Connect with us

Actualitate

AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA/ România nu are deocamdată un Nurgaliev

Publicat

pe

Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev. (Mr (r) S.R.I., Daniel Florea).

Actualitate

„Ciorbă reîncălzită”

Publicat

pe

De

Ieri am prezentat deranjul din PSD generat de candidatura lui Geoană (Decriptarea unei manipulări despre Mircea Geoană și viitorii săi susținători din PSD.

Cazul Cazanciuc), respectiv a pesediștilor ce se pregătesc să dezerteze în primăvară și să îl susțină, menționându-i doar pe Vasile Dîncu și Robert Cazanciuc, deocamdată. Operațiunea apare ca fiind coordonată de o parte dintre rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Florian Coldea, fapt ce e un argument în plus, prieteni, pentru a analiza azi potențialul lui Geoană, cine anume îl susține și ce șanse are.

Născut de Ziua Franței, în 1958, Mircea Geoană este fiul unui important general din regimul lui Nicolae Ceaușescu, generalul Geoană ce a fost implicat inclusiv în tranzacționarea sumelor încasate de către statul comunist român pentru repatrierea evreilor din Israel. Ascendența familială a favorizat integrarea tânărului Geoană în structura Ministerului Afacerilor Externe, unde a ocupat funcția de purtător de cuvânt după 1989.

În acest fel a reușit numirea ca ambasador în SUA, din partea regimului Emil Constantinescu, ajungând apoi să fie numit și ca Ministru de Externe în guvernarea Adrian Năstase. A devenit președintele PSD, dar și al Senatului României, funcții pe care le-a pierdut odată cu înfrângerea la prezidențialele din 2009 în fața lui Traian Băsescu. Din 2019 este secretarul general adjunct al NATO, funcție cu atribuții minore, ba chiar inexistente acestea până la războiul ucrainean, dar sinecură calculată pentru Geoană spre a-i asigura acestuia trambulina exact la alegerile din 2024.

Potențialul electoral al lui Mircea Geoană este unul slab, dovedit prin candidaturile avute la activ. În 2004 a pierdut competiția pentru Primăria București în fața lui Băsescu chiar din primul tur, deși era susținut de un PSD cu un scor electoral de peste 40%. În 2009, deși din nou era foarte bine susținut la prezidențiale și în competiția cu un Băsescu căzut în genunchi, Geoană a pierdut din nou, făcând inclusiv în mod intenționat, atenție, toate greșelile posibile, generând astfel dictatura Statului Paralel asupra României, punându-și astfel colegii din PSD și susținătorii din campanie sub prigoana securiștilor lui Băsescu.

În 2012, Geoană a intrat din nou în Parlament prin benevolența prostească, dar impusă cu pârghii externe colegilor tăi din PSD, pe care i-a trădat rapid, făcându-și propriul partid, Partidul Social Român (PSRO), cu care a candidat la alegerile din 2016. Scorul obținut de PSRO-ul său la locale a fost, atenție, de 99.000 de voturi pe țară, fapt ce l-a obligat să părăsească competiția de la parlamentare în mod rușinos.

Ăsta a fost candidatul Geoană. Cine îl susține astăzi însă pe acest candidat perdant în mod repetat și rușinos până în acest moment? Apoi pe lângă rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Coldea, după cum v-am explicat, în mod vizibil se distinge o sumă de oportuniști ce-și justifică alegerea în virtutea faptului că ei ar susține omul NATO, deci al americanilor. Aceștia toți împreună încearcă să-i racoleze lui Geoană oameni de prin partidele politice, respectiv îi asigură sprijin mediatic prin suport financiar sau prin alocarea unor entități media pe care le controlează, de tipul televiziunilor Prima.

Oricât de ciudat vi s-ar părea, sprijinul american, prieteni, pentru Geoană este incert. Aveți încredere, pentru că vă spune unul, adică eu, care a discutat această temă în Statele Unite de 2 ori, chiar la Casa Albă, și în 2004, și în 2009; o să detaliez în mod precis și spectaculos cu altă ocazie. Geoană se bazează doar pe sprijinul a câtorva membrii din staff-ul lui Joe Biden, membri care astăzi este clar că vor dispărea din peisajul puterii în 2024. Ce șanse are Geoană? Foarte mici conform analizei mele.

Candidatura lui nu este una consolidată, nici măcar susținută corespunzător, iar scandalurile care deja au început vor avea efectul ca s-o ridiculizeze. El nu va putea juca nici măcar rolul candidatului Factorului Extern, deoarece protagoniștii puterii de azi din România și-au securizat deja această postură, având avantajele împărțirii și alocării de contracte guvernamentale și oportunități de mari afaceri. De aici și așa să citiți și caracterizarea fatală făcută de către Marcel Ciolacu despre candidatul Mircea Geoană, aceea de „ciorbă reîncălzită”. Voi reveni asupra temei de câte ori se va reîncălzi, tema mă refer; până atunci, despre Mircea Geoană să auzim numai de bine.

Cozmin Gușă

Citeste in continuare

Actualitate

Grav ar fi dacă și acum lumea noastră ar tăcea

Publicat

pe

De

Din comunicatul DNA referitor la abuzul în serviciu de 1 (un) miliard de euro comis de Cîțu, Vlad Voiculescu și Mihăilă* rezultă că actul juridic incredibil în baza căruia România a achiziționat 91 de milioane de doze de vakseen** este ILEGAL.

De asemenea, din același comunicat rezultă ca mai mult de 53 de milioane de doze nu mai erau utile după ce deja interesul pentru vakseenare scăzuse. Într-adevăr, cu doza 1 s-au „imunizat” 9,5 milioane de oameni, cu doza 2, deja nu se nai înțepase decât 1,9 milioane, iar cu doza 3 doar 35 de mii. Azi, când virusul pentru care fusese conceput „cu viteza” științei „superbul” vakseen a dispărut.

Palierul doi de informație factuală (fact checker – ită deja de Reuters): Moderna și BionTech/Pfizer se ceartă ca chiorii pe titularitatea patentului de fabricare a „superbului”. Unul dintre acești mahări a mințit autoritățile și a mințit întreaga lume. A fost grup infracțional organizat. EPPO, parchetul condus de Kovesi, ar fi trebuit să-i aresteze pe autorii falsului și ai actelor de corupție imediat ce Autoritatea Europeană pentru invenții și mărci a declarat că patentul Moderna este invalid. Nu s-a întâmplat asta încă (mme Kovesi are alte priorități, de exemplu, să devină președinte al României), dar nu asta contează pentru expozeul de față. Contează că unul din doi producători ne-a vândut bunurile care erau proprietatea altuia. Iar asta este infracțiune de înșelăciune și motiv de nulitate absolută pentru obiect ilicit și cauză ilegitimă. Încă o dată, contractul încheiat de prostocrația coruptă română Moderna & Pfizer/BionTech este ILEGAL.

Avem de-a face, deci, cu contracte de două ori ilegale.

În altă ordine de idei, atât Codul civil, cât și legislația protecției consumatorilor prevăd rezilierea pentru vicii de calitate și răspunderea pentru produsele cu defecte. Dacă cele 53 de milioane de doze nu mai sunt utile, dacă efectele pozitive ale vakseenului au scăzut asimptotic către zero, dacă minunatul ser de manipulare genetică a cauzat decese și vătămări, atunci produsul achiziționat nu mai trebuie plătită. Dimpotrivă, producătorul trebuie să restituie prețul și să achite daune de miliarde de euro.

Statul român ar putea face acțiuni în nulitatea contractelor cu Moderna și Pfizer/BionTech, pentru motivele de mai sus.

De asemenea, ar putea face acțiune de reducere (actio estimatoria) sau de restituire (actio redhibitoria) a prețului acelor inutile vakseenuri. Ar putea economisi, astfel, cel puțin un miliard de euro, și ar putea recupera alte miliarde de euro de la cei doi haidamaci.

Știți bine că nu o va face.

Dar asta nu înseamnă nimic.

Grav ar fi dacă și acum lumea noastră ar tăcea.

Nulitatea absolută poate fi pretinsă în instanță de orice persoană interesată. Deci, și de un număr de 250 sau 250 de mii de cetățeni români care fie au plătit taxe pentru a se achita aceste miliarde de euro cu ocazia fraudei de care vorbește DNA, fie au cumpărat apă chioară sub numele de vakseen, fie au avut de suferit direct sau ca urmare că și-au pierdut apropiații de pe urma „imunizării” cu respectivul ser, care a fost și nociv.

Nu trebuie să aveți temeri relative la taxa de timbru.

Dacă acțiunea se face în consortium litis (proces colectiv) în calitate de consumatori sau printr-o asociație de protecția consumatorilor, nu există taxa de timbru.

Chiar și taxa de timbru în caz de litigiu de drept comun este suportabilă. Pentru o valoare de un miliard de euro, taxa de timbru este de 10 milioane de euro. Un număr de 250 de mii de reclamanți ar putea acoperi această sumă ușor. În plus, instanța poate acorda reduceri drastice ale taxei sau chiar ajutor public judiciar.

Nu trebuie să vă temeți nici de onorarii. Un asemenea proces poate fi ușor finanțat, fie prin sponsorizare, fie prin finanțare de către un terț. E ceva permis și chiar recomandat de UE.

În fine, nu trebuie să vă temeți nici de corupția sau indolența judecătorilor la care ar pica aleatoriu asemenea procese. Nu își riscă nimeni libertatea în asemenea mega-acțiuni judiciare.

*comunicatul DNA este în legătură cu ridicarea imunității față de cei trei făptuitori; sfera infractorilor este, fără îndoială, mai mare; aceste persoane nu apar în comunicat pentru că nu su imunitate; poate fi vorba de Arafat, Gheorghiță, membri (mereu secreți până acum) ai CNCAS, secretari de stat obscuri etc. E clar un mega-grup infracțional organizat acolo

**cantitatea pre-achiziționată e mult mai mare, așa cum desigur știți: 120 de milioane de doze; de aceea, conform ilegalelor contracte, România mai trebuie să arunce pe fereastră încă un miliard de euro

Gheorghe Piperea

Citeste in continuare

Actualitate

Ca și biserica națională sau banca națională, Academia română face parte din mitologia națională

Publicat

pe

De

Ea este, prin membrii săi, oameni de știință autentici sau presupuși, un simbol al spiritualității și creativității intelectuale ale națiunii.

În Franța, membrii Academiei poartă supranumele de „nemuritori”. Aceasta chiar dacă, din cauza vârstei, ei sunt aproape de moarte. Sau poate tocmai de aceea.

În prag de sfârșit al existenței pământene, tot ceea ce le-a mai rămas de păzit în lumea mizerabilă de aici este demnitatea. Azilanți de lux în turnul de fildeș al științei, în așteptarea întâlnirii cu olimpienii pe Câmpiile Elizee, nu mai au de ce se teme, și deci nici motive, dar nici vitalitate pentru a mai da exemple rele. De aceea își pot permite să dea numai sfaturi bune. Au ajuns la momentul potrivit pentru a uni talentul cu caracterul. Înainte de a-și întâlni Creatorul pot spune, cum poate nu au făcut în anii marilor ambiții ale tinereții, adevărul. Ori, cel puțin, își pot permite să nu îl nege. Pot să nu mai fie corecți politic și astfel să dea o lecție de morală care îi va face să trăiască veșnic în memoria societății, mai mult decât cu contribuțiile științifice, supuse și ele eroziunii timpului. Înainte de a ajunge în sperata viață veșnică de dincolo de lumea certă de aici, au intrat în viața veșnică a spiritualității celei din urmă.

Desigur, viața celor mai mulți a fost plină de păcate, dar ajunși „nemuritori”, la granița cu „viața veșnică”, trebuie să le uităm turpitudinile, de care fizic nu mai sunt în stare, și să ne prefacem a-i crede sfinți, nu pentru că așa sunt sau au fost, ci pentru că ultimul serviciu pe care îl mai pot face lumii este să îi ofere modele de urmat și să îi permită a spera că sfințenia este posibilă.

Acesta este mitul: o istorie exemplară. El nu ne spune cum suntem, ci cum credem că ar trebui să fim și spre ce ar trebui să tindem. Dacă istoria este precum farul care ne arată cât de mult ne-am depărtat de țărm, mitul este asemenea farului care ne arată unde este țărmul la care trebuie să acostăm. Fără acest din urmă far corabia națiunii rămâne a rătăci pe oceanul istoriei în derivă.

Cu circa o săptămână în urmă, în București a apărut un afiș care anunța, pentru data de 22 noiembrie a.c., o lansare de carte la sediul Academiei române. Fiind vorba despre o lucrare referitoare la resursele minerale ale României ca unul dintre principalele atuuri ale acesteia, atuuri care ar trebui folosite strategic în competiția cu alți actori ai scenei globale, și totodată despre o operă tradusă în China, deci de interes pentru principala superputere emergentă a lumii, ca o dovadă a importanței atuurilor națiunii române din perspectivă geostrategică, autorul a ținut să spun și eu, ca fost ministru de externe român, profesor de drept internațional și cunoscător al relațiilor internaționale, câteva cuvinte cu prilejul acestui eveniment. Aflu că mulți așteptau cu interes discursul meu. Probabil unii cred că mă pricep la geostrategie și că, totodată, îmi iubesc țara.

Participarea mea și afișul evenimentului, pe care numele meu figura, au fost discutate de autor cu academicianul Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei române, care a fost de acord cu ele, fiind dispus să fie și gazda întregii întâmplări. Altminteri afișul nu ar fi putut apărea. Aceasta după ce o altă instituție publică de prim rang, presupus națională, apreciase că a ne afișa acum cu China este „inoportun”. Evident, mi-am dat și eu acordul ca să particip și să vorbesc, răspunzând astfel rugăminților insistente ale autorului.

Totul pentru ca la scurt timp după punerea în circulație a afișului menționat, incluzând lista invitaților-oratori, „cineva din conducerea Academiei române” să îi telefoneze autorului și să îi pună în vedere, cu caracter nenegociabil, că „Adrian Severin nu poate figura printre vorbitori”. La întrebarea legitimă privind rațiunea acestei schimbări intempestive răspunsul, în același timp laș și arogant, a sunat implacabil: „aceasta este decizia noastră”.

„Decizia lor” era, de fapt, evident, alta, dar „poliția gândirii” instalată în România, care veghează din subteranele puterii de stat la apărea „corectitudinii politice” decretate de ea și de stăpânii ei, i-a obligat să și-o schimbe, testându-le, astfel, lașitatea, reflexele de târâtoare și deficitul de demnitate, și împingându-i să scoată indecent la vedere precaritatea viziunii asupra intereselor vitale ale neamului, altminteri slăvit pe la tot felul de șuete mediatice pășuniste, asociată cu instinctul tranzacționismului moral. Fapt cu atât mai grav cu cât la vârsta și poziția lor nimeni nu le mai putea face ceva. Iar asta este prejudiciabil nu pentru mine, care nu mai am nimic de dovedit și nu mai aștept nimic de la nimeni, și nici pentru autorul cărții ce va fi lansată, ci pentru trăinicia mitului și pentru continuarea visului dătător de speranța că măcar Academia română este un templu al demnității românești, de unde soarele măreției naționale va putea lumina cândva norocul acestui nefericit popor.

Întâmplarea mi-a amintit de romanul lui Sven Hassel, Gestapo. Acolo un anchetator SS îl obligă pe un venerabil general, care păcătuise față de Führerul Adolf Hitler prin nu mai țin minte ce act de incorectitudine politică, să facă săritura mingii după ce în cizme i se introdusese câte o pietricică. În loc să refuze cu demnitate, generalul a executat ordinul în speranța, pe cât de irațională pe atât de deșartă, că supunându-se torturii va scăpa cu viață pentru oricum scurtul timp lăsat lui de legile biologice. A făcut-o în râsul asistenței stârnit de ridicolul mișcărilor bătrânului, altădată mândru, dar acum părăsit de curaj, până când, devastat de durere și secătuit de energie acesta și-a scăpat sfincterele de sub control și a defecat în propriile izmene și încălțări. Cei care îl supuseseră unor asemenea cruzimi nu voiau doar să îl umilească pe el, ci să distrugă onorabilitatea armatei, ca simbol al bravurii, iscusinței și demnității germane, compromițând astfel până și speranța într-o posibilă rezistență a acesteia împotriva răului lăuntric.

Ce respect să acorzi unei armate cu generali care fac pe ei? Ce respect să acorzi unei Academii cu academicieni care „fac pe ei”? Și dacă Academia arată așa, cum arată restul instituțiilor statului? Și dacă „nemuritorii” se comportă așa, ce respect mai poți avea pentru muritori?!

Acest comportament rușinos nu este fără precedent. Dimpotrivă, el tinde să devină regula.

Cu numai câteva săptămâni înainte, o conferință cu tema „Locul României în contextul geopolitic actual”, inițial aprobată entuziast, care ar fi trebuit să se țină în amfiteatrul Bibliotecii Academiei române, a fost anulată în ultimul moment sub pretextul că sala ar fi intrat brusc în reparații. Anterior acestei anulări, pe rețelele sociale, dar, desigur, și pe canale oculte, pegra globalismului cultural neomarxist protestase împotriva faptului că respectivul eveniment urma a se desfășura în spațiul Academiei. Și, ca prin farmec, academicienii au făcut trei tumbe și s-au conformat.

Trei încercări de reprogramare a evenimentului în alte spații, de fiecare dată inițial aprobate pentru a fi apoi respinse sub cele mai ridicole pretexte, au avut ca factor comun argumentul laș susurat cu falsă înțelepciune la urechea solicitanților: „nu-i momentul”. Desigur, pentru a servi adevărul și națiunea niciodată nu-i momentul; iar când, în fine, este momentul, atunci este „prea târziu”. Vivat academia!

Și în fața cui au cedat umil acești „nemuritori”? În fața exponenților unor interese oculte, antidemocratice și antinaționale, care sunt atât de limitați intelectual, atât de castrați caracterial și atât de disperați politic văzând că România profundă nu li se închină, încât se tem chiar și de câteva cuvinte spuse în fața unui public, inevitabil limitat din punct de vedere numeric, prezent într-o sală de reuniuni a Academiei României. Atât de „convinși” sunt aceștia de justețea cauzei lor, de susținerea lor populară, de capacitatea de a concura pe piața ideilor și de șansele izbânzii în confruntarea politică dintr-o Românie cu opțiuni oricum disciplinate de puterile străine, încât o simplă cuvântare a unei persoane fizice, aflată în afara partidelor și a arenei electorale, îi alertează maxim și, pentru a-i face vocea neauzită, sunt gata să distrugă mitul fondator al principalei instituții a spiritualității naționale, oficializând secretul de toți cunoscut, dar tot de toți trecut sub binecuvântată tăcere, că și „regele academic” este gol. Ca să nu mai vorbim despre încălcarea libertății de conștiință și de expresie altminteri garantată de Constituție.

A-i supune presiunii politice pe venerabilii incapabili să își înfrângă vechile instincte ale clientelismului și supunerii față de puterea politică, exploatându-le slăbiciunile de caracter, este deja o crimă. Când îi vezi cât de speriați sunt să nu indispună statul subteran prin poziții apreciate de acesta ca inoportune, te apucă o infinită milă, care se amestecă cu revolta, și conchizi că asemenea presiuni sunt de-a dreptul o crimă săvârșită cu cruzimi. Când observi, însă, că, dincolo de relele tratamente aplicate unor persoane cu caractere în general modeste, care, în costume de vicleim, pun în amuzant contrast aparența cu esența, o putere invizibilă și ilegitimă distruge respectabilitatea unei instituții esențiale pentru creativitatea specifică și prestigiul națiunii române, realizezi că te afli în fața unei amenințări căreia dacă nu i se va pune capăt prin actul solidar al întregii societăți românești, va afecta viitorul nostru al tuturor.

În fața unui asemenea pericol, precum și conștient de incapacitatea actualului Președinte al Academiei, Ioan Aurel Pop, de a rezista la asaltul tenebrelor antinaționale și antidemocratice, câteva interviuri pe la televiziunile de nișă, discursuri teoretice și articole de presă, fie ele și patetice, neputând înlocui rezistența efectivă, eficientă, consecventă și curajoasă, cu regret și chiar ca semn al simpatiei personale pe care i-o port, mă alătur vocilor celor ce îi cer să demisioneze din înalta funcție în prezent deținută și pe care, în mod evident, nu are mijloacele, obiective și subiective, pentru a o apăra și servi. Decât să intre în istorie cu numele celui care a fost complice la îngenuncherea Academiei în fața unei puteri politice primitive, trădătoare și retrograde, mai bine să intre ca unul care a avut cel puțin tăria de a-i întoarce spatele și a-i trânti ușa în nas. Nu are de pierdut decât lanțurile.

Dacă nu ai forța să te iei de piept cu răul, cel puțin demască-l, numește-l, refuză să îi fii un rușinos alibi! „Dacă mâna-ți slabă, sceptrul ți-o apasă, / Altuia mai harnic locul tău îl lasă!”

Adrian Severin

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

ARTEHNIS

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!

Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Știri calde

Exclusiv7 ore ago

Putem discuta despre managementul defectuos în ceea ce privește planificarea polițiștilor în serviciu și de tronsoane de drumuri naționale neacoperite

Polițiștii giurgiuveni au protestat ieri pentru a opta oară în fața sediului IPJ Giurgiu față de decizia de modificare a...

Exclusivo zi ago

Consiliul de administrație și Senatul Academiei de Poliție “A. I. Cuza” au luat decizia: Academia de Poliție “A. I. Cuza” a fost închisă până la finalul anului

Academia de Poliție “A. I. Cuza” a fost închisă până la finalul anului, dezvaluie cei de la sindicatul Europol. După...

Exclusiv4 zile ago

Gruparea de crima organizata locala acoperita de mafia din IPJ Prahova si de la varful MAI a fost devoalata pana si de avocati, in instanta

Ploiești: „Jurnalist” de șantaje, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (IV) Ticăloșie deghizată în bune intenții!/Masca...

Exclusiv4 zile ago

Care este asemănarea dintre un penitenciar și Academia de Poliție „A. I. Cuza”?/Umilințe, nerespectarea stimei de sine, înjosire și căprărie pana si pentru studentele din Academie

Întrebare de Radio Erevan: Care este asemănarea dintre un penitenciar și Academia de Poliție „A. I. Cuza”? Răspuns corect: paturile...

Exclusiv5 zile ago

Ploiești: „Jurnalistul” de șantaje Catalin Stavri, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (III)

Boși, locotenenți, soldați: Mafia din interiorul Poliției Române, filiala Prahova Poluarea și corupția au fost mereu în topul problemelor din...

Exclusiv5 zile ago

Un pericol zilnic la sănătatea studenților și angajaților de la Academiei de Poliție „A. I. Cuza” din București

Dacă aceste imagini vi se par că seamănă cu secvențele de Gaza, pe care le-am văzut în ultimele săptămâni la...

Exclusiv6 zile ago

DOCUMENTE PARCHET/Ploiești: „Jurnalist” de șantaje, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (II)

Boși, locotenenți, soldați: Mafia din interiorul Poliției Române, filiala Prahova Poluarea și corupția au fost mereu în topul problemelor din...

Exclusiv6 zile ago

Asta arată preocuparea mimată față de cea mai valoroasă resursă pe care MAI o are, resursa umană.

Azi se împlinește 1 săptămână de când am avut primii studenți care au acuzat simptome de toxiinfecție alimentară, dezvaluie cei...

Exclusiv7 zile ago

Plângere penală la DIICOT. Grup infracțional care abuzează viitorii ofițeri

Sindicatele din penitenciare denunță la DIICOT conducerea Academiei de Poliție” A. I. Cuza”, pentru abuz în serviciu și fals intelectual....

Exclusivo săptămână ago

Umilință, înjosire si dispreț la Academia de Poliție și despre cum sunt testați studenții ei, în condiții de “căprărie”

A venit prima răzbunare pentru studenții impertinenți care au îndrăznit să reclame toxiinfecția alimentară de la începutul săptămânii. “Căprăria” este...

Exclusivo săptămână ago

Comisarul șef de poliție Lupu Sorin, locțiitorul șefului Direcției Control Intern din IGPR, s-a transformat în cenzor sindical.

Legea Dialogului Social Art. 9. (1) Membrilor aleşi ai organelor de conducere ale organizaţiilor sindicale li se asigură protecţia legii...

Exclusivo săptămână ago

Ploiești: „Jurnalist” de șantaje, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (I)

In mai multe materiale-sinteza anterioare, a fost descrisă o structură de crimă organizată din interiorul Poliției Române, operând în județul...

Exclusivo săptămână ago

ZEUS pierde umbrela de la ANP/ Directorul penitenciarelor Dan Halchin – ADIO!

            După ce mai bine de 2 ani, tot deplângem situația in care a ajuns...

Exclusivo săptămână ago

O pungă de supermarket este exact ce-ți trebuie atunci când ploaia de afară trece și prin camera de cămin a Academiei de Poliție.

În București a plouat. Doar că a plouat și în Academia de Poliție, chiar în dormitoarele studenților, dezvaluie cei de...

Exclusiv2 săptămâni ago

A fost  a 3-a noapte când echipajele de urgență au fost solicitate la Academia de Poliție!!!/Rușine, conducerii Academiei de Poliție!

Mai mulți studenți au acuzat dureri de stomac, vărsături și deshidratare, dezvaluie cei de la sindicatul Europol. După 3 zile...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv