Actualitate
Enigma/De ce TFL-istii nu striga niciodata contra serviciilor?/ De ce să nu furi o revoluție de la niște gură cască
Dacă la Colectiv a triumfat justiția, de ce manifestanții ”#rezist” nu au strigat nici o dată contra vreunui serviciu secret? Iată o întrebare legitimă și interesantă, totodată, pe care o pune politologul Alina Mungiu, într-o analiză pentru siteul România curată.
Generația Revoluției, adică a mea, fericiții care aveau 25 de ani în anul 1989, a fost cu ochii larg deschiși și tot a fost țepuită la sînge. E greu de imaginat oameni cu ochii mai larg deschiși decît ai mei colegi de grupă la facultate, unde din șapte oameni patru au plecat pînă în luna iunie 1990, iar cei rămași, după mineriadă- și nu s-a mai întors nici unul. Mai puțin se poate spune despre noi, cei angajați și care am rămas 27 de ani pe baricade. În fond, de la momentul cînd Mihai Răzvan Ungureanu a intrat cu brațul în eșarfă în biroul meu spunînd că descinde din Revoluția clujeană unde și-a lăsat sîngele, la momentul cînd am citit mărturia unei colege că și Marian Munteanu umbla cu brațul în eșarfă tot zilele acelea, fără să se fi întîlnit vreodată cu un plumb (se întîlnea în schimb regulat cu Securitatea) au trecut 25 de ani. Și nu aș fi aflat dacă nu exista încercarea de a-l recicla pe Munteanu acum doi ani ca și candidat la PNL și viitor lider al dreptei. În dosarele Revoluției și mineriadei, care își trăiesc ultimele zile la procuratură sau în pre-instanțe unde riscă să moară definitiv nu mai au cum aduce vreo justiție, dar aduc suficiente dovezi că poporul a fost, în Revoluția română, carne de tun și atîta tot, că în vreme ce noi ne întrebam dacă tancurile or să tragă în noi alții își înnodau artistic brațul în eșarfă sau repetau discursurile pe care urmau să le țină din balcoane. Sigur, au mai avut și ei accidente, că nu poți manipula nici intelectuali, nici mineri, fără să mai ai defecțiuni, dar per total cine are planul și rețeaua cîștigă întotdeauna pe termen lung.
Înțelepciunea asta pare să facă parte din ce s-a transmis de la o generație la alta, și nu e de mirare că vechii capi ai Securității, inclusiv cei care au participat la represiunea revoluționarilor din Timișoara, ca Filip Teodorescu, au ajuns figuri patronale ale SRI de azi, chemate la aniversări și conducînd colective de redacție, iar moartea generalului Vlad a devenit o ocazie publică pentru sforarii revoluției să-și asume meritele. Dacă nu erau ei, mai avea loc schimbarea? Răspuns: da! Pentru că s-a schimbat pînă și Albania. Dar nimeni, absolut nimeni nu s-a schimbat cu prețul a peste o mie de morți. Că asta e problema cu dracu care te trece puntea, nu știi niciodată cîte cadavre o să îți ceară în schimb.
Greu de evitat asemenea amintiri în zilele comemorării accidentului de la Colectiv, văzând ce se petrece cu o nouă revoluție a unei noi generații de nemulțumiți, care nu mai riscă nimic ieșind în stradă, dar pare mai convinsă decît noi în 1990 că sunt în control și nu îi manipulează nimeni. Istoria accidentului în sine nu mai prezintă nici un interes, iar despre faptul că din ea nu a rezultat nici o reformă semnificativă a statului, din lipsă de inițiativă tehnocrată (am pus o evaluare obligatorie de risc inspirată din legislația americană în programul lui Dacian Cioloș- nici pînă la ora asta nu a făcut nimeni un proiect de lege), și incompetența susținătorilor tehnocraților (rar atîția mobilizați să ceară ceva dar care nu au idee ce să ceară). Azi nu mai vreau decît să pun cîteva întrebări.
Dacă la Colectiv a fost o schimbare revoluționară, de ce succesorul lui Gabriel Oprea la Interne a fost generalul Tobă (altul cu plagiat și record de reprimat manifestanți)? Și de ce tot noi, la România curată, care am făcut plîngerea contra lui Oprea pentru abuz în serviciu înainte de Colectiv, făceam plîngerile contra lui Tobă șase luni mai tîrziu, în vreme ce manifestanții revoluționari aveau impresia că totul le-a ieșit și stăteau liniștiți în banca lor (am și azi emailuri memorabile de apărare a lui Tobă din partea guvernului)?
Dacă la Colectiv a fost o schimbare revoluționară, de ce miniștrii de Externe (numirea în care Președintele e cel mai implicat, are atribuții constituționale) de după Colectiv au fost Lazăr Comănescu și Teodor Meleșcanu, amîndoi diplomați de rang înalt înainte de 1989? Și cum se face că nimeni nu protestează, deși pe lîngă ei Adrian Năstase sau Adrian Severin erau superoccidentali în anii optzeci, iar Andrei Pleșu (ca să vorbesc doar de foști miniștri de externe) avea Securitatea la poartă?
Dacă la Colectiv a triumfat spontaneitatea, și nu planul, cum se face că din toată societatea civilă doar Inițiativa pentru România, un grup de agitatori pe Facebook care a tranzitat pe la vreo trei partide deja cu servicii online și care luptă cu plagiatul plagiind listele negre ale CPC (au eliminat, firește, ce era stînjenitor, adică referatele pentru obiectivitate, ziariștii profesioniști care editează și s-au dus direct la bunuri – adică punem pe lista neagră pe cine trebuie în funcție de client) a ajuns partenera președinției, iar oameni care nu au fost niciodată în stradă și nu au luat o amendă de la jandarmi au ajuns la consultări cu președinția, și după aceea în guvernul Cioloș și pe liste USR?
Dacă la Colectiv a triumfat justiția, de ce Victor Ponta a fost achitat în dosarul care i se făcuse în acele zile, de spălare de bani, pentru un onorariu declarat și cu impozit plătit de la firma lui Dan Șova? Și de ce manifestanții ”#rezist” nu au strigat nici o dată contra vreunui serviciu secret, deși am publicat dovezi că banii proiectelor SRI ca SIL ajung la firme ale fostei securități, dar vor în schimb ”depesedizarea” Curții Constituționale, deși toate deciziile care deranjează au fost luate unanim, cu o singură excepție (deci și de judecători care nu sunt numiți de PSD), iar Maya Teodoriu, numită de PSD, a defectat la ultima decizie? Cum poate o revoluție pentru statul de drept să aibă o singură țintă, organul suprem de control al legalității și cine e cel care decide care e compoziția CCR și cum trebuie să judece aceasta? Dacă la Colectiv a triumfat justiția, de ce Ghiță nu e în țară, deși s-a dovedit că a spus adevărul despre Florian Coldea și statul paralel (în ale cărui grații a încercat și Liviu Dragnea să intre, la un tenis, dar nu a mers, așa că acum se luptă cu tot aparatul)?
Dacă la Colectiv a triumfat rațiunea, ajutată de o presă și un DNA deopotrivă de eroici, de ce Ministerul Finanţelor ar putea plăti toate despăgubirile de sute de milioane de euro, cerute de victimele şi rudele incendiului de la ″Colectiv″, dacă această sumă uriaşă nu va putea fi recuperată la finalul procesului de la cei vinovaţi? Cum e cu putință ca un procuror DNA să solicite magistraţilor de la Tribunalul Bucureşti ca statul să devină garant pentru aceste plăți (vorbim de cereri de peste 300 de milioane de euro, la atîta estimează supraviețuitorii valoarea morților, și evident că patronii clubului Colectiv şi fostul primar Piedone nu au aceşti bani)? O bună parte din cei ajutați de Salvare și spitale nici nu aveau asigurare de sănătate, deci banii cheltuiți pe ei au fost deja luați de la alți bolnavi care plătesc contribuții. Și cum se face că salvatorii au ajuns să fie considerați vinovați, deși nu există nici un caz în care cineva cu șanse bune de supraviețuire să fi murit din cauza salvatorilor (proponentul cel mai vocal al acestei teorii este chiar Vlad Voiculescu, ajuns de la o bancă din Viena unde nu e clar ce făcea direct ministrul ‚tehnocrat’ Sănătății și manifestant ”Rezist”, o altă dovadă de spontaneitate revoluționară). Cu alte cuvinte, cine sunt cei care vor să facă din Colectiv un FNI/Vîntu în care e adus CEC la momentul oportun să acopere pierderile? Și o să fie vreodată procurorul DNA tras la răspundere pentru cele 300 de milioane potențial prejudiciu, chiar dacă instanțele vor avea bunul simț să oprească această aberație?
Dacă actuala mișcare pentru justiție izvorîtă din Colectiv e autentică, de ce sunt în fruntea ei atîția mercenari Gold din perioada Roșia Montană (lista pe Hotnews aici plus vreo două clicuri necesare)? E chiar plauzbil ca ei să fi devenit brusc mai sensibili la justiție ca noi, care am fost prin tribunale cu PSD timp de 20 de ani, cînd nu în stradă?
E o mare deosebire între noi, cei furați și manipulați în 1990, și voi, cei tineri de azi care nu știți să răspundeți la asemenea întrebări pe care ar fi trebuit să vi le puneți singuri. Aceea că noi citeam tot și verificam tot, eram conștienți de ce ni se întîmpla, pur și simplu nu destul de tari să ne apărăm, în vreme ce voi v-ați făcut redute de expunere selectivă pe Facebook de unde ați exilat orice informație ar putea să vă pună pe gînduri. Și, ca să vă fie treaba mai ușoară vi s-au făcut și aplicații cu ce știri să citiți, iar seara apar niște băieți tunși corect în constume negre la Digi, mai terni, dar nu nimic mai imparțiali decît ăia de la Antena 3 și vă aduc și interpretările deja selectate. Aproape că o cereți, și atuncea, ce să facă și ei? Vă dau țeapa care vi se cuvine, ba vă mai și pun să munciți pentru ea. (Irinel I.).
Actualitate
Saab accelerează planurile pentru creșterea producției Gripen; un acord major cu Ucraina ar putea fi finalizat în 2026
Gripen pentru Kiev — negocieri avansate și termene optimiste
Saab explorează rapid soluții pentru a crește ritmul producției avionului Gripen, iar un acord important pentru până la 150 de aparate destinate Ucrainei ar putea fi încheiat încă din acest an, afirmă directorul general Micael Johansson. Deși un contract de o asemenea amploare necesită de obicei câteva luni pentru a fi finalizat, Johansson speră la o rezolvare în 2026.
Sprijin politic și intenții de cooperare pe termen lung
Anunțul vine după vizita din octombrie a președintelui ucrainean la centrul Saab din Linköping, unde a fost semnată o scrisoare de intenție pe termen lung cu guvernul suedez pentru aprofundarea cooperării în domeniul apărării aeriene — inclusiv posibilitatea exportului a 100–150 de Gripen E către Ucraina. Recent, ministrul ucrainean al apărării a declarat că Kievul este „pregătit” și a elaborat un plan propriu de finanțare, fără a oferi detalii suplimentare.
Provocări rămase — logistică, instruire, finanțare
Deși colaborarea tehnică și politică avansează, ministrul suedez al apărării, Pål Jonson, a atras atenția că persistă provocări: coordonarea formării, capacitatea de producție, finanțarea și alte aspecte logistice trebuie clarificate. El a subliniat însă adaptabilitatea Gripen la nevoile Ucrainei, menționând dispersia sistemului și capacitățile puternice de război electronic.
Extinderea capacităților de producție — obiectiv: 20–30 avioane pe an
Saab analizează multiple opțiuni pentru a-și mări capacitatea de producție pe fondul creșterii cererii. Directorul general Johansson a spus că firma țintește un ritm de 20–30 de avioane anual; atingerea a cel puțin 20 de unități pe an este considerată realizabilă în circa un an, pe baza comenzilor curente și viitoare. Compania evită să se angajeze public în termene, deferând calendarul autorităților suedeze.
Infrastructură globală și opțiuni de localizare
Pe lângă o a doua linie de asamblare deja funcțională în Brazilia, Saab a propus anterior înființarea unei facilități suplimentare în Canada pentru comenzile de export, în contextul în care Ottawa analizează fie achiziția planificată de F-35, fie operarea unei flote mixte incluzând Gripen.
Portofoliu solid — comenzi semnificative în aeronautică
Compania raportează că divizia Aeronautics reprezintă aproximativ 82,2 miliarde SEK din totalul backlog-ului de comenzi de 274 miliarde SEK, cifre prezentate de directorul financiar Anna Wijkander în cadrul rezultatelor din primul trimestru. Saab afirmă că, împreună cu partenerii, va fi pregătită să livreze în funcție de nevoile definite în contracte.
Actualitate
Răsturnare de strategie la Pentagon: Interceptoare „low-cost” și proprietate intelectuală proprie pentru a opri sângerarea financiară în fața dronelor ieftine
Într-o mișcare strategică menită să reseteze economia războiului modern, Armata SUA anunță lansarea unui program revoluționar pentru dezvoltarea unor interceptoare accesibile. Planul vizează nu doar reducerea costurilor de producție, ci și preluarea controlului total asupra proprietății intelectuale (IP), prin parteneriate inedite cu mediul academic și entități tehnologice non-tradiționale.
Paradoxul „Epic Fury”: Rachete de milioane de dolari contra drone de buzunar
Actuala dinamică a conflictelor a scos la iveală o vulnerabilitate economică critică: utilizarea unor rachete de înaltă performanță, precum Patriot PAC-3, ale căror costuri oscilează între 3 și 4 milioane de dolari, pentru a neutraliza drone de fabricație iraniană care costă doar 4.000 de dolari. În cadrul operațiunii „Epic Fury”, acest dezechilibru a devenit nesustenabil.
„Dacă interceptorul costă de cinci ori mai mult decât ținta, situația nu este ideală”, a explicat Secretarul Armatei, Dan Driscoll. Obiectivul noii inițiative este crearea unui sistem de apărare care să nu depășească pragul de 250.000 de dolari per unitate, restabilind astfel un raport de forțe logic pe câmpul de luptă.
Laboratoarele universitare, noile uzine de armament: Interceptorul „dezasamblat”
Strategia propusă de Driscoll presupune o abordare modulară, de tip „open-source” controlat. Armata intenționează să spargă arhitectura unui interceptor în cinci sau șase sub-segmente distincte — cum ar fi sistemul de autoghidaj (seeker) sau propulsia — și să achiziționeze soluții și proprietate intelectuală separat pentru fiecare dintre acestea.
În loc să apeleze exclusiv la marii contractori din industria de apărare, Pentagonul privește acum către laboratoarele de cercetare ale universităților și către doctoranzii specializați în tehnologii de vârf. Armata va cumpăra sau va închiria drepturile de proprietate intelectuală direct de la acești inovatori, urmând ca ulterior să contracteze unități de producție doar pentru asamblarea componentelor deținute integral de stat.
Proprietatea intelectuală, arma secretă pentru „Dreptul la Reparare”
Controlul asupra IP-ului nu este doar o chestiune de costuri, ci și una de autonomie operațională. Secretarul Driscoll a fost categoric în privința necesității de a deține „dreptul la reparare”. În prezent, dependența de producătorii originali pentru mentenanță și piese de schimb încetinește reacția trupelor în teatrele de operații.
Dacă Armata deține proprietatea intelectuală a componentelor, militarii de pe front vor putea repara sistemele în timp record, utilizând tehnologii de imprimare 3D pentru a produce piese de schimb direct la fața locului. Mesajul către marii jucători din industria de apărare este clar: fie devin mai flexibili în partajarea drepturilor tehnologice, fie Armata va începe să își „ imprime” propriul arsenal, apelând la ingineria inversă și producția aditivă.
Ținta 250.000: Pragul de supraviețuire în războiul de uzură
Prin fragmentarea procesului de achiziție și eliminarea monopolului tehnologic al giganților industriali, Armata SUA speră să obțină un interceptor performant la o fracțiune din prețul actual. Această democratizare a inovației militare, prin cooptarea mediului academic, promite să transforme radical modul în care sunt proiectate și livrate armele viitorului, punând accent pe agilitate, costuri reduse și independență logistică totală.
Actualitate
Schimbare de gardă la gigantul aviației: Lockheed Martin iși desemnează un nou lider pentru Divizia de 30 de miliarde de dolari
Într-o mișcare strategică ce marchează finalul unei epoci, Greg Ulmer, veteranul care a condus destinele diviziei aeronautice a celui mai mare contractant de apărare din lume, a anunțat retragerea sa din funcție. Ștafeta va fi preluată de OJ Sanchez, actualul șef al legendarei divizii Skunk Works, care primește misiunea de a ghida viitorul puterii aeriene globale.
Finalul unei cariere de trei decenii sub semnul excelenței
Greg Ulmer părăsește prima linie a industriei de apărare după un parcurs impresionant care a început în 1995. De la primele sale misiuni ca inginer de teste de zbor pentru programul C-130, Ulmer a urcat treaptă cu treaptă ierarhia companiei, culminând cu preluarea programului F-35 în 2018 și ulterior a întregii divizii de aeronautică în 2021. Sub conducerea sa, portofoliul de aeronave a cunoscut progrese tehnologice majore, consolidând securitatea aliaților prin inovație constantă. Deși se va retrage oficial în iunie, acesta va rămâne în rolul de consilier strategic pentru a asigura o tranziție fără sincope către noua eră de leadership.
Un colos industrial: Portofoliul de fier al aeronauticii
Divizia pe care OJ Sanchez urmează să o gestioneze nu este doar o componentă a corporației, ci un motor economic și militar masiv, evaluat la 30 de miliarde de dolari. Cu o forță de muncă de peste 35.000 de angajați, acest segment include „bijuteriile coroanei” aviației moderne: avionul invizibil F-35 Joint Strike Fighter, temutul F-22, versatilul F-16 și robustul transportor C-130. Pe lângă acestea, mandatul noului lider va include și supravegherea Skunk Works, atelierul de design secret unde sunt create cele mai avansate și clasificate tehnologii de zbor ale viitorului.
De la manșă la pupitrul de comandă: Cine este OJ Sanchez?
Succesorul desemnat, OJ Sanchez, aduce o perspectivă unică la vârful ierarhiei, având o experiență directă în carlinga avioanelor de vânătoare. Fost pilot de F-22, Sanchez s-a alăturat companiei în 2014, parcurgând rapid etapele de management până la preluarea diviziei Skunk Works în 2025. Trecerea sa de la pilotaj la managementul strategic este privită ca un semnal clar de orientare către performanță tactică și viziune operațională. Experiența sa de lider și pasiunea pentru misiune sunt considerate pilonii pe care se va sprijini următorul capitol al supremației aeriene în cadrul organizației.
-
Exclusivacum 2 zile„Marea nefericire” de la Băicoi: Intrigi de mahala, „cocktailuri” de farmacie și fantomele mafiei petrolului
-
Exclusivacum 3 zileDINASTIA CĂTUȘELOR ȘI FEUDALII DIN PUȘCĂRII: Cum s-a transformat sistemul penitenciar în moșia privată a „Famigliei” Teoroc și a locotenenților de tip Aldea
-
Exclusivacum o ziLEGEA, CĂLCATĂ ÎN PICIOARE SUB PROTECȚIA UNIFORMEI: Polițistă din Prahova, depistată la volan cu permisul suspendat în minivacanța de 1 Mai
-
Exclusivacum 3 zileOrașul justițiarilor de birt la Băicoi: Cum s-a născut Mesia cu xanax la pachet
-
Exclusivacum 4 zileCum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege. După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.
-
Exclusivacum 4 zileJustițiara de serviciu a Băicoiului (I)
-
Ancheteacum 5 zileDincolo de granițe: Lecții de reformă din inima Africii, pe masa Administrației Naționale a Penitenciarelor
-
Exclusivacum 2 zileTIC-TAC-UL DISPERĂRII: „Baronul” Nan și REȚEAUA de la Coca-Cola Ploiești au început numărătoarea inversă spre „Beciul Domnesc”



