Unul dintre cele mai bizare fenomene pe care le putem observa astăzi în politică este că cel mai mare partid, la putere fiind, joacă în defensivă. Creând doar aparența că ar fi în ofensivă. Acest comportament îi aduce PSD-ului daune uriașe. Și, din această perspectivă, Stânga în mod indiscutabil trebuie resetată. Poate chiar utilizând ca instrument un Congres Extraordinar, așa cum propune Adrian Năstase.

Am citit în urmă cu câteva minute un apel pe care deputatul PSD Liviu Pleșoianu i-l adresează președintelui Statelor Unite, Donald Trump. Prin conținutul acestui mesaj, parlamentarul român îi semnalează șefului Executivului american faptul că, de un an de zile, majoritatea parlamentară rezultată din a alegeri democratice se confruntă în România cu mișcarea #Rezist importată din Statele Unite și care acolo încearcă să organizeze o opoziție de stradă împotriva președintelui Statelor Unite, ales în această funcție în mod democratic. Îi mai semnalează Liviu Pleșoianu și legăturile dintre radicalii liberi de la București și George Soros, modul în care această ofensivă antiguvernamentală este spriijnită în stradă de președintele României dar și de către ambasadorul Statelor Unite în această țară. Acest semnal de alarmă lansat de un parlamentar român membru PSD este, dacă facem o analiză atentă, expresia neputiinței acestui partid de a-și abandona jocul defensiv și de a intra în ofensivă.

În același fel interpretez și demersul atent explicat și bine argumentat al lui Adrian Năstase, unul dintre cei mai experientați politicieni români și care a condus mai mulți ani acest partid din postura de președinte, demers prin care afirmă că este necesar un Congres Extraordinar. De ce ar fi necesar un Congres Extraordinar dacă în PSD lucrurile ar fi în bună ordine. Congresul Extraordinar este necesar tocmai pentru că a sosit timpul ca PSD să se reseteze. Iar una dintre rațiunile acestei nevoi de resetare constă, cred eu, tocmai în schimbarea stilului de joc.

Liviu Dragnea a fost un destoinic personaj din linia a doua a conducerii celui mai mare partid din România. Din poziția sa de secretar general al partidului, a știut să organizeze și să mobilizeze un partid condus de altcineva, la acea vreme acest altcineva fiind Victor Ponta și apoi, la scurt timp după ce Pota a abandonat lupta – fiind ajutat în acest sens – a reușit să pună în mișcare întreg angrenajul PSD astfel încât acest partid să obțină o victorie istorică împotriva unei Drepte debusolate și depunctate prin guvernarea Cioloș. O victorie care a făcut din PSD cel mai mare partid socialist din Europa. Faptul că Liviu Dragnea este singuru președinte de partid din istoria recentă care, în funcția pe care o deține, a fost votat nu doar de delegații la un Congres ci de întreaga suflare a partidului, are un efect de bumerang. În primul rând, decizia de a proceda astfel poate crea suspiciunea că Liviu Dragnea s-a temut și se teme și în continuare de o confruntare cu delegații unui Congres al partidului. Dar să admitem că nu ar fi așa. Chiar dacă nu este așa, faptul că a recurs la un fel de referendum pentru propria numire și faptul că a reușit cu brio, l-a ridicat pe un piedestal atât de înalt pe acest om politic încât astăzi el trebuie să dea dovadă de un echilibru fenomenal pentru a se mai putea menține acolo fără să-l ia amețeala.

Una dintre cheile succesului în alegeri al PSD poate fi coeziunea partidului și forța sa de mobilizare. O altă cheie ar putea fi, cum arătam mai sus, prestația lamentabilă a Guvernului Cioloș, susținut la greu de către Klaus Iohannis și actualele partide din opoziție. Mai poate să existe ca explicație și labilitatea extraordinară a PNL. Un partid care nu numai că nu se mai regăsește în substanța sa liberală și națională, nu numai că nu are coeziune și coerență, dar mai nou tinde să se și rupă. Dincolo însă de toate aceste posibile explicații, fiecare adevărată în felul ei, mai există o explicație posibilă a modului în care PSD a cucerit puterea.

Această explicație constă în duplicitate. Indiscutabil , Liviu Dragnea este un personaj duplicitar. A jucat întotdeauna și joacă și acum la mai multe capete. Lasă permament impresia că e gata să vândă meciul. Și uneori îl și vinde. Acestă duplicitate este de natură să-i asigure succesul unui partid aflat într-o competiție electorală . Uneori această duplicitate este utilă și atunci când PSD se află la putere. Pe termen lung însă, duplicitatea este nocivă. Pentru că sapă la temelia încrederii.

Noi ne aflăm astăzi în situația în care din ce în ce mai mulți membrii PSD , unii extrem de relevanți, reprezentând toate centrele de putere, încep să pună sub semnul întrebării credibilitatea și autoritatea lui Liviu Dragnea. Unii se tem că Dragea face și el parte din statul paralel pe care-l denunță și că, în propriul interes, este oricând dispus să vândă meciul. Și să întoarcă scorul în favoarea celeilalte părți. Alții sunt revoltați de faptul că absolut toate numirile în administrația publică sunt doar la degetul mic al lui Dragnea și unii cred că sunt chiar taxate de către acesta. În fine, un alt centru de putere, cel din Executiv și din jurul Executivului, este incomodat de jocul dublu al lui Dragnea, care blochează multe dintre proiectele guvernamentale. Toți aceștia vor să repună în discuție statutul liderului PSD.

Dar există ceva mai important decât toate argumentele expuse mai sus. Și anume faptul că caracterul duplicitar al lui Dragnea, care este conducătorul PSD, a imprimat acestui partid nu numai în perioada pre-electorală și electorală ci și după alegeri un stil de joc care mai degrabă este defensiv decât ofensiv. Din acest motiv, terenul de luptă este lăsat la dispoziția adversarilor PSD. Și oricât de puternic ar fi un partid, în cele din urmă, dacă joacă permanent în defensivă, riscă să piardă în mod spectaculos puterea. Exact la fel ca un șahist, care nu are cum să câștge dacă nu atacă niciodată.

Atât opoziția cât și strada, așa cum sunt ele organizate și așa cum înțeleg ele să se manifeste, au multe și pronunțate vulnerabilități. Care ar putea fi exploatate cu succes de un partid aflat în ofensivă. Dar care nu pot fi niciodată valorificate din defensivă.
Poate că un Congres Extraordinar PSD ar avea drept consecință și schimbarea stilului de joc. Pentru că, altfel, tare mi-e teamă că într-un fel sau altul majoritatea s-ar putea transforma în minoritate. Și ar putea fi sfărâmată de o opoziție subțire, dar din ce în ce mai agresivă.

Sorin Rosca Stanescu