Un cric hidraulic poate funcționa impecabil mult timp, apoi să înceapă să se comporte diferit: brațul urcă mai lent, pomparea pare „moale”, cursa maximă nu mai este atinsă sau mașina începe să coboare ușor după ridicare. Astfel de schimbări nu ar trebui tratate ca simple neplăceri. Cricul lucrează sub sarcină mare, iar funcționarea predictibilă este mai importantă decât posibilitatea de a termina repede schimbul de roți sau intervenția din garaj.

Pomparea „elastică” poate indica aer în circuit

La un cric auto hidraulic, presiunea este transmisă prin uleiul din circuit. Dacă în sistem ajunge aer, maneta poate căpăta o senzație neobișnuit de elastică, iar ridicarea poate deveni lentă sau neregulată. Fenomenul poate apărea inclusiv după transport, depozitare îndelungată sau manipulare.

Nu toate modelele se aerisesc în același mod, așa că procedura din manualul cricului trebuie respectată înainte de orice intervenție. Dacă problema revine frecvent după aerisire sau cricul nu își recapătă funcționarea normală, cauza poate fi alta și nu merită compensată prin pompare mai rapidă sau prin forțarea mecanismului.

Important este să observi schimbarea față de comportamentul obișnuit. Un cric care ridica uniform și începe brusc să răspundă cu întârziere transmite un semnal care merită verificat înainte de următoarea utilizare.

Urmele de ulei nu sunt doar o problemă de curățenie

O pată de ulei sub cric poate părea minoră, mai ales dacă echipamentul continuă să ridice. În realitate, pierderea de lichid poate afecta presiunea disponibilă și poate indica o problemă la garnituri, îmbinări sau alte componente ale circuitului hidraulic.

Înainte de utilizare, o inspecție vizuală durează foarte puțin. Uită-te după urme proaspete de ulei, componente deformate, fisuri, roți blocate sau elemente de prindere care par slăbite. La cricurile tip crocodil contează și deplasarea liberă a roților, deoarece acestea trebuie să permită cricului să își schimbe ușor poziția pe măsură ce brațul de ridicare descrie cursa.

Dacă există o scurgere evidentă sau o deteriorare structurală, folosirea cricului până la remedierea problemei nu este o economie. Este mai sigur să fie verificat ori înlocuit decât să fie testat direct sub greutatea vehiculului.

Un cric care nu menține înălțimea nu trebuie „ajutat” din manetă

Un alt semn important apare atunci când cricul ridică mașina, dar începe să coboare singur. O supapă de coborâre care nu se închide corect, problemele interne ale sistemului hidraulic sau nivelul necorespunzător al uleiului pot contribui la un asemenea comportament.

Nu încerca să menții mașina sus pompând periodic maneta. Cricul este destinat ridicării, nu susținerii vehiculului în timp ce se lucrează sub el. Pentru intervențiile care presupun acces sub mașină sunt necesare suporturi dedicate, așezate în punctele corecte și pe o suprafață fermă și plană.

Tot aici merită urmărită și coborârea. Supapa trebuie acționată controlat, deoarece deschiderea bruscă poate face ca vehiculul să coboare prea repede. Un mecanism care răspunde imprevizibil atât la ridicare, cât și la coborâre este un motiv suficient pentru a opri utilizarea.

Depozitarea influențează comportamentul la următoarea utilizare

Cricul nu este o unealtă care trebuie aruncată într-un colț al garajului până la următorul schimb de anvelope. Murdăria acumulată pe articulații și roți, umezeala și depozitarea necorespunzătoare pot afecta în timp funcționarea mecanismelor.

După utilizare, brațul trebuie coborât complet, iar echipamentul păstrat într-un loc uscat și ferit de lovituri. În cazul unui cric hidraulic, verificarea periodică trebuie făcută conform instrucțiunilor producătorului, inclusiv în ceea ce privește tipul de ulei admis și eventualele operațiuni de întreținere. Folosirea altor fluide doar pentru că „par asemănătoare” poate produce mai multe probleme decât rezolvă.

Un cric bun trebuie să inspire încredere printr-o funcționare constantă, nu prin faptul că încă reușește să ridice mașina după mai multe încercări. Dacă echipamentul actual prezintă semne de uzură sau ai nevoie de un model mai potrivit pentru vehiculul și modul tău de lucru, compară variantele disponibile pe AutoNecesar.ro, alege produsul care corespunde cerințelor tale și plasează comanda direct pe site.

RMC MACHINERY SRL este specializată în furnizarea de utilaje și piese de schimb pentru:

• utilaje de construcții; • utilaje pentru balastiere; • stații de betoane; • stații de asfalt.

Cu respect, RMC MACHINERY SRL rmc@rmcmachinery.ro www.rmcmachinery.ro +40749923385

Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard

Când plouă cu iodură, dar nu și cu lege

De aproximativ 20 de ani, pe teritoriul României se practică un sport național foarte special: se trag rachete cu iodură de argint în atmosferă, iar instituțiile trag de timp.

Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a fost prezentat ca „instrument strategic de protecție a economiei naționale”. În fapt, pe teren, fermierii din Prahova constată „seceta tehnologică”, iar pe hârtie apar rapoarte pseudo-științifice, cu 51% conținut plagiat din conspirații despre HAARP și „arme climatice”.

Între cerul brăzdat de rachete și câmpul crăpat de sete, o singură constantă:
vidul legislativ, vidul de monitorizare și plinul de complicitate instituțională.

Noile documente – notificările oficiale ale fermierilor din Prahova, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu și scrisoarea CSAT transmisă prin Forumul APPR – vin să confirme negru pe alb ceea ce Incisiv de Prahova și fermierii spun de ani de zile: sistemul funcționează (sau a funcționat) ca o improvizație gigantică, în afara regulilor elementare de protecție a mediului și bun-simț administrativ.

Adrian Mocanu vs. Statul iodurat: fermierii întreabă, instituțiile dau din umeri

IMG_20261015_0003

Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, prin președintele Adrian Mocanu, trimite către Ministerul Mediului o NOTIFICARE OFICIALĂ cu titlu cât se poate de sobru și devastator:

„SOLICITARE DE POZIȚIE INSTITUȚIONALĂ ȘI ASUMARE A RĂSPUNDERII LEGALE privind introducerea deliberată și repetată a iodurii de argint (AgI) în atmosferă pe teritoriul României, în cadrul activităților de intervenție activă în atmosferă.”

În notificare, Mocanu reamintește un fapt simplu, dar care pare science-fiction pentru administrația românească:

• De cca 20 de ani, se desfășoară activități sistematice de dispersie atmosferică a iodurii de argint, o substanță clasificată periculoasă în reglementările europene.
• Activitatea:
  • este intenționată și repetitivă;
  • implică anual un număr semnificativ de rachete;
  • conduce inevitabil la depunerea substanței în sol, ape de suprafață, ape subterane și ecosisteme.

Și acum urmează lista de rușine, formulată impecabil juridic:

• Nu există, în spațiul public:
  • studii de impact asupra mediului;
  • modelări oficiale de dispersie atmosferică;
  • delimitarea ariei reale de depunere;
  • evaluări cumulative pe termen lung;
  • monitorizări sistematice ale concentrației de argint în mediu.

Cu alte cuvinte: tragem rachete în atmosferă de 20 de ani, dar să nu ne încurcăm de amănunte mărunte precum:
„Unde ajunge chimicala?”, „Ce concentrații sunt în sol și apă?”, „Dăunează?”

Statul Român: „Nu știm, dar ne bazăm pe studii… care nu sunt la noi.”

Principiul precauției, varianta românească: „merge și-așa, fără studii”

În secțiunea „Obligații legale incidente”, fermierii fac un mic curs de drept european pentru autoritățile care par să fi chiulit:

• Autoritățile publice au obligația:
  • să aplice principiul precauției (art. 191 TFUE);
  • să prevină producerea unor prejudicii de mediu;
  • să evalueze impactul activităților susceptibile de a afecta mediul;
  • să sesizeze organele de urmărire penală când există indicii privind posibile încălcări ale legii.

Și avertismentul tăios:

„În lipsa unei evaluări reale a impactului, continuarea sau tolerarea unei astfel de activități poate atrage răspundere administrativă, civilă și penală.”

Traducere:
Dacă trageți cu rachete chimice în atmosferă fără studii, nu sunteți „strategi ai vremii”, sunteți candidați la dosar penal.

Întrebările-cheie: „unde-s studiile, unde-s autorizațiile, cine răspunde?”

Notificarea lui Adrian Mocanu intră apoi la baionetă, cu o listă de întrebări explicite, imposibil de ocolit:

1. Există studii de impact și modelări oficiale care să determine:
   • aria reală de depunere a iodurii de argint;
   • concentrațiile estimate în sol și apă;
   • depășirea sau nu a zonelor declarate?

   Dacă da – să fie comunicate, cu documente, autori, date și autoritatea care le-a avizat.
   Dacă nu – pe ce bază legală s-a considerat activitatea compatibilă cu legislația de mediu?

2. A fost evaluat impactul cumulativ al introducerii repetate a iodurii de argint în aceleași zone geografice, pe 20 de ani?
3. Există monitorizări oficiale privind:
   • concentrația de argint în sol;
   • concentrația în apele de suprafață și subterane;
   • impactul asupra faunei acvatice și polenizatorilor?
4. În lipsa acestor monitorizări:
   • „Explicați în ce temei a fost apreciat că nu există risc.”
5. Fermierii cer autorității să spună clar dacă, în opinia ei, desfășurarea unei activități de introducere deliberată de substanță chimică în mediu, fără evaluare completă și fără monitorizare cumulativă, poate constitui:
   • faptă contravențională;
   • faptă penală;
   • încălcare a legislației de mediu.
6. Se cere explicit:
   • dacă, în urma verificărilor, vor fi sesizate organele de cercetare penală;
   • care va fi temeiul legal.
7. Se întreabă dacă:
   • în statele UE se mai desfășoară sisteme naționale de lansare de rachete cu iodură de argint;
   • aceste state au evaluări de impact cumulativ.
8. Se solicită temeiul juridic exact:
   • Ce act normativ concret, cu articol, permite utilizarea și dispersia deliberată a iodurii de argint în atmosferă pe teritoriul României?
   • Există autorizație specifică emisă de autoritatea competentă în domeniul substanțelor chimice și protecției mediului?
9. Întrebări precise despre compatibilitatea cu:
   • Regulamentul REACH;
   • legislația privind substanțele periculoase;
   • protecția apelor;
   • biodiversitatea și prevenirea poluării.
10. Întrebări despre firmele private implicate:
    • Care e baza legală pentru ca societăți private concesionate de Autoritatea antigrindină să utilizeze iodură de argint în atmosferă?
    • Au autorizații de mediu pentru utilizarea și dispersia substanței?
    • Au autorizații pentru manipularea unor substanțe periculoase?
    • Există avize de la autorități competente privind gestionarea riscurilor chimice?
11. Se întreabă dacă:
    • utilizarea iodurii de argint în atmosferă a fost supusă evaluării de impact asupra mediului (EIM);
    • există procedură de consultare publică.

Și finalul, ca un pumn pe masă:

„Vă solicit să vă asumați o poziție instituțională explicită cu privire la legalitatea acestei practici.”

Răspunsul Gărzii Naționale de Mediu: „Noi nu știm, dar sigur toți ceilalți o fac”

Răspunsul oficial al Gărzii Naționale de Mediu (G.N.M.), prin Comisarul General Andrei Rudolf Corlan, confirmă, involuntar, tot ce acuză fermierii:

• GNM recunoaște că nu deține un inventar al operatorilor care desfășoară activități de combatere a grindinei.
• GNM mai recunoaște că nu a efectuat controale la acești operatori.
• Se spune că autorizarea activităților cu impact asupra mediului este reglementată prin Ordinul MMDD nr. 1798/2007, iar Direcțiile Județene de Mediu decid dacă sunt necesare studii de impact și monitorizare.
• Apoi vine perla:

„Din informațiile noastre, toate statele membre UE folosesc iodură de argint, metodele de aplicare fiind diferite. Nu sunt restricții de utilizare a iodurii de argint, compusul chimic anorganic fiind insolubil în apă.”

Cu alte cuvinte:

• Nu avem inventar.
• Nu avem controale.
• Nu știm ce se întâmplă în sol și în apă.
• Dar știm, aproape mistic, că „toată Europa” face la fel și că nu sunt probleme.

În paralel, alte documente arată că majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest (Germania, Franța, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au renunțat la sistemele de rachete antigrindină, invocând eficiență scăzută, riscuri de mediu și alternative disponibile.

Deci:

• Garda de Mediu: „Toți folosesc, e ok.”
• Realitatea europeană: „Cei mai mulți au renunțat.”

Asta nu mai e doar opacitate, e dezinformare oficială în toată regula – servită cu antet, ștampilă și semnătură.

 CSAT și Forumul APPR: sistem „strategic”, cadru normativ expirat, bani îngropați

Forumul APPR (Asociația Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România) primește un răspuns de la Administrația Prezidențială / CSAT (Petiția nr. 12129, DSN1/993/2025), în care se confirmă mai multe elemente-cheie:

• SNACP este prezentat ca:
  • „instrument strategic de protecție a economiei naționale, în special a sectorului agricol”;
  • destinat „diminuării pierderilor cauzate de fenomene meteorologice extreme”.
• Funcționarea SNACP este reglementată printr-o Hotărâre de Guvern emisă o dată la 15 ani.
• Ultimul cadru normativ a expirat în decembrie 2024.
• Consecința:
  

  „ceea ce a condus, de drept, la suspendarea sistemului.”

Deci:

• ani de zile, sistemul a funcționat pe un cadru normativ vechi;
• eficiența nu este certificată de Administrația Națională de Meteorologie (care furnizează doar date brute);
• DNA a deschis dosar penal nr. 65/2/P/2026 pe componenta financiară;
• iar în final, cadrul legal a expirat, lăsând în aer nu doar iodura de argint, ci și întreaga construcție juridică.

În același răspuns, CSAT admite că:

• Majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest au renunțat la sistemele de rachete antigrindină.
• Fermierilor li se recomandă, în esență, să se orienteze spre:
  • polițe de asigurare împotriva riscurilor climatice;
  • scheme de sprijin pentru primele de asigurare aprobate la nivel european.

Traducere:

„Noi am tras cu rachete 20 ani pe bani publici, fără să știm clar dacă funcționează sau ce lasă în urmă în sol și apă. Acum a expirat hotărârea de guvern, sistemul e suspendat, luați-vă asigurare și mai vedem.”

Pseudo-știința, plagiatul și „raportul Frankenstein”

În investigațiile publicate de ziarul nostru de investigatii „Incisiv de Prahova”, apare un alt capitol grotesc:

• Argumentația științifică a SNACP se bazează pe un „raport” care:
  • conține 51% conținut plagiat;
  • este preluat din surse conspiraționiste (HAARP, „arme climatice”, teorii dubioase);
  • nu se sprijină pe studii independente serioase, peer-reviewed, realizate pe teren în România.

Cu alte cuvinte, în loc de:

• rapoarte de impact chimic;
• măsurători de sol, apă și biodiversitate;
• modele de dispersie atmosferică validate,

avem un colaj de copy-paste din pseudo-știință, ridicat la rang de fundament pentru o intervenție tehnologică masivă asupra mediului.

Dacă n-ar fi tragic, ar fi doar o glumă proastă. Așa, e politică publică pe bani grei.

Banii: milioane pe hârtie, secetă pe câmp

Investigatia nu poate ocoli componenta financiară:

• „Suprafața protejată” raportată: 2,3 milioane ha.
• Realitatea din teren: fermieri disperați, culturi calamitate, „secetă tehnologică”.
• Monitorizarea eficienței și a impactului a fost concesionată unor ONG-uri:
  • fără angajați;
  • fără capacitate profesională reală;
  • care funcționează, practic, ca interfețe de sifonare a banului public.

DNA confirmă deschiderea dosarului penal 65/2/P/2026, vizând partea financiară a SNACP.

Și aici apare combinația mortală:

• vid legislativ + pseudo-știință + instituții-paravan + ONG-uri-fantomă + bani publici
  = rețeta perfectă pentru ceea ce fermierii numesc, fără menajamente, „cardașie” între operatorii sistemului și autorități.

APM Prahova, Garda de Mediu Prahova și „statul-paravan”

Investigațiile jurnalistice și memoriile fermierilor mai scot în evidență:

• În Prahova, sistemul funcționează invocând:
  • un acord de mediu expirat din 2005.
• APM Prahova și Garda de Mediu Prahova:
  • recunosc că nu dețin autorizații de mediu actualizate;
  • recunosc că nu monitorizează dispersia iodurii de argint în sol și apă;
  • recunosc că nu există studii de impact reale.

În loc să fie gardienii legii de mediu, aceste instituții:

• ignoră sesizările fermierilor;
• refuză controale de fond asupra poluării chimice;
• devin, practic, paravan administrativ pentru operatorii sistemului.

În limbaj administrativ: „lipsă de competență materială, lipsă de atribuții, lipsă de temei”.
În limbaj juridic: „Statul Român, specializat în spălat pe mâini cu iodură de argint.”

„Seceta tehnologică”: când rachetele nu aduc ploaia, ci praf și faliment

Asociația fermierilor din Prahova vorbește despre:

• „secetă tehnologică” – fenomenul prin care, după intervențiile cu rachete:
  • ploile ocolesc anumite zone;
  • culturile sunt afectate în mod repetat;
  • riscurile de faliment cresc.

Memoriile nr. 67/68/03.04.2026, adresele către Garda Națională de Mediu și către Ministerul Mediului, precum și răspunsurile primite, alcătuiesc un dosar complet al indiferenței instituționale:

• Fermierii cer:
  • studii;
  • monitorizare;
  • transparență;
  • asumarea răspunderii.
• Statul răspunde:
  • cu generalități;
  • cu „toată UE face la fel” (fals);
  • cu pase la alte instituții („noi doar coordonăm, întrebați pe celălalt”).

Între timp, câmpul nu se irigă cu răspunsuri evazive, iar iodura nu se dizolvă în „nu e de competența noastră.

Concluzie: „Republica iodurată” între DNA, CSAT și plug

Din documentația strânsă (notificarea oficială a fermierilor prahoveni, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu, scrisoarea CSAT către Forumul APPR, confirmarea dosarului DNA)  investigațiile „Incisiv de Prahova” conturează următoarea imagine de ansamblu:

• Sistemul antigrindină a funcționat ani de zile:
  • cu acorduri de mediu expirate;
  • fără studii reale de impact;
  • fără monitorizare a iodurii de argint în sol și apă;
  • pe pseudo-rapoarte științifice plagiate.
• Autoritățile de mediu:
  • nu au inventar al operatorilor;
  • nu au efectuat controale;
  • nu pot arăta nicio evaluare cumulativă pe 20 de ani;
  • recită, în schimb, mantra „toate statele UE folosesc iodură de argint”.
• Nivelul strategic (CSAT, Guvern, MADR):
  • recunoaște că a expirat cadrul normativ în decembrie 2024;
  • admite că sistemul este suspendat de drept;
  • pasează responsabilitatea la Ministerul Agriculturii și Guvern;
  • împinge fermierii spre asigurări, nu spre soluții.
• Componenta financiară:
  • „suprafață protejată” de 2,3 milioane ha, pe hârtie;
  • ONG-uri fără angajați plătite să „monitorizeze”;
  • un dosar DNA deschis pe finanțarea sistemului.
• Fermierii:
  • cu pământul crăpat de „seceta tehnologică”;
  • cu notificări juridice beton;
  • cu dovezi ale „cardașiei” instituționale.

Într-o lume normală, toate aceste piese ar duce la:

• stoparea imediată a oricărei intervenții cu iodură de argint;
• declanșarea unor evaluări independente, serioase;
• asumarea răspunderii politice și administrative;
• despăgubirea fermierilor afectați.

În România, deocamdată, avem:

• rachete trase în cer,
• iodură depusă în tăcere,
• un sistem suspendat „de drept”,
• un dosar DNA în lucru,
• și un stat care se preface că totul este sub control, deși documentele proprii îl contrazic.

Epilog:

Când istoria va scrie despre „Dosarul Antigrindină”, ar trebui să-l pună la capitolul: „Așa nu se face nici știință, nici agricultură, nici stat de drept.”

Iar fermierilor prahoveni li se poate recunoaște, măcar post-factum, meritul de a fi fost singurii care au întrebat, cu voce tare:

„Cine răspunde pentru iodura din câmpurile noastre și pentru seceta voastră tehnologică?”

Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii –  Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.

Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.

Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (AICI), (aic),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (aici),

(aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (AICI), (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici) e (aici),  (aici),   (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),   (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),  (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).