Actualitate
Eduard Hellvig/ Statul şvaiţer şi soclul formei fără fond
Preocupat intens cu şlefuirea propriului piedestal, directorului Serviciului Român de Informaţii, Eduard Raul Hellvig, probabil nu i se pare important că marii infractori ai României dispar rând pe rând din ţară.“Pas cu pas” instituţia condusă de Hellvig pierde, în medie, cam doi mari rechini prăduitori ai României la jumătate de an. Într-un fel, este de înţeles. Directorul SRI nu va pricepe niciodată ce înseamnă să te lupţi pentru dreptate, pentru adevăr judiciar probat, ce semnifică instrumentarea riguroasă, ce presupune bătălia teribilă din instanţă cu inculpaţii puternici şi potenţii României. Şi nu pricepe pentru simplul motiv că pur şi simplu nu înţelege cu ce se mănâncă toate acestea. Ca politician, când stai la sfaturi cu “sforarul” Viorel Hrebenciuc, când te aşezi pe bordură la o tacla cu Călin Mitică şi ţi-l pui la rever ireversibil pe Adrian Tărău, e ca-n Infernul lui Dante: “Voi cei ce intraţi, lăsaţi orice speranţă”
O fi în pereţii SRI atâta igrasie ca fiecare conducere să aibă nişte tinichele de coadă. Dar parcă nici Vîntu şi nici Ghiţă la un loc şi toate neleguirile pe care le-au făcut nu te fac să te gândeşti automat şi inevitabil la creierii unui tânăr şi curajos procuror făcuţi praf pe un caldarâm, în luptă cu mafia de partid şi de stat, viaţă oferită de un om ca sacrificiu suprem în cea mai mare traumă pe care a trăit-o magistratura românească vreodată. Vîntu şi Ghiţă pălesc teribil în faţa luptei crâncene şi complicate pentru dreptate a lui Cristian Panait cu sponsorul PSD, Adrian Tărău. Unul din primii mari fugari ai României. Viaţa bate filmul uneori.
“Eu nu cred în arestările de vineri seara”, a rostit Adrian Năstase în ziua de după arestarea lui Tărău. Avea acea privire şi acel rictus ce niciodată nu pot fi uitate. În puţin soare de Aprilie ce-i străbătea chipul, era totuşi pământiu. Fioros şi înfiorător, năuc şi turbat, înspăimântat şi înspăimântător, avea o scrutare de gheaţă. Trecea prin tine ca glonţul şi te spinteca. După ce-a vorbit, s-a lăsat linişte. A amuţit tot. Cel mai puternic om al României fusese răpus de acţiunea legală a unui procuror. După mai bine de un deceniu, un alt politician de frunte- oare al câtelea- în rol de preşedinte al României, pe numele lui Klaus Iohannis, spune fără să clipească despre o decizie definitivă a instanţei care-l vizează direct: “Acestă soluţie, după părerea mea, nu este bună, mă nemulţumeşte”. Când vine vorba despre ei, toţi reacţionează la fel. Când nu le face pe plac, Justiţia nu mai este bună deloc.
Politicienii României, în general, nu cred cu adevărat în anticorupţie. Şi nici mulţi şefi de instituţii. Anticorupţia e enervantă pentru ei, dar e bună doar ca instrument, când îi ia pe ceilalţi. Când îi ia pe ei sau pe prietenii lor, e wrong. Ca politician transpartinic trecut prin PNL, PC, PUR-SL, PNL, USL, de exemplu, Eduard Hellvig s-a lipit de-a lungul timpului de lideri în general: Horia Rusu, Dudu Ionescu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu şi Klaus Iohannis. Până a ajuns acolo unde şi-a dorit mult: şef al SRI.
17 ani politician, cu profil politic neconturat, mărunt, fără calibru, Eduard Hellvig n-a lăsat nimic în urmă, nicio idee, nicio iniţiativă măreaţă, nicio străfulgerare, niciun vrej de anticorupţie. Ancorat în negocieri de culise, campanii, finanţări de partide, secretariate generale, la masă cu baroni, tânărul lup Eduard Hellvig a avut cu totul alte preocupări. Nu i-au trecut niciodată prin arteră globulele anticorupţiei şi, ca atare, nu le simte deloc. Aşadar, ce să-i ceri acum?
Mic sforar prin partide de dreapta sau centru dreapta, pe modelul şobolănos Hrebenciuc, în 2009, când borfaşul Vîntu, prietenul prezidenţiabilului Mircea Geoană, exclama devoalându-şi intenţiile “domnilor, întăriţi-vă statul!”, Eduard Hellvig era de cealaltă parte, lângă alt prezidenţiabil Crin Antonescu, apropiat al lui Rareş Mănescu şi al grupului de la Monaco, Geoană şi Antonescu propunându-l chiar pe Klaus Iohannis premier al României. În 2012, şi Hellvig suspenda şefi de stat întru întărirea statului iar când a ajuns ministru al Dezvoltării în cabinetul Victor Ponta, după Cristian Petrescu, proxyul Elenei Udrea, care preluase la rându-i ministeriatul de la simbolul corupţiei, Eduard Hellvig n-a găsit, bineînţeles, nicio fărâmă de corupţie în cel mai bănos minister al României. Când vine în Martie 2017 Eduard Hellvig, ca director al SRI, şi zice că el “întăreşte statul”, nu ştii dacă de fapt îl siluieşte sau dacă tolerează corupţia că n-o simte. Tot ca-n trecut.
Din 2015, de când a fost numit la şefia SRI, apelându-se inclusiv la sprijinul lui Sebastian Ghiţă, ajutor pe care Ghiţă a susţinut că ar fi refuzat să-l dea, primul eşec la şefia SRI pe care l-a înregistrat cu succes Eduard Hellvig s-a numit chiar Sebastian Ghiţă. Dacă la început se plângea prin proxy că n-are loc de marele Coldea, atunci când Ghiţă l-a aruncat în aer pe prim adjunctul SRI, Hellvig şi-a suflecat mânecile, şi-a frecat palmele, şi-a acţionat. Noroc cu nervii lui Ghiţă, că altfel Hellvig şi-acum decupa ca la grădinţă poze şi comunicate doar din dorinţa de a-l vedea lumea doar pe el, vorba unui cerber apropiat. Ironia sorţii a făcut însă ca Ghiţă să dispară în noaptea de 19 Decembrie 2016, după ce-a participat la K2, vila SRI, la întâlnirea de la revedere cu conducerea SRI, unde a participat nu numai generalul Coldea ci şi cu însuşi directorul SRI, Eduard Hellvig. Dacă Coldea era infestat şi anesteziat de atât Ghiţă, anticorpii anticorupţiei n-au funcţionat nici la Hellvig. Că nu-i are, evident. Nu a sesizat că Ghiţă era agitat, pe picior de fugă, că ameninţa voalat deşi şi Hellvig, directorul SRI, a vorbit cu el. Dacă pe vreun şef SRI de la acea întâlnire îl ducea puţin mintea şi sesiza legal autoritatea competentă, astăzi n-ar fi stat toată ţara să se uite cum Ghiţă sfidează statul întărit de Eduard Hellvig făcând plajă pe hoteluri de lux în Belgrad. Sunt momente când şi curcile probabil râd de SRI.
Şi asta nu e nimic. După ce Sebastian Ghiţă l-a detonat pe generalul Coldea, Eduard Hellvig a lăsat afacerile financiare ca-n tren, aruncâdu-l doar pe prim adjunct afară. Încălcările de lege, contractele, fondurile operative, plăţile, firmele, banii, la Hellvig sunt toate facultative. S-au înţeles “ca băieţii”, au băgat afacerea în sertar şi-au înghiţit cheia. E probabil atât de mizerabilă putrefacţia în SRI încât e mai bine să zicem proştilor, adică contribuabililor, cei care ne plătesc, că de fapt nu e nimic. Şi s-a închis.
Generalul Coldea predă Dumnezeu ştie ce tinerelor generaţii de la SRI, că aşa vrea el, şi Eduard Hellvig cică “doar aşa îl poate ţine pe Coldea sub atentă supraveghere şi monitorizare”. Wow! Că fostul prim adjunct care până la urmă l-a adus la putere şi-a condus SRI vreo 12 ani şi pe care Hellvig n-a putut singur să-l dea jos, de-a avut nevoie de Ghiţă, o fi chiar ultimul tăntălău de pe pâmânt.
Când a fost vorba să-l prindă pe inculpatul SRI Sebastian Ghiţă, Eduard Hellvig a început, normal, să mestece marota obsesiv compulsivă a SRI- n-avem pârghii legale, nu ne lasă decizia CCR. Directorul SRI poate să mestece textele CCR şi-n lung şi-n lat, continuu, neobosit, să le scuipe şi să le înghită din nou, cu toată propaganda şi trompetele ştiute din dotare, că textele sunt clare şi tot acelea rămân. CCR a interzis legal interferenţa SRI în instrumentarea penală, în operarea mandatelor de supraveghere tehnică, în filaje, ambientale şi interceptări, a eliminat excesele SRI în instrumentare, presiuni pe procurori, aterizări zilnice prin birouri, şedinţe prin DNA şi redări, însă CCR nu a interzis SRI să-şi facă datoria, adică jobul susţinut din fonduri publice. Mai precis CCR nu a interzis SRI să strângă informaţii- ocupaţia de bază a SRI- relevante, să le culeagă şi să le valorifice în sprijinul instrucţiei penale. Iar dacă SRI obţine aceste informaţii este obligatoriu prin lege să le ofere parchetelor. În plus, pe zona de siguranţă naţională SRI are autostrada deschisă nu numai în operarea de mandate, ci este şi organ de cercetare penală. Aşadar, Eduard Hellvig când dădea din umeri la Ghiţă, mestecând marota CCR, nu spunea tocmai adevărul. Mai mult, speţa Sebastian Ghiţă era şi a rămas una de siguranţă naţională- că nu cetăţenii României au infestat sistemul cu Ghiţă, ci chiar şefii serviciilor de informaţii. Ei sunt responsabili, ei să rezolve, ei să plătească. Că aşa este corect.
Dovada că neadevărul prin care Eduard Hellvig îşi ascundea eşecul n-a ţinut mult a fost chiar momentul prinderii lui Ghiţă. În 4 luni, într-o vineri, când s-a emis anunţul capturării lui Ghiţă, Eduard Hellvig s-a urcat fericit pe tavan şi a început să urle în toată România: Noi l-am prins. SRI, Răzvan Ionescu, noul prim adjunct SRI, în două ore toată propaganda SRI a umplut ecranele. Nu zău, serios? În ce bază legală SRI operează pe teritoriul altui stat? În ce bază legală cooperează într-o speţă penală? E Ghiţă de siguranţă naţională sau SRI şi-a făcut treaba pentru că Sebastian Ghiţă, în mod crâncen, i-a umilit? În ziua de 14 Aprilie 2017, nimeni din SRI n-a mai mestecat marota compulsivă a deciziei CCR. Vestea proastă pentru directorul SRI este că a fost degeaba: Ghiţă tot pe hotel la plajă se află şi acum.
Nefericirea lui Eduard Hellvig este că au mai trecut vreo 6 luni şi tot SRI a mai pierdut un mare şmecher. Pe rechinul imobiliar al grupului Monaco, transpartinic şi puternic contectat al României, pe numele lui Puiu Popoviciu. Al doilea răsunător eşec al mandatului lui Eduard Hellvig la şefia SRI. Cum în acest caz acuzarea- DNA şi judecătorii şi-au făcut datoria, se pune iar în discuţie cine trebuia să stea cu ochii pe Popoviciu. Dacă nici pe marii jefuitori ai României care umilesc statul, Eduard Hellvig nu stă că nu simte el anticorupţia, e o întrebare legitimă cu ce îşi ocupă de fapt timpul conducerea SRI că succese operative nu are până acum. Cert este că teribilul Puiu a zburat, liber ca pasărea cerului, şi dus a fost. Degeaba te lupţi să instrumentezi 3 ani, să judeci vreo 5, că din statul întărit al lui Eduard Hellvig poţi să pleci oricând. Legal, tot SRI trebuia să obţină informaţia şi s-o pună la dispoziţie parchetului. Dar, vorba unui magistrat: “Mai dă-i încolo, că dacă nu e unul de-al lor sună imediat. Când e unul de la ei care fuge nu mai sună nimeni”. Ca atare, poate să mestece din nou marote obsesiv compulsive directorul SRI cât o vrea şi pe toate canalele. În speţa Puiu Popoviciu informaţia trebuia să vină tot de la SRI. Şi n-a venit. Că n-au avut-o, că sunt slabi.
În plus, în general, pe mandatul lui Eduard Hellvig la SRI în parchete nu prea mai vine ceva relevant ca informaţie, substanţial pentru anchetele penale. Dacă SRI nu mai poate opera autorizaţiile de interceptare şi mandatele de supraveghere tehnică, când îl dai afară pe uşă şi nu mai poate intra nici pe geam, instituţia condusă de Eduard Hellvig nu mai ştie să facă nimic, e paralizată. Nu numai că nu mai are succese operaţionale, dar nu-şi mai face nici meseria de bază- aceea de a culege informaţie importantă. Deprofesionalizarea se observă de la o poştă, SRI devenind sfrijit, fără substanţă şi irelevant.
Ca sumar matematic, în doar 6 luni, SRI a pierdut doi şmecheri ai României, pe care nu-i va recupera uşor şi pe care foarte probabil, directorul Eduard Hellvig nici nu va încerca să-i aducă. Anticorupţia şi adevărurile judiciare nu prea sunt feng shuiul lui. Asta deşi până acum, SRI a recuperat toţi marii nelegiuiţi ai României. E adevărat, fără sprijinul lui Eduard Hellvig. Mulţi au fost grei şi s-au numit Omar Hayssam, Mohammad Munaf, Nicolae Popa, Mihai Necolaiciuc, Radu Nemeş, Nicuşor Constantinescu, Florian Walter, Said Baaklini, Mihail Boldea. Dacă îi mai pleacă unul de sub nas, directorul SRI îşi poate face bagajele şi poate zbura şi el, depunându-şi mai întâi demisia. Un stat şvaiţer, în care inculpaţii sunt chiar fraieri dacă nu dispar, în care te umilesc toţi infractorii, nu este un stat întărit, potrivit neadevărurilor clamate de un director al SRI în discursuri pompoase şi oficiale dar finalizate, la mişto, chiar în smiley face. Acesta este nivelul, foarte jos, cu asemenea specimene şi eşecuri defilează fiorosul stat român.
După ce a jucat ţonţoroiul pe cadavrele predecesorilor, bârfind bărbăteşte prin proxy, continuu şi pe la colţuri, directorul SRI s-a gândit să înceapă să-şi construiască soclul pe leşuri. A început să-şi aroge că el şi nu CCR a scos SRI din Justiţie, denunţând verbal toate protocoalele dar- cel mai important- uitând să declasifice şi documentele esenţiale şi, în plus, uitând din nou să nu-şi mai lase adjuncţii să sune prin DNA. Camaradul Marian Petrache din Ilfovul de suflet în care chiar Eduard Hellvig a candidat, “curentul şi motorul” din dosare este, într-adevăr, încă netrimis în instanţă. S-o fi împotmolit de atâtea telefoane SRI pe drum.
Apoi a mai spus directorul SRI că a scos SRI din ANAF. Un alt lucru bun pe care l-a făcut, dacă nu trăgea şi aici un adevăr spus doar pe jumătate pentru aburirea fraierilor. Detaşarea ofiţerilor SRI în ANAF nu avea bază legală, făcându-se doar în numele unei hotărâri CSAT ce nu avea valoare de lege, aşa cum multe acţiuni şi demersuri ale SRI s-au făcut la fel de nelegal.
Iar Eduard Hellvig a mai făcut ceva: un Ghid de Conduită Etică pe care SRI oricum îl avea creionat şi care oricum fusese călcat în picioare- dar de acum scrie la sfârşit că este obligatoriu pentru toţi angajaţii SRI. În relaţia Eduard Hellvig- Buşoi, PNL, Klaus Iohannis, instituţii media, analişti, proxy şi propagandişti- oare s-o aplica Ghidul? Sau Buşoi e chestiune de siguranţă naţională? Mai este însă o variantă: Eduard Hellvig din când în când nu mai este angajat SRI. Smiley face, fix ca-n discursul directorului SRI.
În rest, instituţia condusă de Hellvig a rămas la fel de necontrolată parlamentar, la fel de bugetofagă, pe aceleaşi legi laxe de aproape trei decenii care-i permite să joace pe tot terenul, în licitaţii există aceleaşi carteluri, iar Ghiţă, Siveco şi prietenii de peste hotare sunt decişi să câştige licitaţia puturoasă SII Analytics, chiar pe mandatul lui Eduard Hellvig. Aşadar, ce s-a schimbat în SRI ca mod de acţiune? Substanţial, fundamental, nimic. Sistemul de forţă al SRI, la fel de nereformat, a fost preluat de altă gaşcă, au fost schimbate câteva personaje, şi e folosit în continuare în slujba noului conducător, fixându-şi ţinte şi agende în mişcare. În slujba statului, acum nu face nimic. Mai grav, cu sprijinul şi neprofesionalismul SRI, România este înjosită de infractori.
“Niciodată în mandatul meu SRI nu va fi implicat politic”, se bătea în piept prin Februarie 2017, directorul SRI, Eduard Hellvig. Asta după ce şi Klaus Iohannis trasase în Ianuarie 2017 pentru SRI două linii roşii, vorbind de întărirea controlului parlamentar ce nu există în realitate nici acum: “Părerea mea e că nu este bine să fie lăsate serviciile secrete să se amestece în politică. Cealaltă a doua linie roşie trebuie să definească cât de mult şi cum se pot implica politicienii în treaba serviciilor secrete sau, în traducere liberă, cum e cu politizarea serviciilor secrete. După părerea mea, nici aceasta nu este bună”. În acele zile, chiar Eduard Hellvig, venit nu din spuma mării, ci chiar din sforăriile politice de partid, finanţări şi campanii, chiar dacă era la şefia SRI, prelua operativul SRI. Când clamezi nişte principii frumoase, ai grijă să nu le fi încălcat chiar tu deja.
Ulterior, tot din adâncă neimplicare politică, directorul SRI a dezvoltat o nouă problemă: Liviu Dragnea. Curios este că Eduard Hellvig l-a descoperit pe condamnatul Liviu Dragnea doar după ce a devenit şef al SRI şi după ce PNLul de suflet a pierdut în mod spectaculos şi succesiv toate rundele de alegeri de după prezidenţialele din 2014 din cauza alegerilor nefericite ale lui Klaus Iohannis şi intervenţiilor neimplicate politic ale lui Eduard Hellvig în partid. Graţie acestora, liberalii au schimbat nu mai puţin de 4 candidaţi la primăria generală a Capitalei, un record istoric. Când îşi taie venele pe lung de hegemonia PSD, toţi aceşti oameni ar trebui să-şi aducă aminte cine este de vină. Nu cumva chiar ei?
Din cauza alegerilor slabe ale celor doi, Liviu Dragnea, condamnat definitiv şi PSD au ajuns să joace ţonţoroiul pe toată România, cu majoritate de 60% în Parlament, preluând puterea Executivă, cu un PNL făcut şvaiţer ca întăritul stat român. Culmea este că atunci când anchetele jurnalistice pe Liviu Dragnea începeau, când se furau documente Tel Drum din DNA, în dreapta lui Liviu Dragnea, în parteneriat uselist şi mare iubire, prin 2012 şi 2013 era chiar Eduard Hellvig. Tot cel care este acum directorul SRI, Eduard Hellvig, îi preda la cheie în Decembrie 2012, şi ministerul Dezvoltării, tot lui Liviu Dragnea. Bineînţeles, în acea puşculiţă şi gaură neagră, nimeni n-a găsit vreo umbră de corupţie, că doar nu erau să se denunţe ei pe ei. Aşadar, când pe directorul SRI îl apucă prin 2017 străfulgerările pe subiectul Dragnea, ar fi bine să ştie că memoria recentă încă funcţionează. Se cam cunoaşte ce au făcut anii trecuţi cu toţii. Asta în caz că se crede că fraierii, adică plebea, contribuabilii, au uitat.
În plus, Klaus Iohannis în aproape trei ani de când se află la Palatul Cotroceni nici măcar nu şi-a conturat un proiect de ţară. Se pregăteşte de al doilea mandat pe bicicletă, având lângă el doar instituţiile de forţă, cu lideri slabi, slugarnici şi lipsiţi de substanţă ca şi el. Vorba aceea, “în momentul în care primim informările SRI, le citim şi ne considerăm informaţi”. Aici s-a închis. Ca-n Sarmalele Reci: „Nu uita că ţara te vrea prost”
În tot acest abur, slăbiciune, ipocrizie, adevăruri spuse pe jumătate, neprofesionalism, cuvinte mesectate degeaba, forme fără fond şi mult umflat în pene, directorul SRI, dependent de media, a început să-şi construiască soclul în presă, “pas cu pas”. „E genul care te ascultă, îţi spune doar ce vrei să auzi, pare că e de acord cu tine şi pe la spate…„, îl descrie un om din Justiţie ca fiind cam viclean, pe directorul SRI. Însă presupusa viclenie pare a fi cea mai mică problemă. Neadevărurile sunt cele mai mari. Şeful SRI nu a participat la bilanţul DNA- “ce act de vitejie, ce curaj, aşa trebuie, bravo lui”, au sărit aceiaşi analişti de casă. Eduard Hellvig, în realitate, nu fusese invitat deloc la bilanţul DNA, ca de altfel nimeni din SRI, era extrem de supărat că a fost sfidat, şi pe cale de consecinţă logică, dacă nu-l băgase nimeni în seamă, nici nu avea cum să participe. Dar SRI a întors factualul pe dos, şi-a transformat umilinţa în act de vitejie. “Că ţine la fraieri”, vorba unui magistrat.
La fel a făcut recent şi cu pensiile militare speciale. Ce act de vitejie, dom’le, Hellvig a făcut curăţenie, a dat afară echipa diavolească din SRI. Realitatea fusese iar inversată tot în laboratoarele de propagandă ale SRI. Diavolii nu plecau că-i mătrăşea viteazul director al SRI, Eduard Hellvig. Au plecat, în realitate, la cerere, că altfel nu puteau pentru că nu aveau toţi vârsta de pensionare. Şi au plecat pentru bănuţi. Aceiaşi bănuţi care-l încurcau la numire şi pe Eduard Hellvig. Va rămâne probabil în istoria SRI ca singurul director care şi-a început mandatul spunând nu lucruri importante, ci gândindu-se strict la bănişorii lui după care plângea că-s mai puţini la SRI decât la Bruxelles, unde te duci, încasezi şi nu faci mai nimic: “E o schimbare financiară. Astea sunt discuţiile pe care le am acasă, într-adevăr. Vă confirm acest lucru. Soţia nu este foarte încântată”.
Dependenţa de titluri, analize favorabile şi alte asemenea- reprezintă o boală des întâlnită la mulţi şefi de instituţii publice şi politicieni. Când începe să li se umfle capul, aşa se manifestă la toţi. Întorc evenimentele, mint, inventează, dau pe surse informaţii ce pot fi infirmate într-o clipă – pentru simplul motiv că sunt fake. Însă directoratul SRI întru slăvirea liderului suprem, „reformatorului”, a mai făcut ceva. Şi-a pus cerberii să-i verifice pe cei care scriu de SRI, dezvoltând adevărate conspiraţii paranoice şi mondiale, care l-ar face şi pe Alex Jones de la Infowars invidios. La ei, nu există oameni liberi, ci doar scenarită. Când dispar infractorii condamnaţi definitiv la carceră, devalizatori ai României şi bugetelor publice, umilind o ţară întreagă, să nu ne mai întrebăm cu ce-şi ocupă timpul profesioniştii SRI, plătiţi din bani publici. Cu nimicuri. Cum poţi să protejezi un stat când unica grijă şi singura preocupare este ce se scrie/zice despre tine în online şi la televizor?
E adevărat, nu toată lumea e atât de redusă mintal să spună în cor, aşa cum s-a întâmplat, că directorul SRI, Eduard Hellvig este “pumnul de fier în mănuşă de catifea”, că doar îi vezi acţiunile fără substanţă, forma fără fond, irelevanţa, eşecurile şi egoul grăsun şi în creştere. Cât despre “put your iron hand in a velvet glove”, profesioniştii SRI, specializaţi în plagiat, să facă bine să ştie că aşa au reuşit performanţa să-l copieze chiar şi pe Napoleon Bonaparte de acum două secole. Au luat sintagma de pe “goagăl”, vorba lui Vanghelie, şi i-au lipit-o de frunte lui Eduard Hellvig. Directorul SRI s-o fi simţit bine, mândru, umflat în pene că „dă bine” dar expresia e puţin cam furată. Dacă n-ar fi de râs, ar fi prea mult de scris, de gândit şi de analizat. Vai de mama lui de stat. (Sorina Matei)
Actualitate
Pentagonul lansează „Secure Space Network” pentru a extinde accesul companiilor la infrastructura clasificată
Aproximativ 50 de facilități SCIF vor fi construite în Statele Unite
Companiile contractante vor avea în curând mai multe oportunități de a derula activități clasificate pentru Pentagon, printr-un nou program denumit „Secure Space Network”.
Inițiativa prevede proiectarea și instalarea a aproximativ 50 de spații securizate în diferite regiuni ale Statelor Unite. Aceste facilități, cunoscute sub acronimul SCIF — Sensitive Compartmented Information Facilities — sunt destinate procesării, stocării și discutării informațiilor strict clasificate.
Washington vrea să elimine barierele pentru companiile mici
Programul urmărește să faciliteze accesul firmelor capabile la mediile clasificate, considerate de industria de apărare una dintre principalele piedici în colaborarea cu Departamentul Apărării.
James R. Mismash, adjunct al secretarului pentru dezvoltarea bazei industriale și director al Biroului pentru Programe destinate Întreprinderilor Mici, a declarat că noua rețea va permite unui număr mai mare de companii să contribuie la proiecte militare clasificate.
Potrivit acestuia, cooperarea dintre instituțiile guvernamentale și sprijinul Congresului ar urma să consolideze baza de furnizori ai Pentagonului și să accelereze furnizarea capabilităților necesare forțelor armate.
SCIF-urile, spații proiectate pentru a rezista spionajului
O facilitate SCIF poate fi o zonă, o încăpere, un grup de încăperi, o clădire sau chiar un întreg obiectiv certificat și acreditat în conformitate cu standardele de securitate stabilite de directorul comunității americane de informații.
Aceste spații sunt concepute pentru a permite gestionarea informațiilor sensibile compartimentate și pentru a preveni o serie de amenințări. Printre măsurile de protecție se numără rezistența la pătrunderea forțată, interceptarea comunicațiilor audio și supravegherea electronică.
Costurile ridicate limitează accesul firmelor la contractele clasificate
Pentru multe companii mici care încearcă să obțină contracte militare, accesul la informații clasificate și la spații SCIF reprezintă o provocare majoră. Construirea și acreditarea unor astfel de facilități presupun costuri semnificative, iar unele firme nu dispun de infrastructura necesară sau nu au acces facil la astfel de locații.
Prin „Secure Space Network”, autoritățile americane încearcă să reducă aceste bariere și să lărgească numărul companiilor care pot participa la proiecte ale Pentagonului.
Programul ar putea fi extins rapid în funcție de necesități
Prima etapă a proiectului va crea un model de producție repetabil, care să permită extinderea rețelei pe măsură ce cresc cerințele operaționale.
Planul include și dezvoltarea unei capacități de producție flexibile, capabile să fie intensificată rapid pentru a răspunde unor creșteri bruște ale necesarului de spații de lucru acreditate pentru activități clasificate.
Facilitățile vor fi amplasate în baze militare și centre dedicate industriei
Coordonarea inițiativei va reveni Biroului pentru Dezvoltarea Bazei Industriale, aflat în subordinea structurii pentru achiziții și mentenanță a Departamentului Apărării.
Noile facilități ar putea fi amplasate în baze militare, în locații orientate către industrie — inclusiv centre de tip APEX Accelerators — sau în alte puncte considerate relevante pentru misiunile Pentagonului.
Detaliile publice despre program rămân însă limitate. Nu au fost precizate dimensiunile fiecărei facilități SCIF, bugetul alocat sau calendarul exact pentru implementarea proiectului.
Actualitate
Halo_Shield: Noua frontieră a apărării împotriva amenințărilor aeriene asimetrice
Un conflict asimetric, o soluție modernă
Sistemele aeriene fără pilot (UAS) au redefinit complet dinamica apărării spațiului aerian, transformând-o într-un joc asimetric și extrem de rapid. Astăzi, dronele accesibile, care pot fi achiziționate cu mai puțin de 1.000 de dolari, reprezintă o amenințare critică pentru infrastructura strategică și obiectivele militare de mare valoare. Metodele tradiționale de apărare, bazate preponderent pe radare punctuale, se dovedesc insuficient de agile pentru a contracara atacurile multiple, rapide și venite din direcții imprevizibile.
Halo_Shield: Arhitectura rezilienței distribuite
Pentru a răspunde acestor provocări, a fost dezvoltată arhitectura modulară Halo_Shield, un sistem de combatere a dronelor (C-UAS) conceput să fuzioneze datele de la senzori activi și pasivi într-o imagine operațională unificată. Sistemul funcționează prin „Tile-uri” – componente integrate care conectează senzori tactici și efectori (inclusiv lasere de mare energie, precum sistemul LOCUST) într-un lanț de neutralizare distribuit. Această abordare elimină dependența de un singur punct de detecție, crescând semnificativ rata de succes a apărării.
De la experiment la succes operațional
În cadrul unor exerciții riguroase – T-REX 25-2, TWIX 2026 și T-REX 2026 – Halo_Shield a demonstrat capacități de necontestat. Validările din teren au confirmat că sistemul poate fi configurat în câteva minute, oferind o disponibilitate aproape continuă și interoperabilitate avansată. La Grand Forks, Halo_Shield a marcat o premieră prin coordonarea angajărilor cu laser de mare energie, preluând rolul de comandă și control direct și confirmând viabilitatea unui concept de apărare stratificat, gata pentru desfășurări rapide în medii complexe.
Ingeniozitate sub presiune: Lecții din deșert pentru tehnologia militară
Criza din Mojave
În timpul unor teste recente desfășurate în temperaturile extreme ale deșertului Mojave, terminalele terestre Starlink utilizate de armată au început să cedeze din cauza supraîncălzirii. Fără sprijin tehnic specializat în proximitate, soldații au recurs la o soluție de avarie ingenioasă: răcirea antenelor cu tricouri ude. Această abordare neașteptată a reușit să mențină fluxul de date esențial pentru operațiuni, demonstrând că adaptabilitatea pe câmpul de luptă poate suplini, uneori, lipsa echipamentelor complet ranforsate.
Tehnologia comercială: Avantaje și limite
Incidentul a scos la iveală dilema actuală a achizițiilor militare: echilibrul dintre rapiditatea tehnologiei comerciale și durabilitatea echipamentelor de tip „bespoke”. Dacă soluțiile comerciale, precum Starlink sau sistemele 5G, permit o desfășurare rapidă și costuri reduse cu 50% față de sistemele tradiționale, ele nu sunt întotdeauna proiectate pentru mediile austere.
Viitorul achizițiilor: Pragmatism peste supradimensionare
Lecția desprinsă de armată este clară: nu orice limitare tehnică necesită reproiectarea completă a unui sistem. Oficialii militari susțin acum că, dacă o procedură tactică simplă (precum răcirea improvizată) rezolvă problema fără a afecta misiunea, aceasta este preferabilă investițiilor masive în „supraransforsare”. Această filozofie, aplicată în urma experimentelor recente, ar putea schimba fundamental modul în care armata accelerează adopția tehnologiilor moderne, punând accent pe eficiență și adaptabilitate.
Schimbări la vârful Armatei SUA: Interim interimar în timpuri incerte
O numire surpriză
Într-o mișcare rapidă, Adam Telle a fost numit secretar interimar al Armatei, preluând funcția imediat după demisia surprinzătoare a predecesorului său. Telle, care ocupă în prezent funcția de asistent al secretarului Armatei pentru lucrări civile, a fost descris drept un patriot respectat, decizia fiind salutată de liderii din cadrul Comitetului pentru Forțele Armate din Senat.
Leadership în tranziție
Această schimbare vine într-un moment critic pentru forțele terestre, care traversează o perioadă de modernizare accelerată. Instituția se confruntă însă cu un vid de conducere la nivel înalt, atât pe plan civil, cât și militar. În timp ce Telle ocupă temporar fotoliul de secretar, postul de șef al Statului Major rămâne sub semnul incertitudinii după eliminarea generalului Randy George. Deși s-au vehiculat nume pentru acest post, Casa Albă nu a formalizat încă nicio nominalizare, pe fondul unor controverse politice privind credentialele potențialilor candidați. Pentagonul a dat asigurări că se lucrează la finalizarea acestor numiri, însă instabilitatea de la vârful ierarhiei militare rămâne un punct fierbinte în dezbaterea de la Washington.
Actualitate
Oshkosh Defense pune presiune pe pușcașii marini: oferta pentru vehicule JLTV expiră la 31 octombrie
Compania promite primele vehicule în mai puțin de un an
Oshkosh Defense le-a transmis pușcașilor marini americani că trebuie să decidă până la 31 octombrie dacă acceptă oferta companiei de a furniza vehicule tactice ușoare comune — JLTV — într-un interval mai mic de un an.
Propunerea vine în contextul în care AM General întâmpină întârzieri în producția versiunii modernizate JLTV A2, după ce a câștigat contractul pentru fabricarea acesteia. În lipsa unei decizii din partea Marine Corps, viitorul liniei de producție JLTV operate de Oshkosh rămâne incert.
Un „pod de producție” pentru a evita blocajele
Oshkosh își promovează intens oferta, denumită „production bridge” — sau „pod de producție”. Compania susține că soluția ar permite Marine Corps să continue procesul de modernizare, oferind în același timp AM General timpul necesar pentru a recupera întârzierile de producție.
Reprezentanții companiei afirmă că fiecare zi în care noile vehicule nu ajung în unități amână modernizarea forțelor și sporește riscurile operaționale. În acest scenariu, contractul propus de Oshkosh ar funcționa ca un mecanism temporar de protecție, nu ca o încercare de a elimina AM General din program.
Investiții private de peste 50 de milioane de dolari
Pentru a putea începe rapid producția, Oshkosh spune că a alocat peste 50 de milioane de dolari din capital propriu. Banii sunt destinați extinderii capacității industriale și achiziției anticipate a materialelor cu termene lungi de livrare.
Compania estimează că poate produce și livra aproximativ 1.200 de vehicule JLTV pe an. Primele unități ar putea ajunge la pușcașii marini în aproximativ zece luni de la activarea acordului.
Oferta se bazează pe forța de muncă disponibilă, spațiul actual de producție și relațiile existente cu furnizorii. Dacă decizia este amânată după 31 octombrie, toate aceste elemente — inclusiv capacitatea industrială și disponibilitatea componentelor — ar trebui reevaluate.
Fără semnale clare din partea Marine Corps
Oshkosh susține că Marine Corps a fost informat cu privire la termenul-limită și că oficialii au înțeles motivele pentru care compania a impus această dată. Cu toate acestea, până în prezent nu ar fi existat niciun semnal clar privind direcția în care intenționează să acționeze serviciul militar.
În lipsa unei cereri ferme, Oshkosh ar putea redirecționa capacitățile pregătite către alte activități: mentenanța flotei existente, contracte cu parteneri internaționali sau programe asociate, precum ROGUE Fires. Țările partenere reprezintă deja o piață concretă, după ce Țările de Jos au selectat compania pentru producția unei versiuni olandeze a vehiculului JLTV.
Marine Corps caută un al doilea furnizor
Marine Corps a publicat în luna mai o solicitare pentru identificarea unui al doilea furnizor de JLTV. Documentul viza variante comerciale sau deja dezvoltate, „mature, pregătite pentru producție și rapid de introdus în dotare”.
Serviciul militar american a precizat că analizează permanent opțiunile de achiziție pentru a respecta cerințele aprobate privind JLTV, pentru a menține nivelul de pregătire operațională și pentru a limita riscurile asociate introducerii noilor vehicule.
În acest context, Oshkosh s-a poziționat pentru a furniza modelul JLTV A1, a cărui linie de producție a rămas activă pentru comenzile comerciale ale companiei.
Un necesar de 12.500 de vehicule
Pentru anul fiscal 2027, Marine Corps solicită 244,9 milioane de dolari pentru achiziția a peste 340 de vehicule JLTV A2. Obiectivul total al pușcașilor marini este de aproximativ 12.500 de vehicule, însă Oshkosh estimează că până acum a fost livrat mai puțin de 60% din necesarul planificat.
Întârzierile AM General au atras critici din partea parlamentarilor americani, atât republicani, cât și democrați. Un senator democrat din Wisconsin a catalogat situația drept o performanță inacceptabilă pentru unul dintre cele mai importante contracte de vehicule ale Departamentului Apărării.
AM General invocă dificultăți de tranziție
Conducerea AM General a pus întârzierile pe seama unor probleme complexe de tranziție și a anunțat că firma intenționează să atingă producția la capacitate maximă în 2027.
În pofida acestor probleme, Oshkosh insistă că oferta sa nu urmărește falimentarea sau blocarea programului AM General. Compania afirmă că obiectivul este să ofere Marine Corps o soluție intermediară, astfel încât serviciul să își continue modernizarea, iar producătorul desemnat să câștige timp pentru recuperarea întârzierilor.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 55: Pinochio de Băicoi își taie singur nasul… la pensie
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – „Organigrama cu chiloți” trece, oamenii cu 40 de ani vechime pleacă. AGA, cu ștampila pe teroare
-
Exclusivacum 2 zileMinistrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum o ziMEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 3 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 2 zile„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 2 zileIndustria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor



