Actualitate
EXPLOZIV/ ARME ROMANESTI PENTRU CONFLICTUL DIN SIRIA/ TRATATE INCALCATE
România și Bulgaria au jucat un rol-cheie în înarmarea grupărilor rebele din Siria, țară devastată de peste șase ani de război civil, în care au murit, până acum, aproximativ 400 de mii de oameni. Facțiunile rebele siriene, sprijinite de Statele Unite, care luptă atât împotriva grupării teroriste Statul Islamic (ISIS), cât și contra dictatorului Bashar al-Assad, au primit arme și muniție trimise inclusiv din portul Constanța. Pe hârtie, aceste exporturi de armament s-au oprit în Iordania și Turcia, dar o investigație BIRN și OCCRP, la care au contribuit și reporteri RISE Project, arată că destinația finală a fost teatrul de război din Siria.
Reporterii au reconstituit complexa rețea prin care Pentagonul alimentează Siria cu arme, folosind documente privind achizițiile, date de trafic maritim, rapoarte oficiale, corespondență internă și interviuri cu oameni din interior. Jurnaliștii au descoperit că Statele Unite folosesc documente care ascund destinația finală a armelor. Această practică, spun experții, riscă să neutralizeze eforturile de combatere a traficului de arme și, pe de altă parte, pun guvernele est-europene care vând arme și muniție sub riscul de a încălca legislația internațională.
Operațiunile fac parte din cel mai mare program de achiziții de armament stil sovietic din istoria Pentagonului. Circa 2,2 miliarde de dolari vor fi investite astfel, până în 2022, pentru a înarma rebelii sirieni în lupta cu ISIS.
MII DE TONE DE ARMAMENT
Aproape 1000 de tone de arme și muniție, inclusiv lansatoare de rachete anti-tanc RPG-7, au plecat, în decembrie 2015, din Constanța către porturile militare din Aqaba (Iordania) și Agalar (Turcia).
Alte 2000 de tone de armament au fost încărcate în martie 2016 din Constanța și, respectiv, portul Burgas,Bulgaria, și au ajuns în portul iordanian Aqaba de la Marea Roșie, în aprilie 2016.

Imagine de ansamblu din Portul Constanța. Foto: portofconstantza.com
Ruta Burgas – Constanța a fost folosită din nou, în septembrie 2016, când vasul cargo NV Norfork, încărcat cu zeci de containere metalice, a ajuns în cel mai mare port românesc. Indicatoarele de avertizare “explozibil” erau aplicate pe fiecare container, semn că transportul nu era unul de rutină.
Transportul fusese antamat de SOCOM, Divizia de Operațiuni Speciale a Pentagonului, pentru a introduce 1600 tone de muniție în Turcia și Iordania, două din statele care se învecinează cu Siria.
Divizia Pentagonului recunoaște existența transporturilor, dar refuză să confirme destinația finală a armelor. Pentagonul a declarat pentru BIRN și OCCRP că în 2016 a furnizat echipamente către grupări ale opoziției siriene, atent verificate. Peste 20 de livrări făcute din avion, 100 zboruri tip cargo și 500 de tiruri. Ritmul transporturilor a crescut pe măsură ce rebelii încercau să recâștige Raqqa, așa-zisa capitală a ISIS.

BAZA KOGĂLNICEANU
Armamentul a ajuns în Turcia și Iordania și cu transporturi aeriene, conform unei corespondențe interne a Pentagonului, zboruri confirmate și de un contractor care a dorit să rămână anonim. Alte puncte-cheie de plecare au fost, astfel, bazele militare americane pe aeroporturile Mihail Kogălniceanu (Constanța) și Ramstein (Germania).
“Pistele de pe Kogălniceanu sunt pline cu mărfurile pe care SOCOM (Divizia de Operațiuni Speciale a Pentagonului) trebuie să le exporte.”, a declarat contractorul anonim.
Baza de la Kogălniceanu este cunoscută drept centru logistic al diviziei armatei americane care conduce operațiunile din Siria. Forțele armate ale SUA folosesc aeroportul încă din 2006.
Din România și Germania încărcătura a fost transportată de avioane militare tip cargo C-17, către Turcia, Iordania și Kuweit, unde a fost folosită fie pentru antrenamente militare, fie trimisă mai departe în Siria, conform rapoartelor Pentagonului și a altor surse consultate de reporteri.
Guvernele din România și Germania au declarat jurnaliștilor BIRN și OCCRP că nu au știut de rolul pe care l-au jucat în furnizarea de armament către Siria. Din decembrie 2016, Pentagonul a oprit transporturile prin Germania.
În România, Departamentul pentru Controlul Exporturilor (ANCEX), din cadrul Ministerului Afacerilor de Externe (MAE), autorizează importurile și exporturile de produse militare. Reprezentanții instituției spun că nu a fost eliberată nicio licență de export armament sau muniție cu destinația Siria. Nici pentru guvernul de la Damasc, nici pentru vreo facțiune rebelă din acestă țară. De altfel, MAE susține că România nu a mai efectuat exporturi de produse militare către Siria din anii ‘90.
Zoom
[pdf-embedder url=”https://www.incisivdeprahova.ro/wp-content/uploads/2017/09/22-03-2017-RăSpuns-Solicitare-RISE-Project.pdf”]
Conform MAE, în perioada 2014-2016, reprezentanții ANCEX au autorizat șase exporturi, în care companii românești au vândut armament corporației americane Sierra Four Industries Corp., în calitate de subcontractor al Guvernului SUA.
În aceeași perioadă, Pentagonul susține că a achiziționat din România arme de 38,7 milioane de dolari pentru rebelii sirieni.
MAE susține că a aprobat exporturile în urma unei analize riguroase și numai în baza prezentării unor asigurări primite din partea utilizatorilor finali: “România respectă cu stricteţe cele mai înalte standarde de control al exporturilor de produse militare.”
DOCUMENTELE PENTAGONULUI
Conform legislației internaționale, orice licență de export trebuie să conțină și beneficiarul final. Un astfel de document emis de SOCOM în programul de înarmare din Siria și consultat de reporteri nu indică Siria ca destinație finală. Utilizatorul final este listat ca fiind chiar SOCOM.
Documentul menționează că “marfa va fi folosită în scopuri de apărare direct de către guvernul american, transferată drept granturi militare pentru educație, instruire și asistență de securitate”.
Această formulare îi permite să distribuie arme către orice armată sau grupare căreia îi oferă asistență, inclusiv rebelilor sirieni, spun experții în controlul armelor consultați de reporteri.
“Ne așteptăm ca orice forță parteneră și orice beneficiar al serviciilor oferite să folosească echipamentele după cum am stabilit, în cazul de față – în lupta împotriva ISIS – și monitorizăm folosirea lor “, a declarat un purtător de cuvânt al Pentagonului.
Experții în armament critică însă acestă practică, descriind-o drept un pericol pentru sistemul de controlul global al armelor. “Dacă Statele Unite manipulează procesul, creând o acoperire pentru ca alții să ascundă, la rândul lor, beneficiarii finali ai armelor, întregul sistem este în situație de risc.”, a declarat Roy Isbister, expert al unei organizații non-guvernamentale care luptă pentru prevenirea conflictelor violente.
TRATATE ÎNCĂLCATE
Patrick Wilcken, un cercetător în materie de securitate și control al armelor, a descris certificatele SOCOM ca fiind “foarte înșelătoare”. Wilken a adăugat: “Statele Unite subminează obiectul și scopul Tratatului privind comerțul cu arme al ONU (ATT)”.
Statele Unite nu au ratificat Tratatul ONU care impune țărilor semnatare să fie transparente în privința comerțului cu arme și să prevină rutele ilegale, însă Washingtonul are obligația să prevină traficul de arme și să includă beneficiarul final în licențele pentru export. Asta pentru că SUA sunt membre a Organizației pentru Securitate și Cooperare Europeană – OSCE.
Statele exportatoare au ratificat însă tratatul ONU și se află de asemenea sub deciziile OSCE și a regulilor stricte ale UE. Guvernele din România, Cehia, Bosnia și Serbia au confirmat faptul că au eliberat licențe de export pentru SUA – nu pentru Siria – ca destinație finală.
PROGRAMUL DE ÎNARMARE A REBELILOR SIRIENI
Pentagonul a început marile achiziții de armament în septembrie 2015, în mandatul președintelui Obama. Programul de înarmare a rebelilor sirieni se ridică la 2,2 miliarde de dolari până în 2022.
- 718 milioane de dolari au fost cheltuite deja pe kalashnikov-uri, lansatoare de rachete portabile și alte arme. Din această sumă, 38,7 milioane de dolari au ajuns în România.
- Contracte de 921 milioane de dolari au fost semnate de Pentagon pentru programul de înarmare până în 2022.
- Alte 584 milioane de dolari au fost bugetați la cererea administrației Trump.
Pentagonul cheltuie acești bani prin două divizii: SOCOM și Picatinny Arsenal, o bază militară din New Jersey. Pe site-ul Picatinny există referiri la contracte de armament care au ca scop lupta împotriva ISIS în Siria și Irak.
Pentru a-și duce programul la îndeplinire, Pentagonul a angajat o armată de contractori și subcontractori – începând cu marii producători de echipamente militare până la firme care au legături cu crima organizată.
Cele 2,2 miliarde de dolari au crescut puternic cererea pentru fabricile de armament din Europa Centrală și de Est.
Unul din principalii furnizori, o companie de stat din Bulgaria, VMZ Sopot, a anunțat la începutul lui 2016 că urmează să-și mărească efectivele cu încă 1000 de angajați.
Fabricile din Serbia și-au mărit de asemenea producția. Premierul sârb Aleksandar Vucic anunța cu mândrie anul trecut că și dacă Serbia și-ar mări capacitatea de producție de cinci ori, tot nu ar face față cererii.
Furnizorii tradiționali ai US pentru armament “non-standard” erau România și Bulgaria. Pentru că nici aici nu mai exista capacitate de producție care să acopere cererea Pentagonului, contractorii s-au îndreptat către piețe din ce în ce mai diverse din Europa și Asia Centrală.
Materialul face parte din seria “Making a Killing” documentată de reporterii OCCRP și BIRN si prezentat de www.riseproject.ro .
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 21 de ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 13 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 5 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum 2 zileTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 3 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 4 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



