Păltânea, personificarea răului

Păltânea avea o putere imensă în Prahova, în toate domeniile de activitate. Marin Breajăn, fost ofiţer pe deplin conspirat al SRI, a fost aproape de fostul şef al Secţiei de Informaţii Judeţene Prahova. După o relaţie despre care Breajăn credea că este de prietenie, Păltânea a vrut să-l distrugă. În totalitate, fără nicio remuşcare. După ce firmele private ale lui Breajăn au cotizat, silit, în teşchereaua lui Corneliu Păltânea. Omul care a dat în vileag mizeriile de sub preşul secţiei SRI Prahova si-a continuat dezvăluirile: „Ce pot să vă spun este că, în ciuda rechizitoriului publicat de dumneavoastră şi peste tot ce s-a scris în presa naţională sau centrală nu rezultă nici a suta parte din ceea ce a făcut Păltânea atât la nivel judeţean cât şi la nivel naţional. Deoarece tentaculele pe care şi le-a construit sub o formă sau alta au cuprins absolut tot teritoriul ţării, ba chiar au ieşit şi în afară. S-a discutat chiar şi despre anumite relaţii avute de acesta cu cetăţeni italieni proveniţi din tot felul de medii obscure. Nu vă pot da detalii legate de acest fapt. Sunt dosare în lucru, încă, la nivelul DNA-ului şi probabil că vor apărea şi rechizitorii după aceste dosare. Ar fi prematur să spun ceva legat de acest subiect”.

„Inclusiv Măgureanu era, cumva, în dependenţă faţă de Păltânea”

„Oamenii îşi pun întrebarea cum a fost posibil ca, atâta timp, Păltânea să-şi manifeste puterea sa malefică şi nimeni să nu facă nimic împotriva lui. Trebuie să subliniez că în perioada 1991-2000, chiar nu se putea face nimic. Chiar de la început, inclusiv directorul SRI, Măgureanu, era, cumva, în dependenţă de Păltânea. O să vi se pară ciudat, dar avea o putere extraordinară. Vă daţi seama ce puteai să faci ca director al SRI când, în acea perioadă, la Ministerul Justiţiei, a ajuns cineva care era, de fapt, folosit de tine ca informator, iar dosarul lui îl aveai undeva, într-un seif. Şi i-l arătai, din când în când, ca pe o sperietoare…Ce putere poate să aibă un om ca Păltânea, dacă dirija toate afacerile cu petrol, nu numai din judeţul Prahova, gândiţi-vă la traficul de combustibil din Iugoslavia, când cel mai mare om de la Justiţie îţi era în totală dependenţă şi nu făcea decât ce ziceai tu. Mulţi oameni din Justiţie au fost puşi atunci pe funcţii importante, funcţii de decizie, la indicaţiile lui Păltânea. Sunt exemple şi în Prahova:  fostul procuror general Codescu Alexandru a recunoscut că a fost colaborator al Securităţii. „păi în legătura cui putea să fie, ţinând cont de faptul că Păltânea dirija tot ce mişca aici, în Prahova?…”.

Dacă cineva era duşmanul lui Păltânea, sau i se împotrivea cu ceva, era foarte clar ce îl aştepta, indiferent dacă era om de afaceri sau politician, aflat într-o funcţie de decizie a statului.

„Şi informaţiile pe care i le-am furnizat eu, în virtutea sarcinilor de serviciu, au fost folosite de către Păltânea în scop de şantaj. Mi-am dat seama de acest fapt şi am vrut mai multe divergenţe. Din păcate, reţineţi, în acea perioadă nu aveam absolut nici o posibilitate de a face ceva împotriva lui. Nu aveam cui mă adresa şi nu pot să vă explic de ce…”. Abia după anul 2000, când am avut o pauză în activitate, m-am adresat unor organe centrale, iar unul din motivele pentru care a fost dat afară, pentru că demisia lui a fost, aşa, o şansă pe care i s-a acordat, s-a datorat acestei situaţii… s-au confirmat, şi la nivelul conducerii centrale a SRI-ului, marile nenorociri pe care le-a făcut în instituţie. Din păcate nu s-a finalizat cercetările, noroc că au intervenit organele Parchetului care, după o muncă asiduă, au reuşit să documenteze întregul sistem infracţional pe care il pusese la punct. Un sistem în care au fost implicaţi mulţi oameni, unii mai vinovaţi, alţii mai puţin vinovaţi. Unii chiar naivii sau fricoşi.

Bălănoiu Nicolae, fostul preşedinte al Băncii Comerciale Române

Bălănoiu fusese dat afară de la Prefectură, având nişte dosare penale, la un moment dat diind acuzat şi de spionaj. Unele dintre aceste dosare, pentru că asta era metoda lui Păltânea, când punea ochii pe cineva – îi făcea un dosar beton, îl aducea până pe pragul prăpastiei, îl aştepta puşcăria, pentru că toată justiţia era la mâna lui, avea grijă să i se explice victimei faptul că nu mai are scăpare şi va face ani grei de puşcărie – iar Păltânea apărea pe un cal alb şi îl „salva”. După care îl folosea toată viaţa, ca pe cea mai ordinară slugă – aşa a fost folosit şi Bălănoiu. Din acest motiv, Bălănoiu, după ce a stat un an de zile în sediul fostului Bancorex – stătea într-un birou imens, singur acolo, nu intra nimeni la el toată ziua, s-a auzit, eu, personal, ştiam, că peste un an urmează să ajungă directorul Băncii Comerciale. „E lesne de înţeles de ce se urmărea treaba asta. Când ai un om ca Bălănoiu, cu caracterul lui şi avut la mână în halul ăsta, pe o asemenea funcţie, e uşor de presupus că se eliberau credite, facilităţi bancare, clientelei pe care Păltânea o avea tot timpul lângă el”.

Marian Sterian, directorul APASCO Măneciu, avea aceeaşi atitudine de slugă.

„Vă puteţi pune întrebarea de ce a acceptat aşa ceva. De asemenea, vă puteţi pune întrebarea de ce construieşti case fără să nu iei nici un ban, şi nu case normale, ci vile cu 20 – 30 de camere, care să fie motivaţia? Că nu construim nişte vile cât toate zilele din pură prietenie pentru cineva, să-i faci asemenea cadouri”.

Spolierea Credit Bank Măneciu

„Au fost nişte afaceri foarte importante după 1996. Toţi am auzit de Credit bank. S-au ferit mulţi să discute despre filiala Credit Bank Măneciu. Extraordinar, în comuna Măneciu se înfiinţase filială Credit Bank. Erau oraşe importante în ţară unde Credit Bank nu avea filiale, şi s-a făcut filială tocmai la Măneciu. Atunci, preşedintele Credit Bank la Ploieşti, era fostul director al OJT Sinaia. Acesta care, între ghilimele, era foarte bun prieten cu Păltânea, când acesta răspundea, în serviciu, de turism. Înţelegeţi ce doriţi din această chestiune. La fel cum şi Bălănoiu era bun prieten cu Păltânea înainte de 1989, deoarece era ghid turistic, şi toţi ghizii erau buni prieteni cu „mentorul” lor”.

Contabilul SRI, direct de la Măneciu

S-a făcut acea filială la Credit Bank Măneciu de unde s-au deturnat fonduri imense. S-au făcut eforturi disperate pentru a se acoperi aceste fraude. „Se poate ferifica la nivelul Credit Bank Măneciu că toate neamurile, prietenii, acoliţii lui Marian Sterian erau angajaţi acolo. Din surse pe care le-am avut şi eu atunci, a rezultat că a fost ajutat de Păltânea pentru a scăpa din acest necaz, punându-se în valoare oameni grei din cunducerea instituţiei. La nivelul APASCO Măneciu, unde Sterian era director, a funcţionat un economist, Zoicaş, contabil-şef, după care a izbucnit un imens scandal, atunci când Zoicaş a ajuns economistul-şef al instituţiei la nivel central, al SRI pe ţară! La acea vreme, era de notorietate că Marian Sterian se avea foarte bine cu Costin Georgescu, directorul de atunci al SRI-ului. „Eu, în anul 2000, am solicitat o audienţă la Georgescu, pentru a prezenta situaţia din Prahova, cu tot ce se întâmplă. Am fost refuzat la modul elegant şi mi s-a indicat să mă adresez şefului secţiei Prahova, culmea, exact lui Păltânea. Era o presiune extraordinară. Aş putea spune, metaforic, că a trecut trenul pe lângă mine şi am scăpat ca printr-o minune de repercursiuni”.

Justiţia imaculată

În acea perioadă i se întocmesc abuziv o mulţime de dosare penale. Era ameninţat cu puşcăria. A scăpat pentru că, în 2001, s-a reuşit scoaterea lui Păltânea din SRI. Atunci a fost un adevărat şoc, inclusiv în justiţie. Nimeni nu putea să-şi închipuie că Păltânea va pleca vreodată din funcţia de şef al SRI Prahova. Procesul care a avut loc la Ploieşti a fost unul corect, imediat după căderea lui Păltânea. „Judecătoarea m-a impresionat. Dosarul a fost trimis înapoi la Parchet, după ce m-a audiat ore în şir, cu o motivaţie de 20 de pagini. Acea judecătoare a avut un curaj nebun, aşa cred eu… ăsta a fost norocul meu, că am nimerit un judecător corect, deoarece, în acea perioadă, se insista foarte mult ca să fiu arestat, în ideea de a nu fi liber, de a nu mă putea apăra. Erau presiuni extraordinare ca procurorul Plăcintă şi procurorul Nica să-mi dea mandate de arestare. Teama că vor face o ilegalitate i-a împiedicat să elibereze mandate. Am scăpat la mustaţă…”. După care s-a constatat că nu avea nici o vină. Dar foarte uşor, dacă nu cădea Păltânea, să stea chiar şi 20 de ani în puşcărie, şi să i se destrame familia…

Tremurau la telefon…

„Omul ăsta s-a dezumanizat, odată cu trecerea anilor, din cauza dorinţei imense de putere. L-a înnebunit. Să ştiţi că, şi atunci când a plecat din SRI, nu cred că a suferit atâta după diferitele avantaje materiale, cât după faptul că nu mai putea să vorbească cu cineva la telefon şi să nu-l simtă pe respectivul că tremură, la celălalt capăt al firului. Am cunoscut subalterni ai lui Păltânea, ofiţeri, care în momentul în care vorbeau cu el la telefon, cu toate că se aflau la kilometri distanţă, se ridicau în picioare, stăteau în poziţie de drepţi, se cocoşau la un moment dat, le tremura telefonul în mână, pentru că ameninţările cu puşcăria sau cu Parchetul Militar erau la ordinea zilei. Oricine i se opunea, era terminat. Sunt oameni de afaceri din Ploieşti care au intrat în puşcărie din cauza lui şi, culmea, nu-şi dau seama de asta şi îl văd şi acum ca pe un salvator. Şi oameni de bună credinţă”.

Codescu, Plăcintă şi Nica

„Magistraţii care s-au ocupat îndeaproape de situaţia mea de atunci au fost Codescu, Plăcintă şi Nica, căruia i-a fost frică, în final, să elibereze mandatul de arestare”.

Şantajul

Dependenţa altora faţă de Păltânea s-a bazat pe dosare. Îi avea la mână cu tot felul de potlogării. Îi urmărea perioade îndelungate, îi  chema frumos la el, şi le arăra materialul. Şi în momentul în care le arăta materialul, respectivul se îngălbenea, îi venea să leşine pe scaun, când îi atrăgea atenţia că poate să-şi piardă familia, casa, funcţia, etc.,  şi, din clipa aia, era gata. Asta era modalitatea reală de lucru a lui Păltânea.  Breajăn se ocupa, pe lângă activitatea de ofiţer total conspirat, de activităţi private. De-a lungul timpului, firmele acestuia, cu caracter privat, au fost nevoite să cotizeze la puşculiţa lui Păltânea. Sute de mii de dolari au plecat în buzunarele şefului său. Iar angajaţii secţiei erau folosiţi ca nişte slugi, conform spuselor lui Breajăn. „De unul dintre ei se ştie foarte bine, mi-a făcut şi mie foarte mult rău, dar nu sunt supărat pe el, pentru că a făcut-o din postura de slugă. Cucui Dumitru se numeşte care, când s-a văzut băgat în seamă de Păltânea, i-a devenit, între ghilimele, extrem de fidel. El a răspuns de construcţia casei de aici din Ploieşti a lui Păltânea, era şeful echipei de muncitori, după  care a fost folosit la Vila Căprioara, pe care mi-au luat-o abuziv, dar asta face obiectul unui alt dosar penal. Acolo, din maistru militar, a fost făcut director, şi am documentele care atestă acest lucru.

Prietenul Popescu

Prietenul lui bun, Popescu Nicolae, a concurat foarte mult la toate nenorocirile care s-au făcut. Este cel care se ocupă acumd e Vila Căprioara, în mod ilegal”. Breajăn a cumpărat vila la licitaţie, de la FPS. A luat-o la o valoare mai mică, deoarece, pe parcursul a multor ani, Breajăn a investit bani în reamenajarea şi dotarea vilei respective, cât a avut-o în locaţie de gestiune. „Prin şantaj şi mizerii, pe baza acelor dosare penale, s-au semnat nişte acte, au fost folosiţi notari, directori de la registrul Comerţului, directorul SIF Muntenia, care a semnat în fals, şi au reuşit să îmi ia vila. Au vrut să mă distrugă”.

De ce atâta încrâncenare să scoată la iveală faptele lui Păltânea

„Nu pot să îi iert un lucru: ne cunoaştem de la vârsta de 18 ani, ne-am avut bine, şi nu mi-am imaginat vreodată că un om cu care mă am bine, în nişte relaţii normale, poate să ajungă, la un moment dat, în 1999, să depună toate eforturile să mă distrugă din punct de vedere material şi, peste acest lucru, să vrea să îţi ia şi libertatea, în mod ilegal, şi să îmi distrugă familia, formată din doi copii şi o soţie care nu aveau servici sau alte posibilităţi de a se întreţine”. În 1999, Păltânea i-a făcut lui Breajăn un raport, la conducerea centrală a SRI, în care spunea că ofiţerul înnebunise şi trebuie scos de urgenţă din sistemul de informaţii. „Ofiţerii au recunoscut, acum, la Parchet, că au făcut un abuz grosolan când au luat măsuri împotriva mea, fără să fiu consultat, şi acum vor trebui să fie traşi la răspundere. Acuzele nu se bazau pe nimic. Am avut un accident nefericit în anul 1992 când, într-un incendiu, mi-au murit ambii copii. El a transpus această dată în anul 1999, şi a făcut raportul în acel an cu date false, cum că, cu câteva luni în urmă mi-au murit copiii, iar eu am înnebunit, că sunt ultimul beţiv, că nu mai sunt responsabil de faptele mele şi că trebuie să fiu dat afară. Chiar dacă ar fi fost aşa, trebuia oricum să fiu protejat de Serviciu, că nu eram infractor. Dacă aceste fapte penale inventate la Prahova erau reale, de ce nu mi-a făcut un raport pe ele? Îi era teamă că alea, dacă ajungeau undeva, începea să se desfacă firul în patru şi se constata această „lucrătură”. I-a fost mai uşor să invoce un asemenea motiv. Vreau să vă spun că după accidentul nefericit din ianuarie, în decembrie, acelaşi an, am avut un alt copil, iar la diferenţă de doi ani şi o fetiţă. Deci mi-am refăcut viaţa, sunt un om normal şi am de ce să trăiesc. Şi încă ceva. Cum puteam să fiu nebun, când eu, după accident, am ocupat numai funcţii de conducere, în firme, în turism?”

Nu sunt singurul om de afaceri pe care l-a nenorocit

„Mulţi nu spun nimic pentru că încă are foarte multă putere. Are încă multe dosare compromiţătoare. Şi în Justiţie. El când făcea un serviciu cuiva, nu arunca proba repsectivă. O ţine toată viaţa. E ca un pact cu diavolul, nu scapi de el până mori”.

Ce s-a întâmplat după scoaterea din sistem?

„A început lupta adevărată. Am reuşit să mă prezint la conducerea instituţiei, la un anume om. S-au făcut verificări şi, în termen de trei luni, Păltânea a fost dat afară. Mi s-a comunicat treaba asta. Şi imediat am fost reîncadrat, s-a recunoscut faţă de mine că s-a făcut o greşeală colosală, că nu şi-a închipuit nimeni, şi aici îi cred, că un şef de secţie, coleg cu ei acolo, în SRI, poate să invoce nebunia cuiva în mod ireal”

Ce mai aşteaptă de la Justiţie?

„Cumva trebuie să se stabilească o situaţie de fapt. Asta mă interesează cel mai mult. Şi dacă ar fi să îmi doresc ceva, îmi doresc să îl părăsească toată lumea. Să nu mai aibă putere asupra nimănui. Iar cei  care se mai ştiu cu hârtii compromiţătoare, să nu îl mai bage în seamă. Asta este durerea cea mai mare a lui, când va ştii că nu mai are putere asupra nimănui”

Presiuni în Justiţie?

„Nu am semnale că ar exista încă presiuni în Justiţie. Am înţeles că dosarul lui Păltânea cu traficul de carburanţi se judecă la Prahova. După câte îl ştiu eu în stare, presiuni o să facă. Rămâne de văzut dacă reuşeşte, că aici, în Prahova, numai un judecător născut mai de curând ar putea să judece în spiritul adevărului. În rest, nu ştiu. Să dea Dumnezeu să fie unul care să reziste presiunilor. După mine, este imposibil să nu facă puşcărie. Iar lupta asta din Justiţie îl va măcina. Şi, de fapt, asta e pedeapsa pe care o merită, pentru că aşa, numai aşa, a făcut el celorlalţi. Îi băga în asemenea situaţii încât îi târa prin procese, cu bani cheltuiţi, până îi distrugea. A învăţat bine în şcoală şi a ajuns la perfecţiunea de a face rău”.

Despre fostul şef al SRI Prahova, Marin Constantin

„Nu m-am întâlnit, în activitatea mea, cu dânsul, şi vreau să vă zic că nici nu ar fi corect să fac o caracterizare a sa. Atâta timp cât nu-l cunosc, prefer să cred că este un om de bună credinţă, care îşi face datoria acolo unde e. Nu l-am cunoscut niciodată şi nu pot să zic nimic, nici de bine, nici de rău”

Ce drum crede că va apuca Păltânea

„Singura şansă să scape de puşcărie este să ajungă la balamuc”.

Deci, inca sunt dosare penale care zac la D.N.A Central. Oare campul “tactic” al lui Dumbrava le tine “blocate” in sertare? Oare doamna Kovesi ne poate spune unde zace doarul disjuns din “Distileria”?

Ec Adrian Radu