Ara Pacis sau Altarul Păcii reprezintă unul dintre cele mai importante monumente din epoca lui Augustus. După întoarcerea triumfală a lui Augustus din campania desfășurată în Gallia și Hispania, Senatul a votat – în anul 13 î.Hr. –  realizarea unui altar pentru a comemora pacea stabilită de Augustus în Imperiu. Monumentul păcii a fost ridicat în anul 9 î.Hr.

În Res Gestae Divi Augusti se menționează contextul și motivul ridicării monumentului. La întoarcerea lui Augustus din Spania și Gallia, după operațiuni victorioase, restabilind legea și ordinea, Senatul a votat, în timpul consulatului lui Tiberius Nero și Publius Quintilius, în onoarea întoarcerii împăratului, ca un altar al păcii să fie consacrat în apropiere de Câmpul lui Marte și ca pe acest altar magistrații, preoții și Virginele Vestale să facă un sacrificiu anual.

Primul împărat roman Augustus Octavian Caesar, născut în anul 62 î.Hr. la Roma fiind nepotul lui Caesar, a pus capăt unei perioade de războaie civile stabilind pacea internă. După această perioadă de conflict intern – asasinarea lui Caesar, război civil – Augustus a stabilit Pax Romana. Acest concept  exprima o unitate a sistemului de valori politice și cultural-religioase în Imperiu și se referea la: pace, ordine, civilizație, prosperitate, respectul persoanei și proprietății, toate opuse haosului, „barbariei“ și războiului.

Împărații romani au patronat apariția și dezvoltarea ideologiei imperiale. În această ideologie conceptul de Pax Romana a ocupat un loc important. Pacea romană era asociată personalității împăratului și strălucirii Romei Eterne. Astfel împăratul era garantul păcii. Începând cu Augustus, Pax Romana a devenit un subiect favorit al artei oficiale. Augustus favoriza consolidarea imperiului și nu extinderea lui. O dovadă în acest sens este faptul că Augustus a preferat să apară pe monumentele sale ca ,,prinț al păcii” mai mult decât ca erou militar.

După ce a pus capăt conflictului intern, Augustus a introdus o nouă formă de guvernare: principatul sau imperiul, în care puterea era concentrată în mâinile sale. Deși a redat drepturile Senatului, în realitate el deținea puterea. Aparent puterea se împărțea între Senat și principe, care poartă titlul de princeps senatus. Augustus era comandant suprem al armatei, consul și tribun al poporului, pater patriae, precum și pontifex maximus. De asemenea, împăratul deținea și titlul de Augustus, titlu care îi conferea o autoritate deosebită, acesta reprezentându-se ca fiu al zeilor. Astfel Augustus deținea întreaga putere.

Augustus a înălțat edificii publice mărețe. Este bine cunoscut faptul că Suetonius spunea despre Augustus că se lăuda afirmând că a găsit Roma un oraș din cărămidă și a lăsat un oraș din marmură, un oraș imperial.

Principalele teme ale propagandei lui Augustus menite să celebreze Pax Augusta erau restabilirea ordinii politice și capacitatea Romei de a menține pacea. În acest scop a fost ridicat Ara Pacis. Altarul păcii era reprodus și pe monede.

În antichitate, altarul se afla la 300 m sud-est de mausoleu. Monumentul era construit pe un podium de marmură și era înconjurat de o incintă, care avea înălțimea de 3-4 m. Zidul de incintă includea două porți: la vest și la est. În vest se afla o scară de acces pentru sacerdoți. În partea de est, accesul nu se făcea pe scări. Acesta era destinat celor care urmau a fi jertfiți. Ambele fețe ale altarului erau decorate cu sculpturi. În mijlocul monumentului se afla altarul.

Începând cu secolul al XVI –lea au fost găsite părți din monument. Reintegrarea pieselor a fost posibilă abia în 1938.

Altarul păcii are semnificații atât politice cât și religioase. Acesta denotă scopuri propagandistice. Monumentul păcii se afla în relație cu Forul. Forul lui Augustus îl prezenta pe împărat ca un continuator al lui Romulus, al regilor Albei și Romei, dar și al figurilor proeminente din perioada Republicii. În timp ce prin monumentul păcii se sugerează pacea, ordinea, civilizația, prosperitatea din timpul lui Augustus.

Reliefurile cuprindeau motive florale și volute vegetale. Elementele decorative sunt remarcabile. Sunt prezente 50 de specii de plante. Acestea sunt foarte bine realizate, par naturale.

Printre aceste specii de plante apare și Allium sativum a cărei denumire provine, probabil, de  la celticul all (fierbinte) cu referire la gustul său. Epitetul specific provine de la prescurtarea cuvântului latin seminativum – ce poate fi cultivat. Allium sativum este o plantă perenă ierboasă al cărei bulb e împărțit în 8-10 segmente înfășurate în tunici aride pentru a forma ,,capul”cepei. Această specie era cunoscută în antichitate pentru proprietățile sale terapeutice și magice. Romanii o considerau o plantă medicinală folositoare pentru toate otrăvurile. Reprezentarea sa pe Altarul Păcii ar putea semnifica faptul că Augustus a instaurat ordinea și civilizația ca leac împotriva haosului, războiului, conflictului – toate acestea văzute ca niște otrăvuri dăunătoare Păcii Romane.

Cyclamen provine de la cuvântul grecesc kyklos (cerc). Aceasta este o plantă perenă ierboasă. Pliniu o citează ca un fel de amuletă plantată în grădini cu rol împăciuitor, cu rolul de a proteja casele de mușcături de șerpi. Din nou apare ideea că Augustus a pus capăt dezordinii, conflictului și a adus pacea.

Crocus sativus – în greacă krokos (filament) – este o plantă bulboasă fără tulpină. Semnificația prezenței sale pe Altarul Păcii e vastă, cea mai posibilă fiind speranța în prosperitate și sănătate.

O altă plantă reprezentată pe monumentul păcii este Alcea. Denumirea sa provine de la cuvântul latin alkaia. De la acest cuvânt derivă alceome denumire ce se referă la proprietățile medicinale ale plantei.

Alte plante reprezentate sunt: alchemilla, bryonia, centaurea.

Monumentul păcii cuprinde reprezentări ale naturii ce arată afinități neașteptate între formele de animal și plantă. Cu toate acestea, reprezentările sugerează convergențe ce se potrivesc perfect în știința și filosofia antică.

Bogăția elementelor vegetale alese și dispunerea lor precisă scot în evidență faptul că elementele nu joacă doar un rol ornamental ci că, în același timp, sunt instrumentele unei intenții simbolico-alegorice legată de un manifest politic al Imperiului în devenire. Augustus se adresează supușilor prin intermediul naturii. Prin reprezentarea plantelor și dispunerea lor precisă se sugerează citirea mesajului lui Augustus: a unei noi prosperități într-un proces de renaștere. Acestă prosperitate e posibilă datorită păcii.

Trecutul și prezentul se împletesc în mod original. Scene precum sacrificiul lui Enea se referă la originile Romei. Asemenea poemului Eneida lui Vergiliu, ce prezintă întâmplările din călătoria prințului Enea, imaginea consacră originea ilustră a poporului roman.

Pe Altarul Păcii apar și reprezentări abstracte. De asemenea, apar forme de animale, de păsări. Cele patru extremități ale altarului sunt decorate de grifoni.

Figurile alegorice sunt și ele prezente. Este reliefată Pacea sau Tellus Mater ori Roma. Aceasta este reprezentată așezată pe o stâncă având la picioare un curs de apă, care irigă o câmpie unde stau culcați o vacă și o oaie (la picioarele personajului principal). Doi copii îi oferă mâncare. În partea stângă și în dreapta apar două figuri mitologice: pământul și marea. Scena este un simbol al fertilității și al bogăției epocii lui Augustus.

În scena procesiunii defilează familia imperială, senatorii și alți demnitari, precum și preoți. În această scenă apare reprezentat Augustus însuși, care merge în fruntea unui alai urmat de patru flamines. Augustus e în veșmintele de Princeps. Acesta apare în același plan cu ceilalți demnitari, nu este izolat.

De asemenea este reprezentat și Agrippa în veșmânt de sacrificator. De toga lui se agață un copil, probabil unul dintre fiii lui Agrippa și ai Iuliei. Sunt reprezentați și fiica lui Augustus, Tiberiu și Drusus.

Istoricii nu sunt foarte siguri despre ce eveniment este vorba. O variantă e aceea că scena reprezintă procesiunea ce a avut loc în 4 iulie anul 13 î.Hr.

Stilul de prezentare al scenei pare inspirat de prototipuri grecești. Reprezentarea de pe altarul roman este, totuși, diferită de scenele ce decorau altarele comemorative ale grecilor.  E interesant de făcut o comparație între cele două tipuri: scenele de pe altarele comemorative ale grecilor figurile nu par să reprezinte pe cineva, în schimb scena cu procesiunea de pe Altarul Păcii cuprinde personaje ce nu pot fi identificate sigur, un lucru este clar: aceste figuri reprezintă individualități, apar figuri deosebite, particulare.

O altă specificitate a acestei scene sunt copiii. Evenimentul care este prezentat e o procesiune, deci un eveniment formal, la care totuși participă copiii. Ei reprezintă continuitatea familiei imperiale. Aceștia fac ceea ce sunt obișnuiți ei să facă: nu sunt întotdeauna atenți. Par mai îngrijorați să nu se piardă decât de evenimentul la care iau parte. În privința acesui aspect există, de asemenea, mai multe interpretări. Una dintre acestea e aceea că Augustus, îngrijorat de scăderea numărului nașterilor, încuraja căsătoria și nașterea.

Ara Pacis este, așadar, un monument al propagandei lui Augustus menit să sublinieze măreția, abundența, bogăția imperiului în fruntea căruia se afla acesta, dar și ordinea politică și capacitatea Romei de a menține pacea. Prosperitatea e posibilă numai datorită păcii.

(Tudora Niculae)

BIBLIOGRAFIE: 

1. Caneva, Giulia, Il codice botanico di Augusto. Roma – Ara Pacis, parlare al popolo attraverso le immagini della natura, Editura Gandemi, Roma, 2010.
2. Cizek, Eugen, Istoria Romei, Editura Paideia, București, 2002.
3. Hollingsworth, Mary, Arta în istoria umanității, Editura Rao, București, 2004.
4. Janson, H., W.,  A History of Art, Editura Prentice Hall, New Jersey, 1991.
5. http://smarthistory.khanacademy.org/ara-pacis.html (accesat 21.12.2012).
6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pax_Romana (accesat 10.01.2013).