terțe, memo-ul notează că Serviciul Federal de Cloud Palantir care găzduiește aplicațiile într-o metodologie de găzduire a containerelor nu a fost evaluat de armată sau de o politică a CIO a armatei care să susțină funcția de conductă deținută/operată de contractant. Niciuna dintre aplicații nu a fost supusă scanării de rutină a securității aplicațiilor web.
Memo-ul a susținut că sistemul funcționează cu vulnerabilități cunoscute, neatinuate, similar cu desfășurarea unui sistem de arme cu defecte cunoscute. Fără un proprietar clar al misiunii care să își asume responsabilitatea pentru securitatea operațională a sistemului, memo-ul a avertizat că securitatea va fi compromisă.
Măsuri concrete și rezultate pozitive
Oficialii armatei nu au precizat exact cum sau când a fost abordată fiecare presupusă deficiență, dar, la Ivy Sting pe 15 septembrie, NGC2 a funcționat bine, potrivit lui Garciga. El a menționat că procesele simplificate de securitate cibernetică au permis ca Ivy Sting 1 să „avanseze fără întârziere.”
Maiorul Sean Minton, un purtător de cuvânt al armatei, a declarat că „armata este într-o transformare unică în generație pentru a oferi soldaților noștri capabilitățile de care au nevoie rapid.”
„După cum s-a demonstrat în acest caz, postura noastră proactivă de securitate cibernetică este concepută pentru a identifica riscurile și a le atenua, minimizând în același timp efectele asupra forței”, a spus el.
Actualitate
Cursa pentru motoare mai mici: Companiile se luptă pentru contracte pe piața UAV-urilor attritabile, în ciuda incertitudinilor privind CCA
-
Exclusivacum 3 zile
PANICĂ LA MITITELU! Corupții din Poliția Penitenciară, în corzi! Vine DNA-ul?!
-
Exclusivacum 4 zile
Penitenciarul Ploiești: De la gunoaie de lux la instagramul promisiunilor pierdute – Un director cu „APT Limitat” la decență!
-
Exclusivacum 5 zile
ANP: Paradisul pensionarilor sau infernul angajaților? Un sondaj socant dezvăluie realitatea din spatele gratiilor
-
Exclusivacum 2 zile
Marioara „ciuruitoarea”, Nichita „smecherul” și justiția „somnoroasă”: Ploieștiul, capitala fraudelor imobiliare?
-
Exclusivacum 2 zile
Justiția imobiliară română: O nouă modă – Morții dau case, judecătorii pupă cruci, poliția acoperă hoții!
-
Exclusivacum 4 zile
Panică în MAI: Guvernul vrea creșterea vârstei de pensionare, sindicatul Diamantul avertizează asupra riscurilor și inechităților
-
Exclusivacum o zi
Prahova sub asediu: Cum mafia imobiliară ne vinde sicrie cu vedere. „White Tower”, „City Gate”, „Mărășești”: Triunghiul Bermudelor imobiliare
-
Exclusivacum 3 zile
Coca-Cola: Sifonul penalității de la Ploiești – Cum Nan și gașca au transformat „băutura fericirii” într-un cocktail Molotov de otrăvuri și minciuni!