Iata ca SRI reactioneaza la comunicatul sau pozitia oficila a senatorului Claudiu Manda – presedintele Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, care a spus ca va cere demisia sau retragerea din functia detinuta a gral. Dumitru Dumbrava – secretar general al SRI, intrucat conform afirmatiilor sale “nu putem să continuăm această analiză cu domnul Dumbravă în poziția de secretar de general al Serviciului Român de Informații”.
Din afirmatia lui Manda rezulta clar ca modalitatea institutionala de comunicare intre presedintele comisiei in cauza si conducerea SRI se realiza prin intermediul secretarului general al SRI, actualmente gral. Dumbrava, aspectul in sine fiind confirmat, fara echivoc, de comunicatul SRI de unde aflam ca “Pentru a elimina suspiciunile menționate de președintele Comisiei, domnul Claudiu Manda, în ceea ce privește corespondența între SRI și Comisie, Biroul Executiv a hotărât, în ședința de azi, 28 noiembrie 2017, ca dialogul interinstituțional să nu se mai realizeze prin Secretariatul General, ci exclusiv prin Cabinetul Directorului.”
Dar ce rezulta din aceast fapt este mult mai important si anume ca relatia institutionala intre  SRI si Comisie se realiza altfel decat stabileste legea si actele juridice ale Parlamentului (hotarare) in domeniul referit.
Redau cateva preveri incalcate:
– Legea nr.14/1992 art. 23 “Serviciul Român de Informaţii este condus de un director, cu rang de ministru, numit de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţă comună, la propunerea Preşedintelui României, în urma audierii celui propus de către comisia însărcinată să exercite controlul parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, care va prezenta un raport în faţa celor două Camere ale Parlamentului…”;
– Legea nr.51/1991 art.11, alin(2) “Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul securităţii..” art.33 “Persoanele prevăzute la art. 32, chemate ca martori în faţa organelor judiciare, pot face depoziţii cu privire la faptele şi împrejurările ce privesc securitatea naţională, de care au luat cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi în legătură cu acestea, numai cu încuviinţarea scrisă a şefului organului din care fac parte.”
– Hotărârea nr. 30/1993 art.7 “(1) În realizarea atribuţiilor care îi revin, comisia solicită Serviciului Român de Informaţii, prin intermediul directorului acestuia, rapoarte, informări, explicaţii, documente, date şi informaţii şi poate audia persoane în legătură cu problemele analizate.
– (2) Serviciul Român de Informaţii este obligat să pună la dispoziţia comisiei, în timp util, rapoartele, informările, explicaţiile, documentele, datele şi informaţiile solicitate şi să permită audierea personalului militar şi civil indicat de comisie.”
Sper ca putei sa trageti singuri concluziile in contextul analizei si evaluarii celor anterior precizate.
Interesant este si preambulul comunicatului anterior subliniat cum ar fi: “Serviciul Român de Informații a luat act de declarația facută în mass-media de către președintele Comisiei Parlamentare de Control asupra activității SRI, domnul senator Claudiu Manda, privind posibila solicitare de demisie a unui ofițer cu atribuții administrative din cadrul SRI.”
Iata cum SRI ii critica indirect pe senatorului Manda pentru ca utilizeaza canalele de comunicare media pentru a expune demersuri posibil oficiale luate in cadrul comisiei (in plen sau cu anumiti membrii ai comisiei) si nu cele institutionale stabilite cu SRI, respectiv pune in derizoriu calitatea general si de inalt functionar public a lui Dumbrava Dumitru, ce indplineste atributiile functiei de secretar general al SRI, comunicand in spatiul public faptul ca “ofiterul” Dumbrava nu are decat atributii administrative in cadrul SRI, situatie ce banalizeaza in fapt calitatea de secretar general al unei institutii pentru orice inalt functionar public ce detine o astfel de functie in administratia publica centrala si locala din Romania.
Mai mult, din acelasi comunicat se ai desprind urmatoarele aspecte:
– “Biroul Executiv al Consiliului Director din SRI solicită tuturor membrilor Comisiei să nu implice Serviciul în niciun fel de joc politic, manifestându-și totodată determinarea de a continua cooperarea corectă și de bună credință în conformitate cu cadrul normativ care reglementează relaționarea interinstituțională. “.
Oare in ce cadru normativ a identificat SRI existenta vreunei prevederi normative care sa instituie “cooperarea corecta si de buna credinta intre…” SRI si Comisie, doarece nu poate exista o functie de cooperare intre cele doua institutii intrucat Hotărârea nr. 30/1993 privind organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii” prevede stric in art.1 “Prezenta hotărâre reglementează organizarea şi funcţionarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, denumită în continuare comisia. Se constituie Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii.”, respect in art.1, alin (11) “Comisia veghează la îndeplinirea de către Serviciul Român de Informaţii a misiunilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi efectuează un control concret şi permanent asupra activităţilor Serviciului Român de Informaţii.”
Deci intre Comisie si SRI exista un raport institutional de control si nu de cooperare, stabilit prin norma juridica (hotarare a Parlamentului for suprem legislativ in Romania), sens in care conform principiilor de management al activitatilor (in sens larg a se vedea cursuri in domeniul economic), functia de control –evaluare reprezinta: “ansamblul proceselor prin care performantele sistemului, subsistemelor si componentelor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele stabilite initial in vederea eliminarii eventualelor deficiente, disfunctii, abateri, nerealizari constatate si generalizarea experientelor pozitive. Specificitatea functionarii controlului consta, in faptul ca el trebuie sa se exercite in mod curent, sa fie operativ, sa aiba un caracter obiectiv si sa se desfasoare imediat dupa adoptarea deciziilor si hotararilor. Rolul lui este acela de a dirija activitatea sistemelor in ansamblul lor, ca si a fiecarui om spre realizarea obiectivelor prestabilite. Cea mai importanta functie a controlului este aceea de a sesiza permanent daca performantele profesionale sunt sau nu la nivelul asteptarilor. Actiunea de control trebuie sa nu se limiteze numai la evaluarea rezultatelor in raport cu obiectivele si normele stabilite ci sa contribuie la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita luarea unor decizii de corectie. Controlul trebuie sa fie in masura sa sesizeze abaterile intr-un termen cat mai apropiat de momentul producerii lor, declansand rapid reactiile de corectie ce se impun. De asemenea, sa actioneze nu numai pentru sesizarea abaterilor si corectarea lor ci, in primul rand, pentru prevenirea acestora. Cu alte cuvinte sistemul de control trebuie sa actioneze la stimulii interni si externi, sa-i compare cu un complex de norme, considerate a fi sarcinile sau obiectivele ce caracterizeaza activitatea sistemului.”

Concluziile rezulta in functie de perceptia celor care analizeaza critic comunicatele in cauza, documente/comunicari ce au stat la baza celor de mai sus scrise si astept reactii la prezenta opinie a mea. (Col S.R.I. ® Ion Dedu).