Connect with us

Actualitate

Reușește Iohannis unde eșuează Merkel?

Publicat

pe

Germania este de mai multe luni bune în poziție de șpagat. Și așa va rămâne până când se va putea forma o majoritate. O majoritate nu se poate forma decât între Stânga și Dreapta. Nu este deloc exclus ca jertfa pentru construcția unui Guvern stabil să fie chiar capul cancelarului german. Ceea ce nu i-a reușit atâta timp lui Merkel, s-ar putea însă să-i iasă la socoteală lui Klaus Iohannis. Care este pe cale să bată palma cu Stânga politică. Dacă nu cumva a și făcut-o. Pentru moment, în secret.

În România, o alianță, fie ea și temporară, fie ea și pentru câteva obiective punctuale între Stânga și Dreapta, este dificil de făcut. Dacă nu chiar imposibil. Pentru că, din perpectiva partidelor politice, Dreapta este asigurată în primul rând de PNL. Un partid din ce în ce mai puțin interesant și important pentru jocurile pe care le preconizeză Klaus Iohannis. Dar care sunt aceste jocuri? Care este obiectivul real al acestuia?

De mai mult timp, am avansat teza conform căreia Klaus Iohannis nu mai este interesat de obținerea unui al doilea mandat. Și este o opțiune cât se poate de realistă. Atâta timp cât nu are un obiectiv de țară început și care ar trebui continuat, nu are un vehicul politic, PNL devenind obscur ca jucător de primă mână, și nici nu beneficiază de o formidabilă popularitate, care ar putea să îl ridice deasupra partidelor. Ceea ce nu s-a întâmplat nicicând în România, în istoria recentă.

După ce am lansat această teză, pur și simplu sub forma unei ipoteze politice, alți câțiva analiști au mers mai departe. Ei au informat opinia publică asupra intenției lui Klaus Iohannis de a deveni comisar european. Un scenariu posibil. Potrivit profilului său politic. Convenabil atât factorilor interni de decizie, cât și factorilor externi. În ultimele zile însă, această ipoteză este dată peste cap. În mod spectaculos. Analistul politic Bogdan Tiberiu Iacob, în Inpolitics, prezintă un raționament propriu, care concordă și cu unele informații care s-au scurs din direcția autorităților UE. Conform acestuia, lui Klaus Iohannis i se rezervă un trofeu mai mare decât cel de comisar european, dar în realitate cu o putere de decizie mai mică. La 1 decembrie 2019 se încheie cel de-al doilea și ultimul mandat de președinte al Consiliului European al lui Donald Tusk.

Este de presupus, susține Bogdan Tiberiu Iacob, și îl confirmă pe la colțuri și alți oficali europeni, ca succesorul acestuia să fie ales tot dintre candidații fostelor state comuniste. În definitiv, 11 dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene sunt provenite din fosta zonă de influență a Uniunii Sovietice. Ponderea acestor state este suficient de mare pentru a oferi un candidat care, teoretic, devine numărul unu chiar dacă, în fapt, influența lui va fi mai mică decât a oricărui comisar european luat în parte. Iar dintre fostele state comuniste, România ocupă locul al doilea ca suprafață, după Polonia, și locul șase în rândul tuturor membrilor UE.

România este așadar bine poziționată pentru a ocupa o asemenea funcție, iar în ce-l privește pe Klaus Iohannis, el beneficiază de câteva atuuri cu adevărat excepționale. În primul rând, el a reușit să intre în grațiile tandemului franco-german și există certitudinea că va juca în continuare ca un lider politic disciplinat și loial unei Europe cu două motoare.

Plasarea într-o asemena funcție a lui Klaus Iohannis, în al doilea rând, poate scuti nucleul dur al Europei de coșmarul unui Visegrad 8, în care România ar putea juca un rol cheie, pentru a impune un tratament egal pentru toate statele, o discriminare pozitivă chiar pentru Europa Centrală și de Est, o întărire a flancului sud-estic al Europei și, implicit, un parteneriat mai solid cu Statele Unite. Chiar în perioada în care Germania anunță că se gândește la o politică europeană de apărare și are în vedere, fără să o spună deschis, o oarecare punere între paranteze a parteneriatului cu Statele Unite.

În al treilea rând, imaginea lui Klaus Iohannis se va upgrada în mod semificativ începând de la data de 1 ianuarie 2019, când, în numele României, el va prelua timp de șase luni președinția rotativă a Consiliului European. Această misiune deosebit de onorantă se poate transforma într-un real succes personal doar în măsura în care el va beneficia de un sprijin masiv din partea Exectivului pe care îl vom avea la acea dată. Cel puțin șase luni la începutul anului viitor, parteneriatul Președinție-Guvern va fi extrem de important și va avea efecte nu doar pe plan intern, ci și pe plan extern.

Și iată că am ajuns la esența acestui scenariu. Pe scurt, Klaus Iohannis își pierde toate joburile, atât jobul intern cât și jobul extern, în absența unei înțelegeri politice cu principalul partid politic din România. Cu Stânga, reprezentată de PSD. Partid care, în plus, este aliat oficial și cu ALDE și neoficial cu UDMR. Dar cum se poate ajunge la această înțelegere? În ce condiții l-ar susține în plin an electoral PSD pe adversarul său Klaus Iohannis, atât pentru a-i asigura logistica necesară exercitării cu succes a președinției prin rotație a Consiliului European cât și, atenție, pentru a ocupa poziția deținută în acest moment de Donald Tusk? Mai este nevoie oare să precizez că o candidatură pentru președinția Consiliului European trebuie susținută de către Guvernul țării respective?

Având în vedera aceste circumstanțe, lui Klaus Iohannis nu-i rămân decât două opțiuni. Fie distruge actuala majoritate parlamentară până a sfârșitul anului, crează o altă majoritate, ceea ce presupune o rupere a PSD, și instalează spre sfârșitul acestui an un nou Guvern „al său”, fie cade la înțelegere cu PSD.
În acest moment, Klaus Iohannis încă se mișcă în cele două planuri. El încă tatonează și încearcă, cu sprijnul instituțiilor de forță și în primul rând al DNA, să execute Partidul Social Democrat, dar, în același timp, încheie pentru orice eventualitate și primele înțelegeri netransparente cu Liviu Dragnea. Beneficiind din plin de faptul că acesta, un om duplicitar prin natura lui, este împins la o și mai mare duplicitate de DNA și de către Justiție.

Situația este destul de perversă. În sensul că, din punct de vedere politic, pentru a demoniza actuala coaliție majoritară, menținerea lui Dragnea la cârma PSD este indispensabilă pentru Klaus Iohannis și benefică pentru opoziție – nemaivorbind de faptul că, inevitabil, se crează treptat și o opoziție internă în PSD față de liderul său – pe de altă parte, drumul cel mai scurt al lui Iohnanis către Consiliul European ar trece nu printr-un Guvern PSD-ALDE, ci în baza susținerii unui Guvern de Dreapta. În al doilea rând, în 2019, PSD ar putea fi interesat, așa cum a mai făcut și în alte situații, ca sub un pretext oarcare să se lase împins de la puterea executivă, astfel încât să nu intre erodat în alegeri.

Dacă luăm în calcul ipoteza unei înțelegeri încă netransparente cu Liviu Dragnea, ne-am putea imagina care este oferta lui Klaus Iohannis. Renunțarea la candidatura pentru funcția de președinte al României astfel încât, pe neașteptate, Dreapta s-ar trezi fără niciun candidat eligibil – pentru că nici Predoiu, nici Cioloș nu au șanse reale, în timp ce Stânga ar putea da în contrapartidă viitorul președinte al României. O ofertă destul de generoasă, în condițiile în care, în 2019, PSD ar fi liber să-și desfășoare așa cum vrea campania pentru locale și europarlamentare și ar avea garantat postul de la Cotroceni și ar putea trece și în Opoziție pentru a-și asigra o victorie politică pe toate planurile, imediat după ce Guvernul PSD îl propune și în susține pe Klaus Iohannis pentru președinția Consiliului European.

Ar fi un târg bun pentru PSD, dacă asta ar negocia cu adevărat Liviu Dragnea. Numai că în PSD și în electoratul PSD se vorbește din ce în ce mai insistent că de fapt el și-ar negocia propriul dosar penal. Și întrucât analiștii politici insistă din ce în ce mai mult asupra unui scenariu complementar, prin care doamna Laura Codruța Kovesi să ajungă, tot prin 2019 – începutul anului 2020, șeful procurorilor europeni, mă gândesc că la un asemenea rezultat nu s-ar putea ajunge prin demitere, care ar însemna o veritabilă compromitere a șefei DNA, ci mai degrabă printr-o demisie de onoare. Pe care însă doamna Kovesi afirmă acum că o refuză. Pare exclus însă ca, dacă există o înțelegere netransparentă, tocmai Laura Codruța Kovesi să lipsească de la masă.

Sorin Rosca Stanescu

 

 

Actualitate

Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome

Publicat

pe

De

Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.

Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic

Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.

Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.

AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă

În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.

Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.

Investiții masive și provocări legislative

Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.

Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.

Citeste in continuare

Actualitate

Trei sisteme noi, trei răspunsuri la amenințările de pe câmpul de luptă

Publicat

pe

De

Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.

Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc

Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.

Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.

Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.

IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.

HawkGuard: interceptare fără explozibili

IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.

HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.

Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.

HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.

Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră

Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.

Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.

Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.

Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.

Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.

Citeste in continuare

Actualitate

Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026

Publicat

pe

De

Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.

Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.

Un câine de asistență întâmpină vizitatorii

Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.

Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană

Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.

Vehicule electrice și muniție de artilerie

Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.

Supraveghere și drone cu decolare verticală

AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.

Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.

Anvelope pentru Lună și optică pentru arme

Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.

Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv5 ore ago

Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș

Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...

Exclusiv5 ore ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta

În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...

Exclusiv5 ore ago

Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)

Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea...

Exclusiv5 ore ago

IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume

Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...

Exclusiv5 ore ago

Specialiști în destituire după o ședință și un proces-verbal. Manualul secret al Poliției Române: cum să judeci un coleg fără să fi învățat nimic

Justiție disciplinară în regim fast-food Intră polițistul pe ușă, iese cariera pe ușă În România, polițistul care poate fi dat...

Exclusiv5 ore ago

„Solidaritatea” lor, factura noastră. Pamflet dur despre programul de guvernare al cabinetului Luca Marinescu

„Consolidare solidară”: când statul își pune cagula pe față A apărut, în fine, și programul de guvernare 2026–2026, cu ștampilă...

Exclusivo zi ago

I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră

În timp ce autospecialele IPJ Prahova se fac praf pe șosele și dosarele se plimbă între colegi anchetatori ai propriilor...

Exclusivo zi ago

Arhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)

Justitia bate combinatiile: Veronica Raduna revine, recursul Primariei cade in cap Cronica unui abuz administrativ se incheie spectaculos la Curtea...

Exclusivo zi ago

IPJ Neamț, regulament pentru epoca de piatră: „Nu vă mai omorâți psihic colegii. restul, vedem noi”

Hărțuirea sexuală nu există în regulamentul IPJ Neamț. Există doar în lege, în metodologia Guvernului și, eventual, în realitate. În...

Exclusivo zi ago

ÎCCJ inventează „poșta zombie”: scrisorile mor, dar obligațiile șoferilor bântuie mai departe

Când nu ridici plicul, plicul te ridică pe tine Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât, prin Decizia...

Exclusiv2 zile ago

Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)

Investigatie propie Incisiv de Prahova –  bazată pe documente judiciare.  Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi

IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...

Exclusiv2 zile ago

Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”

Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...

Exclusiv2 zile ago

ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător

Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...

Exclusiv3 zile ago

Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer

Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv