Ce deosebește mafia de un partid? Un singur lucru, mafia nu se prezintă la alegeri. Dar asta nu înseamnă că nu are candidați, sau chiar partide întregi pe care nu le susține, și că nu e cît se poate de implicată în alegeri. Adesea colegii mei italieni, cercetători în problema corupției, fac bancuri pe tema asta.

Îmi vine să spun, văzînd că unica activitate programatică a PNL cel în curs de relansare (teoretic) a fost un seminar cu securitatea organizat împreună cu establishmentul de securitate, cu scopul de a se armoniza cu politica de securitate prezidențială, că la noi bancul ar trebui făcut cu serviciile secrete, că sunt ele ale armatei, Externelor sau suprabugetatul SRI. Ce deosebește un serviciu secret de un partid? Păi numai faptul că serviciul nu își poate prezenta lista în alegeri sub sigla proprie, și e redus la folosirea unor partide, unele, cu tristețe spun, cu reputație istorică.

Bîrfe și zvonuri? Hm, să vedem faptele. Ele sunt așa: președintele Iohannis ajunge la Cotroceni și trece imediat la creșterea bugetului pentru apărare la doi la sută, din prima lună de guvernare, prin consens cu partidele, ceea ce e de-a dreptul vizionar avînd în vedere că mai erau doi ani pînă la inaugurarea lui Donald Trump și că după aceea președintele nu a mai făcut nimic altceva. La vremea aceea președintele avea consilier propriu pe tema asta- un băiat modest intelectual și ca prestație internațională, deși muncitor, pe numele său George Scutaru, care a fost umflat de DNA din luna unu, deși de atunci despre marele lui proces de corupție nu s-a mai auzit nimic (era o banală și comună afacere de a lua bani de la firme cîștigătoare de contracte publice pentru alegeri, practică generală, evident condamnabilă penal și moral). El a fost înlocuit de un general care nu avea nevoie să fie validat prin alegeri și deci nu era vulnerabil că dăduse șpagă ca să fie ales, și încet-încet, tot establishmentul de pe vremea lui Băsescu, atlanticist dar la nivel de Academia SRI s-a reîntors și a fost plantat noului președinte, iar acum și PNL. Ceva mai strălucit, dar vulnerabil și el precum Scutaru, MRU a fost repejor scuipat din complex. Construcția a fost ulterior prelungită în varii forme și structuri de aparență civilă, mai băgîndu-se și civili din categoria nuli care nu ne pot încurca, comisii, etc.

Nu mai e clar la ora asta care e sensul cauzalității aici. Cu alte cuvinte, establishmentul de securitate se întinde dincolo de limită că PNL e slab și mediocru, că ultimul său ministru al apărării a făcut două propuneri notabile în viață (Iohannis ca și candidat și să ne retragem din Iraq), pe lîngă că a muncit la referendum cot la cot cu Dragnea (dar el e un om onorabil, nu ca Dragnea, că nu a fost condamnat de Livia Stanciu), că un ministru de externe măcar de nota șase nu au și nu au avut niciodată, sau dimpotrivă, din cauză că securitatea e așa tare sunt partidele așa slabe? Dar mai contează? Începem o nouă sesiune parlamentară, cu niște partide anexă la niște servicii. Partidele eșuează în rolul lor de a propune oameni plauzibili pentru aceste poziții, oameni cu o agendă de reformă. Nu e nimeni. Probabil și textul de față sună ca un clopot în deșert și unora le e frică să îl și citească, darămite să îl scrie ei. Ce frumoasă atmosferă, cunoscută mie dinainte de 1989…

Și partidele noi? Au ele pe agendă reforma serviciilor secrete și autonomizarea partidelor, începînd cu al lor, față de acestea? Rezerva de cadre nu ne lipsește. Avem doctori în relații internaționale și securitate cu diplome de la Oxford, Cambridge, Harvard, care lucrează prin bănci străine, la Bruxelles sau în guvernele altor țări. Dar nici sub Dacian Cioloș Externele și Armata nu s-au dat la civili. Mai nou Externele merg doar la oameni cu trecut DIE, deci serioase legături dinainte de 1989, arătînd că Securitatea, cea bună și atlanticistă, care a fost de partea Revoluției, oferă un fel de liant peste serviciile fragmentate de azi. Și ne extindem și la Bruxelles, nu doar la NATO și în structurile în general civile cu relație cu Securitatea, noi le securizăm cum știm și pe alea civile. Că nu avem alți oameni de valoare! Nu vreau să spun că nu sunt oameni de valoare printre ofițerimea SIE plasată de noi extern, cu destui am fost în relații de alianță cînd interesul țării o cerea, dar vreau să spun- că nu are cine altcineva să o facă- doar că acest fel de abordare face partidele redundante și de formă și descurajează o nouă generație, cea care a venit în Baltice și Polonia acum mai bine de 20 de ani, iar la noi privește de pe margini, adică din marile universități externe, că au la noi intrare doar ca interni. Și iaca așa nu intră oameni de valoare în politică- decît prin servicii- și partidele sunt slabe și se reia cercul vicios.

Nu vreau să dau sfaturi USR, scufundat de servicii dinainte de a apuca să zboare doi metri, dar proba autonomizării oricărui partid (de PSD ce să mai spun, am văzut bravura lor la comisia de supraveghere SRI, a venit Maior și le-a dat linia), este în reforma serviciilor secrete și a Externelor. Care nu e în programul nimănui.  După cum am mai spus, nimic mai ușor decît să copiem de la aliații noștri. Cea mai avansată reformă a unui stat NATO e Danemarca, cu doar două servicii, unul civil (PET) și unul militar, cu triplu control – parlamentar, al Ministerului Justiției și al unei agenții independente și civile separate, plus controlul Curții de Conturi asupra tuturor cheltuielilor (minus cele discreționare pentru spioni, e vădit că la noi e o aberație că nimeni nu întreabă de ce SRI are cel mai mare fond de salarii, dar la Interne îi căutăm la cheltuieli discreționare cînd politic există interesul să trimitem DNA la unii contra altora). Comisia independentă are câte un membru de la toate partidele parlamentare și sarcina să verifice să nu existe intruziune în viața privată a oamenilor de către PET, cum e la noi unde SRI adună pe furiș datele de la asigurări de sănătate fără să ne spună, ba chiar pe bani europeni (programul SII Analitycs și precedentele).

Sarcinile principale ale unei reforme ar fi deci înlocuirea Legii Siguranței a lui Măgureanu și Iliescu cu una democratică la nivel de 2016 . Ce partid are asta în program? Cine face primul seminar, cu ambasada daneză, să discutăm acest model? Cum se poate ca asta să fie un gest de curaj așa de radical, că nici un partid nu se vede capabil să dea semnalul a ceea ce s-a întîmplat din anii nouăzeci în alte părți, autonomizarea resurselor umane politice și de partid față de serviciile secrete? Sau- nu e așa- nu e o problemă ce zic eu aici, de asta partidele nu fac nimic? Iliescu și Măgureanu au organizat lucrurile cum trebuia. Păi să îi aducem înapoi, fraților, să conducă oamenii pe față, e păcat să nu existe recunoaștere pe față pentru niște construcții așa de durabile. (Alina Mungiu-Pippidi  – România Curată).