Actualitate
Autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au știut perfect ce fac
În urmă cu 28 de ani, unul dintre conducătorii statului român a fost ucis. La Târgoviște. Localitatea pe care voia să o transforme în capitală. A fost ciuruit în incinta unei cazărmi militare. El și soția sa. După un proces istoric. Care a durat două ore. Și fără drept de recurs. Iar tribunalul a fost ilegal. Sub greutatea acestui omor, săvârșit în ziua de Crăciun, am trăit până acum. Și nu sunt motive care să sugereze că vom ridica asasinatul de pe conștiința românilor. Și că îl vom atribui adevăraților responsabili.
După ce au fost asasinați, soții Ceaușescu au fost înveliți într-un covor. Covorul a fost aruncat într-o aeronavă. Aeuronava i-a transportat la București. Pe parcursul zborului, soldații în termen au stat așezați pe covorul rulat. Covorul cu trupurile foștilor conducători a fost aruncat pe un stadion de fotbal. Și, spre panica complotiștilor, pentru câteva zeci de minute, a fost chiar pierdut. Soții Ceaușescu au fost îngropați pe furiș, după ce unul dintre „emanați” a inscripționat cu creta, în interiorul cociugului, semne cabalistice.
Și în acesta an, la mormântul lui Nicolae Ceaușescu, câteva persoane au organizat o comemorare. Nu mă număr și nu mă voi număra vreodată printre acestea. Am vrut ca România să scape. Nu numai de familia Ceaușescu. Nu numai de comuniști. Ci de tot ceea ce a însemnat sugrumarea drepturilor și libertăților omului. M-am bucurat când Nicolae Ceaușescu a părăsit Comitetul Central. Am simțit că ni se acordă o nouă șansă. Nu doar mie. Ci tuturor românilor. Extrem de repede am descoperit că a mijloc a fost o păcăleală. Sinistră. Și am reacționat ca atare.
Participanții la complot, căci despre un complot vorbim, definit de către istorici drept lovitură de stat, au extras cuplul Ceaușescu din Comitetul Central și l-au transportat într-un elicopter într-o direcție necunoscută. Pentru noi, cei care am asistat la incredibila scenă. Nu și pentru ei. Autorii loviturii de stat din decembrie 1989 au știut perfect ce fac.
În scurt timp, conducătorul comunist al statului român a fost predat unor militari. Despre ceea ce s-a întâmplat în acele momente autorii au știut, dar nu au suflat o vorbă. Din 22 până în 25 decembrie, românilor nu li s-a spus că soții Ceaușescu sunt capturați și bine ferecați. De la plecarea lor din Comitetul Central și până la Crăciun, a fost nevoie să fie măcelăriți o mie de concetățeni, alții decât morții de la Timișoara sau din seara de 21 decembrie, pentru ca „emanații” să poată cuceri liniștiți puterea. Omorând în fașă o revoltă care ar fi putut să se transforme în revoluție.
Decizia asasinării cuplului Ceaușescu s-a luat de fapt în toaleta de lângă cabinetul ministrului Apărării Naționale din MApN. Pe șoptite. Cu apa trasă la closet ca nu care cumva să se păstreze vreo înregistrare. Apoi a fost comunicată scurt, în codul convenit, executanților. Înaintea plutonului propriu-zis de execuție, alcătuit din soldați în termen, un alt pluton de execuție, cel real, s-a așezat pe câteva scaune și s-a deghizat în complet de judecată. Al unui tribunal special decis de directorul Editurii Tehnice. Pentru că aceasta era, în 25 decembrie 1989, funcția și ocupația reală a principalului „emanat”. Ion Iliescu nu avea niciun fel de împuternicire pentru a redacta și semna un decret prin care să fie înființat un tribunal excepțional. Cei care au participat la acest proces ad-hoc, la rândul lor, nu aveau nicun fel de calitate de a-i judeca pe soții Ceaușescu. Această instanță ilegală, în numai două ore a stabilit că soții Ceaușescu se fac vinovați de genocid și că trebuiesc executați pe loc, fără posibilitatea de a solicita o a doua judecată.
Soții Ceaușescu sunt principalii responsabili pentru sutele de morți de la Timișoara și din București din ziua de 21 decembrie 1989. Și probabil că ar fi putut fi judecați pentru aceste crime și condamnați chiar și la moarte, întrucât la acea dată exista o asemenea pedeapsă prevăzută în codul penal. Dar câți și mai ales care sunt cei care ar trebui judecați și condamnați pentru cei 1000 de morți de după capturarea soților Ceaușescu? Iată o întrebare la care, oficial, nu avem încă niciun răspuns.
Procurorii Parchetului Militar ne-au făcut zilele trecute cadou un comunicat, prin care ne anunță că investigarea acestor crime, plasate sub semnul genocidului, continuă după 28 de ani în ritm alert. Totuși, pentru prima dată, aflăm din gura unor oficiali ai statului român că în decembrie 1989 nu a existat în niciun moment un vid de putere. Deci nici „emanați”. Pur și simpu puterea a trecut dintr-o mână în alta așa cum – ne spun tot procurorii – fusese din timp planificat. Așa că eu unul am avut dreptate vorbind permanent nu despre o revoluție, ci despre o lovitură de stat. Care a adus la putere în locul găștii criminale a comuniștilor o altă gașcă, la fel de criminală, care s-a auto-intitutulat a „emanaților”.
Noua istorie a României a început printr-o lovitură de stat, prin asasinarea cu sânge rece a 1500 de români și prin rănirea gravă și mutilarea a altor câteva mii. Dar, la fel de semnificativ, la fel de grav este că noua putere s-a instalat la comanda societății în urma unui dublu assinat. România și-a asasinat din nou conducătorul fără ca românii să aibă dreptul de a asista la un proces echitabil, la o judecată dreaptă și la o condamnare în temeiul legii.
În 28 de ani, încă niciun reprezentant al Justiției române nu și-a cerut iertare pentru crimă, pentru sacrilegiu, pentru acel tribunal inventat la Târgoviște, așa-zis tribunal al poporului și pentru acea mascaradă de proces. Înseamnă că reprezentanți Justiției române au consimțit. Timp de 28 de ani. Din nefericire, așa au început să funcționeze noul stat de drept din România și noua sa Justiție. Să ne mai mirăm, în aceste condiții, că nu reușim să depășim consecințele acestui blestem?
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
Actualitate
Strategia de supraviețuire a Forțelor Aeriene sub presiunea conflictelor: Generalul Wilsbach redesenează apărarea bazelor și viitorul instruirii piloților
Într-un context marcat de un buget record de 1,5 trilioane de dolari și de reluarea ostilităților cu Iranul, șeful Statului Major al USAF, Generalul Kenneth Wilsbach, propune o schimbare radicală de paradigmă: de la buncăre masive de beton la sisteme de apărare activă și simplificarea instruirii de zbor.
Primul an de mandat al Generalului Kenneth Wilsbach s-a dovedit a fi unul dintre cele mai turbulente capitole din istoria recentă a aviației americane. De la inversarea reformelor administrative anterioare până la gestionarea crizei din Orientul Mijlociu după prăbușirea armistițiului cu Teheranul, Wilsbach se află în centrul unei transformări structurale profunde. Într-o analiză recentă a provocărilor actuale, generalul a subliniat că noile realități ale câmpului de luptă, unde aeronave de miliarde de dolari sunt vulnerabile la sol în fața unor drone de câteva sute de dolari, impun măsuri imediate și inovatoare.
„Point Defense”: Noua specialitate militară în era dronelor kamikaze
Lecțiile învățate din conflictele actuale, inclusiv din utilizarea intensivă a munițiilor cu atac unidirecțional în Ucraina și a dronelor iraniene, au forțat USAF să creeze un nou domeniu de carieră: apărarea punctelor strategice. Conform generalului Wilsbach, expertiza în protejarea aerodromurilor împotriva unei game largi de amenințări – de la rachete balistice și de croazieră până la drone de mărimea unei palme – a devenit o prioritate critică.
„Trebuie să fim capabili să proiectăm forța de pe aerodromurile noastre. Dacă acestea sunt atacate constant de aceste sisteme, riscăm să fim paralizați”, a avertizat Wilsbach. Această nouă direcție marchează recunoașterea faptului că securitatea bazelor nu mai poate fi lăsată la voia întâmplării sau gestionată prin metode convenționale depășite.
Adio buncărelor de beton: Pariul pe energia dirijată și soluții „low-cost”
Într-o viziune care ar putea părea controversată pentru adepții fortificațiilor clasice, Wilsbach își menține scepticismul față de adăposturile ranforsate. Argumentul său este unul pur economic și tactic: orice structură care nu este îngropată la peste 30 de metri sub pământ poate fi distrusă de inamic.
„Nu vreau să cheltuim sume colosale pe buncăre. Economia favorizează apărarea spațiului aerian cu sisteme care pot intercepta proiectilele, nu construcția unor adăposturi care oricum nu se pot mișca”, a explicat generalul. În schimb, el propune un mix de soluții: de la plase simple și ieftine, capabile să oprească dronele comerciale, până la tehnologii avansate precum energia dirijată (lasere), bruiajul electronic și atacurile cibernetice asupra sistemelor de control inamice.
T-7 Red Hawk: Un singur avion pentru o generație nouă de piloți
În ceea ce privește viitorul instruirii, Generalul Wilsbach s-a declarat impresionat de manevrabilitatea noului avion de antrenament T-7 Red Hawk, construit de Boeing. Deși aeronava operează încă sub anumite restricții de viteză și unghi de atac, specifice fazei de testare, promisiunea este una de eficiență maximă.
Planul USAF este ambițios: utilizarea T-7 ca unic trainer, eliminând necesitatea trecerii prin două platforme diferite (T-6 și T-38). Această strategie ar reduce semnificativ timpul și costurile de instruire, permițând piloților să ajungă mai rapid la manșa avioanelor de luptă avansate. „Este mult mai ușor de pilotat decât un T-38. Mult mai ușor”, a subliniat Wilsbach, văzând în acest aparat cheia unei forțe aeriene mai agile.
Ultimatum pentru giganții industriei: Întârzierile F-35 nu mai pot fi ignorate
În ciuda succeselor operaționale recente ale avioanelor F-35 în teatrele de operații, problemele tehnice legate de actualizările Block 4 și TR-3 rămân un punct sensibil. Generalul a recunoscut că, deși capacitatea de luptă a unităților actuale nu a fost grav afectată datorită manevrelor logistice, răbdarea Pentagonului față de contractori este la limită.
„Avem nevoie ca Lockheed Martin și subcontractanții lor să accelereze livrarea unei platforme stabile care să funcționeze conform contractului”, a declarat ferm Wilsbach. Deși aeronavele actuale demonstrează o disponibilitate ridicată și lovesc țintele cu precizie, întrebarea care planează asupra forțelor aeriene rămâne: ce performanțe s-ar fi putut atinge dacă noile radare și sisteme de război electronic ar fi fost livrate la timp?
În replică, producătorul susține că modernizarea Block 4 reprezintă cea mai semnificativă evoluție a capacităților F-35 de până acum, cu peste 70 de upgrade-uri majore menite să asigure dominația aeriană în fața oricărei amenințări viitoare. Cu toate acestea, presiunea rămâne pe umerii industriei pentru a transforma promisiunile tehnologice în realități operaționale pe linia frontului.
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 3 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 3 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 2 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum o zi„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum o zi„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii



