Connect with us

Actualitate

Eduard Hellvig/ Statul şvaiţer şi soclul formei fără fond

Publicat

pe

Preocupat intens cu şlefuirea propriului piedestal, directorului Serviciului Român de Informaţii, Eduard Raul Hellvig, probabil nu i se pare important că marii infractori ai României dispar rând pe rând din ţară.“Pas cu pas” instituţia condusă de Hellvig pierde, în medie, cam doi mari rechini prăduitori ai României la jumătate de an. Într-un fel, este de înţeles. Directorul SRI nu va pricepe niciodată ce înseamnă să te lupţi pentru dreptate, pentru adevăr judiciar probat, ce semnifică instrumentarea riguroasă, ce presupune bătălia teribilă din instanţă cu inculpaţii puternici şi potenţii României. Şi nu pricepe pentru simplul motiv că pur şi simplu nu înţelege cu ce se mănâncă toate acestea. Ca politician, când stai la sfaturi cu “sforarul” Viorel Hrebenciuc, când te aşezi pe bordură la o tacla cu Călin Mitică şi ţi-l pui la rever ireversibil pe Adrian Tărău, e ca-n Infernul lui Dante: “Voi cei ce intraţi, lăsaţi orice speranţă”

O fi în pereţii SRI atâta igrasie ca fiecare conducere să aibă nişte tinichele de coadă. Dar parcă nici Vîntu şi nici Ghiţă la un loc şi toate neleguirile pe care le-au făcut nu te fac să te gândeşti automat şi inevitabil la creierii unui tânăr şi curajos procuror făcuţi praf pe un caldarâm, în luptă cu mafia de partid şi de stat, viaţă oferită de un om ca sacrificiu suprem în cea mai mare traumă pe care a trăit-o magistratura românească vreodată. Vîntu şi Ghiţă pălesc teribil în faţa luptei crâncene şi complicate pentru dreptate a lui Cristian Panait cu sponsorul PSD, Adrian Tărău. Unul din primii mari fugari ai României. Viaţa bate filmul uneori.

Eu nu cred în arestările de vineri seara”, a rostit Adrian Năstase în ziua de după arestarea lui Tărău. Avea acea privire şi acel rictus ce niciodată nu pot fi uitate. În puţin soare de Aprilie ce-i străbătea chipul, era totuşi pământiu. Fioros şi înfiorător, năuc şi turbat, înspăimântat şi înspăimântător, avea o scrutare de gheaţă. Trecea prin tine ca glonţul şi te spinteca. După ce-a vorbit, s-a lăsat linişte. A amuţit tot. Cel mai puternic om al României fusese răpus de acţiunea legală a unui procuror. După mai bine de un deceniu, un alt politician de frunte- oare al câtelea- în rol de preşedinte al României, pe numele lui Klaus Iohannis, spune fără să clipească despre o decizie definitivă a instanţei care-l vizează direct: “Acestă soluţie, după părerea mea, nu este bună, mă nemulţumeşte”. Când vine vorba despre ei, toţi reacţionează la fel. Când nu le face pe plac, Justiţia nu mai este bună deloc.

Politicienii României, în general, nu cred cu adevărat în anticorupţie. Şi nici mulţi şefi de instituţii. Anticorupţia e enervantă pentru ei, dar e bună doar ca instrument, când îi ia pe ceilalţi. Când îi ia pe ei sau pe prietenii lor, e wrong. Ca politician transpartinic trecut prin PNL, PC, PUR-SL, PNL, USL, de exemplu, Eduard Hellvig s-a lipit de-a lungul timpului de lideri în general: Horia Rusu, Dudu Ionescu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu şi Klaus Iohannis. Până a ajuns acolo unde şi-a dorit mult: şef al SRI.

17 ani politician, cu profil politic neconturat, mărunt, fără calibru, Eduard Hellvig n-a lăsat nimic în urmă, nicio idee, nicio iniţiativă măreaţă, nicio străfulgerare, niciun vrej de anticorupţie. Ancorat în negocieri de culise, campanii, finanţări de partide, secretariate generale, la masă cu baroni, tânărul lup Eduard Hellvig a avut cu totul alte preocupări. Nu i-au trecut niciodată prin arteră globulele anticorupţiei şi, ca atare, nu le simte deloc. Aşadar, ce să-i ceri acum?

Mic sforar prin partide de dreapta sau centru dreapta, pe modelul şobolănos Hrebenciuc, în 2009, când borfaşul Vîntu, prietenul prezidenţiabilului Mircea Geoană, exclama devoalându-şi intenţiile “domnilor, întăriţi-vă statul!”, Eduard Hellvig era de cealaltă parte, lângă alt prezidenţiabil Crin Antonescu, apropiat al lui Rareş Mănescu şi al grupului de la Monaco, Geoană şi Antonescu propunându-l chiar pe Klaus Iohannis premier al României. În 2012, şi Hellvig suspenda şefi de stat întru întărirea statului iar când a ajuns ministru al Dezvoltării în cabinetul Victor Ponta, după Cristian Petrescu, proxyul Elenei Udrea, care preluase la rându-i ministeriatul de la simbolul corupţiei, Eduard Hellvig n-a găsit, bineînţeles, nicio fărâmă de corupţie în cel mai bănos minister al României. Când vine în Martie 2017 Eduard Hellvig, ca director al SRI, şi zice că el “întăreşte statul”, nu ştii dacă de fapt îl siluieşte sau dacă tolerează corupţia că n-o simte. Tot ca-n trecut.

Din 2015, de când a fost numit la şefia SRI, apelându-se inclusiv la sprijinul lui Sebastian Ghiţă, ajutor pe care Ghiţă a susţinut că ar fi refuzat să-l dea, primul eşec la şefia SRI pe care l-a înregistrat cu succes Eduard Hellvig s-a numit chiar Sebastian Ghiţă. Dacă la început se plângea prin proxy că n-are loc de marele Coldea, atunci când Ghiţă l-a aruncat în aer pe prim adjunctul SRI, Hellvig şi-a suflecat mânecile, şi-a frecat palmele, şi-a acţionat. Noroc cu nervii lui Ghiţă, că altfel Hellvig şi-acum decupa ca la grădinţă poze şi comunicate doar din dorinţa de a-l vedea lumea doar pe el, vorba unui cerber apropiat. Ironia sorţii a făcut însă ca Ghiţă să dispară în noaptea de 19 Decembrie 2016, după ce-a participat la K2, vila SRI, la întâlnirea de la revedere cu conducerea SRI, unde a participat nu numai generalul Coldea ci şi cu însuşi directorul SRI, Eduard Hellvig. Dacă Coldea era infestat şi anesteziat de atât Ghiţă, anticorpii anticorupţiei n-au funcţionat nici la Hellvig. Că nu-i are, evident. Nu a sesizat că Ghiţă era agitat, pe picior de fugă, că ameninţa voalat deşi şi Hellvig, directorul SRI, a vorbit cu el. Dacă pe vreun şef SRI de la acea întâlnire îl ducea puţin mintea şi sesiza legal autoritatea competentă, astăzi n-ar fi stat toată ţara să se uite cum Ghiţă sfidează statul întărit de Eduard Hellvig făcând plajă pe hoteluri de lux în Belgrad. Sunt momente când şi curcile probabil râd de SRI.

Şi asta nu e nimic. După ce Sebastian Ghiţă l-a detonat pe generalul Coldea, Eduard Hellvig a lăsat afacerile financiare ca-n tren, aruncâdu-l doar pe prim adjunct afară. Încălcările de lege, contractele, fondurile operative, plăţile, firmele, banii, la Hellvig sunt toate facultative. S-au înţeles “ca băieţii”, au băgat afacerea în sertar şi-au înghiţit cheia. E probabil atât de mizerabilă putrefacţia în SRI încât e mai bine să zicem proştilor, adică contribuabililor, cei care ne plătesc, că de fapt nu e nimic. Şi s-a închis.

Generalul Coldea predă Dumnezeu ştie ce tinerelor generaţii de la SRI, că aşa vrea el, şi Eduard Hellvig cică “doar aşa îl poate ţine pe Coldea sub atentă supraveghere şi monitorizare”. Wow! Că fostul prim adjunct care până la urmă l-a adus la putere şi-a condus SRI vreo 12 ani şi pe care Hellvig n-a putut singur să-l dea jos, de-a avut nevoie de Ghiţă, o fi chiar ultimul tăntălău de pe pâmânt.

Când a fost vorba să-l prindă pe inculpatul SRI Sebastian Ghiţă, Eduard Hellvig a început, normal, să mestece marota obsesiv compulsivă a SRI- n-avem pârghii legale, nu ne lasă decizia CCR. Directorul SRI poate să mestece textele CCR şi-n lung şi-n lat, continuu, neobosit, să le scuipe şi să le înghită din nou, cu toată propaganda şi trompetele ştiute din dotare, că textele sunt clare şi tot acelea rămân. CCR a interzis legal interferenţa SRI în instrumentarea penală, în operarea mandatelor de supraveghere tehnică, în filaje, ambientale şi interceptări, a eliminat excesele SRI în instrumentare, presiuni pe procurori, aterizări zilnice prin birouri, şedinţe prin DNA şi redări, însă CCR nu a interzis SRI să-şi facă datoria, adică jobul susţinut din fonduri publice. Mai precis CCR nu a interzis SRI să strângă informaţii- ocupaţia de bază a SRI- relevante, să le culeagă şi să le valorifice în sprijinul instrucţiei penale. Iar dacă SRI obţine aceste informaţii este obligatoriu prin lege să le ofere parchetelor. În plus, pe zona de siguranţă naţională SRI are autostrada deschisă nu numai în operarea de mandate, ci este şi organ de cercetare penală. Aşadar, Eduard Hellvig când dădea din umeri la Ghiţă, mestecând marota CCR, nu spunea tocmai adevărul. Mai mult, speţa Sebastian Ghiţă era şi a rămas una de siguranţă naţională- că nu cetăţenii României au infestat sistemul cu Ghiţă, ci chiar şefii serviciilor de informaţii. Ei sunt responsabili, ei să rezolve, ei să plătească. Că aşa este corect.

Dovada că neadevărul prin care Eduard Hellvig îşi ascundea eşecul n-a ţinut mult a fost chiar momentul prinderii lui Ghiţă. În 4 luni, într-o vineri, când s-a emis anunţul capturării lui Ghiţă, Eduard Hellvig s-a urcat fericit pe tavan şi a început să urle în toată România: Noi l-am prins. SRI, Răzvan Ionescu, noul prim adjunct SRI, în două ore toată propaganda SRI a umplut ecranele. Nu zău, serios? În ce bază legală SRI operează pe teritoriul altui stat? În ce bază legală cooperează într-o speţă penală? E Ghiţă de siguranţă naţională sau SRI şi-a făcut treaba pentru că Sebastian Ghiţă, în mod crâncen, i-a umilit? În ziua de 14 Aprilie 2017, nimeni din SRI n-a mai mestecat marota compulsivă a deciziei CCR. Vestea proastă pentru directorul SRI este că a fost degeaba: Ghiţă tot pe hotel la plajă se află şi acum.

Nefericirea lui Eduard Hellvig este că au mai trecut vreo 6 luni şi tot SRI a mai pierdut un mare şmecher. Pe rechinul imobiliar al grupului Monaco, transpartinic şi puternic contectat al României, pe numele lui Puiu Popoviciu. Al doilea răsunător eşec al mandatului lui Eduard Hellvig la şefia SRI. Cum în acest caz acuzarea- DNA şi judecătorii şi-au făcut datoria, se pune iar în discuţie cine trebuia să stea cu ochii pe Popoviciu. Dacă nici pe marii jefuitori ai României care umilesc statul, Eduard Hellvig nu stă că nu simte el anticorupţia, e o întrebare legitimă cu ce îşi ocupă de fapt timpul conducerea SRI că succese operative nu are până acum. Cert este că teribilul Puiu a zburat, liber ca pasărea cerului, şi dus a fost. Degeaba te lupţi să instrumentezi 3 ani, să judeci vreo 5, că din statul întărit al lui Eduard Hellvig poţi să pleci oricând. Legal, tot SRI trebuia să obţină informaţia şi s-o pună la dispoziţie parchetului. Dar, vorba unui magistrat: “Mai dă-i încolo, că dacă nu e unul de-al lor sună imediat. Când e unul de la ei care fuge nu mai sună nimeni”. Ca atare, poate să mestece din nou marote obsesiv compulsive directorul SRI cât o vrea şi pe toate canalele. În speţa Puiu Popoviciu informaţia trebuia să vină tot de la SRI. Şi n-a venit. Că n-au avut-o, că sunt slabi.

În plus, în general, pe mandatul lui Eduard Hellvig la SRI în parchete nu prea mai vine ceva relevant ca informaţie, substanţial pentru anchetele penale. Dacă SRI nu mai poate opera autorizaţiile de interceptare şi mandatele de supraveghere tehnică, când îl dai afară pe uşă şi nu mai poate intra nici pe geam, instituţia condusă de Eduard Hellvig nu mai ştie să facă nimic, e paralizată. Nu numai că nu mai are succese operaţionale, dar nu-şi mai face nici meseria de bază- aceea de a culege informaţie importantă. Deprofesionalizarea se observă de la o poştă, SRI devenind sfrijit, fără substanţă şi irelevant.

Ca sumar matematic, în doar 6 luni, SRI a pierdut doi şmecheri ai României, pe care nu-i va recupera uşor şi pe care foarte probabil, directorul Eduard Hellvig nici nu va încerca să-i aducă. Anticorupţia şi adevărurile judiciare nu prea sunt feng shuiul lui. Asta deşi până acum, SRI a recuperat toţi marii nelegiuiţi ai României. E adevărat, fără sprijinul lui Eduard Hellvig. Mulţi au fost grei şi s-au numit Omar Hayssam, Mohammad Munaf, Nicolae Popa, Mihai Necolaiciuc, Radu Nemeş, Nicuşor Constantinescu, Florian Walter, Said Baaklini, Mihail Boldea. Dacă îi mai pleacă unul de sub nas, directorul SRI îşi poate face bagajele şi poate zbura şi el, depunându-şi mai întâi demisia. Un stat şvaiţer, în care inculpaţii sunt chiar fraieri dacă nu dispar, în care te umilesc toţi infractorii, nu este un stat întărit, potrivit neadevărurilor clamate de un director al SRI în discursuri pompoase şi oficiale dar finalizate, la mişto, chiar în smiley face. Acesta este nivelul, foarte jos, cu asemenea specimene şi eşecuri defilează fiorosul stat român.

După ce a jucat ţonţoroiul pe cadavrele predecesorilor, bârfind bărbăteşte prin proxy, continuu şi pe la colţuri, directorul SRI s-a gândit să înceapă să-şi construiască soclul pe leşuri. A început să-şi aroge că el şi nu CCR a scos SRI din Justiţie, denunţând verbal toate protocoalele dar- cel mai important- uitând să declasifice şi documentele esenţiale şi, în plus, uitând din nou să nu-şi mai lase adjuncţii să sune prin DNA. Camaradul Marian Petrache din Ilfovul de suflet în care chiar Eduard Hellvig a candidat, “curentul şi motorul” din dosare este, într-adevăr, încă netrimis în instanţă. S-o fi împotmolit de atâtea telefoane SRI pe drum.

Apoi a mai spus directorul SRI că a scos SRI din ANAF. Un alt lucru bun pe care l-a făcut, dacă nu trăgea şi aici un adevăr spus doar pe jumătate pentru aburirea fraierilor. Detaşarea ofiţerilor SRI în ANAF nu avea bază legală, făcându-se doar în numele unei hotărâri CSAT ce nu avea valoare de lege, aşa cum multe acţiuni şi demersuri ale SRI s-au făcut la fel de nelegal.

Iar Eduard Hellvig a mai făcut ceva: un Ghid de Conduită Etică pe care SRI oricum îl avea creionat şi care oricum fusese călcat în picioare- dar de acum scrie la sfârşit că este obligatoriu pentru toţi angajaţii SRI. În relaţia Eduard Hellvig- Buşoi, PNL, Klaus Iohannis, instituţii media, analişti, proxy şi propagandişti- oare s-o aplica Ghidul? Sau Buşoi e chestiune de siguranţă naţională? Mai este însă o variantă: Eduard Hellvig din când în când nu mai este angajat SRI. Smiley face, fix ca-n discursul directorului SRI.

În rest, instituţia condusă de Hellvig a rămas la fel de necontrolată parlamentar, la fel de bugetofagă, pe aceleaşi legi laxe de aproape trei decenii care-i permite să joace pe tot terenul, în licitaţii există aceleaşi carteluri, iar Ghiţă, Siveco şi prietenii de peste hotare sunt decişi să câştige licitaţia puturoasă SII Analytics, chiar pe mandatul lui Eduard Hellvig. Aşadar, ce s-a schimbat în SRI ca mod de acţiune? Substanţial, fundamental, nimic. Sistemul de forţă al SRI, la fel de nereformat, a fost preluat de altă gaşcă, au fost schimbate câteva personaje, şi e folosit în continuare în slujba noului conducător, fixându-şi ţinte şi agende în mişcare. În slujba statului, acum nu face nimic. Mai grav, cu sprijinul şi neprofesionalismul SRI, România este înjosită de infractori.

“Niciodată în mandatul meu SRI nu va fi implicat politic”, se bătea în piept prin Februarie 2017, directorul SRI, Eduard Hellvig. Asta după ce şi Klaus Iohannis trasase în Ianuarie 2017 pentru SRI două linii roşii, vorbind de întărirea controlului parlamentar ce nu există în realitate nici acum: “Părerea mea e că nu este bine să fie lăsate serviciile secrete să se amestece în politică. Cealaltă a doua linie roşie trebuie să definească cât de mult şi cum se pot implica politicienii în treaba serviciilor secrete sau, în traducere liberă, cum e cu politizarea serviciilor secrete. După părerea mea, nici aceasta nu este bună”. În acele zile, chiar Eduard Hellvig, venit nu din spuma mării, ci chiar din sforăriile politice de partid, finanţări şi campanii, chiar dacă era la şefia SRI, prelua operativul SRI. Când clamezi nişte principii frumoase, ai grijă să nu le fi încălcat chiar tu deja.

Ulterior, tot din adâncă neimplicare politică, directorul SRI a dezvoltat o nouă problemă: Liviu Dragnea. Curios este că Eduard Hellvig l-a descoperit pe condamnatul Liviu Dragnea doar după ce a devenit şef al SRI şi după ce PNLul de suflet a pierdut în mod spectaculos şi succesiv toate rundele de alegeri de după prezidenţialele din 2014 din cauza alegerilor nefericite ale lui Klaus Iohannis şi intervenţiilor neimplicate politic ale lui Eduard Hellvig în partid. Graţie acestora, liberalii au schimbat nu mai puţin de 4 candidaţi la primăria generală a Capitalei, un record istoric. Când îşi taie venele pe lung de hegemonia PSD, toţi aceşti oameni ar trebui să-şi aducă aminte cine este de vină. Nu cumva chiar ei?

Din cauza alegerilor slabe ale celor doi, Liviu Dragnea, condamnat definitiv şi PSD au ajuns să joace ţonţoroiul pe toată România, cu majoritate de 60% în Parlament, preluând puterea Executivă, cu un PNL făcut şvaiţer ca întăritul stat român. Culmea este că atunci când anchetele jurnalistice pe Liviu Dragnea începeau, când se furau documente Tel Drum din DNA, în dreapta lui Liviu Dragnea, în parteneriat uselist şi mare iubire, prin 2012 şi 2013 era chiar Eduard Hellvig. Tot cel care este acum directorul SRI, Eduard Hellvig, îi preda la cheie în Decembrie 2012, şi ministerul Dezvoltării, tot lui Liviu Dragnea. Bineînţeles, în acea puşculiţă şi gaură neagră, nimeni n-a găsit vreo umbră de corupţie, că doar nu erau să se denunţe ei pe ei. Aşadar, când pe directorul SRI îl apucă prin 2017 străfulgerările pe subiectul Dragnea, ar fi bine să ştie că memoria recentă încă funcţionează. Se cam cunoaşte ce au făcut anii trecuţi cu toţii. Asta în caz că se crede că fraierii, adică plebea, contribuabilii, au uitat.

În plus, Klaus Iohannis în aproape trei ani de când se află la Palatul Cotroceni nici măcar nu şi-a conturat un proiect de ţară. Se pregăteşte de al doilea mandat pe bicicletă, având lângă el doar instituţiile de forţă, cu lideri slabi, slugarnici şi lipsiţi de substanţă ca şi el. Vorba aceea, “în momentul în care primim informările SRI, le citim şi ne considerăm informaţi”. Aici s-a închis. Ca-n Sarmalele Reci: „Nu uita că ţara te vrea prost”

În tot acest abur, slăbiciune, ipocrizie, adevăruri spuse pe jumătate, neprofesionalism, cuvinte mesectate degeaba, forme fără fond şi mult umflat în pene, directorul SRI, dependent de media, a început să-şi construiască soclul în presă, “pas cu pas”. „E genul care te ascultă, îţi spune doar ce vrei să auzi, pare că e de acord cu tine şi pe la spate…„, îl descrie un om din Justiţie ca fiind cam viclean, pe directorul SRI. Însă presupusa viclenie pare a fi cea mai mică problemă. Neadevărurile sunt cele mai mari. Şeful SRI nu a participat la bilanţul DNA- “ce act de vitejie, ce curaj, aşa trebuie, bravo lui”, au sărit aceiaşi analişti de casă. Eduard Hellvig, în realitate, nu fusese invitat deloc la bilanţul DNA, ca de altfel nimeni din SRI, era extrem de supărat că a fost sfidat, şi pe cale de consecinţă logică, dacă nu-l băgase nimeni în seamă, nici nu avea cum să participe. Dar SRI a întors factualul pe dos, şi-a transformat umilinţa în act de vitejie. “Că ţine la fraieri”, vorba unui magistrat.

La fel a făcut recent şi cu pensiile militare speciale. Ce act de vitejie, dom’le, Hellvig a făcut curăţenie, a dat afară echipa diavolească din SRI. Realitatea fusese iar inversată tot în laboratoarele de propagandă ale SRI. Diavolii nu plecau că-i mătrăşea viteazul director al SRI, Eduard Hellvig. Au plecat, în realitate, la cerere, că altfel nu puteau pentru că nu aveau toţi vârsta de pensionare. Şi au plecat pentru bănuţi. Aceiaşi bănuţi care-l încurcau la numire şi pe Eduard Hellvig. Va rămâne probabil în istoria SRI ca singurul director care şi-a început mandatul spunând nu lucruri importante, ci gândindu-se strict la bănişorii lui după care plângea că-s mai puţini la SRI decât la Bruxelles, unde te duci, încasezi şi nu faci mai nimic: “E o schimbare financiară. Astea sunt discuţiile pe care le am acasă, într-adevăr. Vă confirm acest lucru. Soţia nu este foarte încântată”.

Dependenţa de titluri, analize favorabile şi alte asemenea- reprezintă o boală des întâlnită la mulţi şefi de instituţii publice şi politicieni. Când începe să li se umfle capul, aşa se manifestă la toţi. Întorc evenimentele, mint, inventează, dau pe surse informaţii ce pot fi infirmate într-o clipă – pentru simplul motiv că sunt fake. Însă directoratul SRI întru slăvirea liderului suprem, „reformatorului”, a mai făcut ceva. Şi-a pus cerberii să-i verifice pe cei care scriu de SRI, dezvoltând adevărate conspiraţii paranoice şi mondiale, care l-ar face şi pe Alex Jones de la Infowars invidios. La ei, nu există oameni liberi, ci doar scenarită. Când dispar infractorii condamnaţi definitiv la carceră, devalizatori ai României şi bugetelor publice, umilind o ţară întreagă, să nu ne mai întrebăm cu ce-şi ocupă timpul profesioniştii SRI, plătiţi din bani publici. Cu nimicuri. Cum poţi să protejezi un stat când unica grijă şi singura preocupare este ce se scrie/zice despre tine în online şi la televizor?

E adevărat, nu toată lumea e atât de redusă mintal să spună în cor, aşa cum s-a întâmplat, că directorul SRI, Eduard Hellvig este “pumnul de fier în mănuşă de catifea”, că doar îi vezi acţiunile fără substanţă, forma fără fond, irelevanţa, eşecurile şi egoul grăsun şi în creştere. Cât despre “put your iron hand in a velvet glove”, profesioniştii SRI, specializaţi în plagiat, să facă bine să ştie că aşa au reuşit performanţa să-l copieze chiar şi pe Napoleon Bonaparte de acum două secole. Au luat sintagma de pe “goagăl”, vorba lui Vanghelie, şi i-au lipit-o de frunte lui Eduard Hellvig. Directorul SRI s-o fi simţit bine, mândru, umflat în pene că „dă bine” dar expresia e puţin cam furată. Dacă n-ar fi de râs, ar fi prea mult de scris, de gândit şi de analizat. Vai de mama lui de stat. (Sorina Matei)

 

Actualitate

Geeks with Guns”: Duș rece de realism pentru utilizarea Inteligenței Artificiale în misiunile speciale

Publicat

pe

De

În timp ce Pentagonul accelerează integrarea tehnologiilor de ultimă oră, amiralul Frank Bradley, șeful operațiunilor speciale ale SUA, lansează un avertisment critic: entuziasmul pentru Inteligența Artificială (IA) trebuie temperat de realitățile dure ale câmpului de luptă. În cadrul unei intervenții recente, acesta a solicitat o „evaluare lucidă” a modului în care aceste instrumente sunt implementate în teatrele de operațiuni, subliniind că tehnologia nu poate înlocui discernământul uman în momentele critice.

Mitul IA pe front: Între eficiență administrativă și realitatea din prima linie

Deși recunoaște că Inteligența Artificială transformă deja forțele pentru operațiuni speciale, făcându-le mai eficiente în gestionarea datelor și a logisticii, amiralul Bradley atrage atenția asupra unei confuzii periculoase. În prezent, foarte puține sisteme desfășurate efectiv pe front utilizează o „IA reală” la marginea rețelei (edge AI).

„Trebuie să fim extrem de precauți cu privire la modul în care integrăm aceste soluții în livrarea forței letale”, a punctat acesta. Mesajul este clar: deși potențialul există, distanța dintre un algoritm de laborator și un sistem autonom capabil să ia decizii corecte sub foc inamic rămâne considerabilă.

Mașinile nu pot fi trase la răspundere: Etica războiului rămâne o sarcină umană

Pilonul central al argumentației amiralului Bradley este responsabilitatea juridică și morală. Fundamentul oricărui conflict armat modern este guvernat de Legile Conflictului Armat, care impun distincția între combatanți și civili, proporționalitatea forței și umanitatea.

„La finalul zilei, comandantul, omul, este cel care decide utilizarea violenței letale. El trebuie să aibă încrederea că această violență este exercitată în limitele legii”, a explicat acesta. Argumentul decisiv împotriva autonomiei totale a mașinăriilor este unul simplu, dar imbatabil: „Mașinile nu pot fi trase la răspundere”. Indiferent cât de avansat devine arsenalul, de la praștia antică la rachetele Tomahawk sau dronele ghidate prin IA, „omul din buclă” (human in the loop) rămâne o condiție nenegociabilă.

„Doctori în științe capabili să câștige o bătaie de bar”: Noul profil al soldatului de elită

Pentru a naviga în această nouă eră digitală, comandamentul forțelor speciale caută un nou tip de operator. Bradley a descris acest profil folosind o imagine plastică: „Geeks with Guns” (intelectuali înarmați). Este vorba despre militari care sunt simultan letali în teren și fluenți în limbaj tehnologic, capabili să înțeleagă și să manipuleze software-ul care rulează echipamentele de ultimă generație.

Acești „doctori în științe” ai câmpului de luptă trebuie să posede abilitatea rară de a gestiona instrumente complexe fără a-și pierde instinctul de luptător. Totuși, amiralul a insistat pe necesitatea smereniei în fața tehnologiei.

Limitele algoritmului în fața „lebedelor negre” ale războiului

În ciuda promisiunilor oferite de analiza predictivă, amiralul Bradley avertizează că războiul rămâne, prin excelență, un domeniu al imprevizibilului. Niciun algoritm, oricât de sofisticat ar fi, nu poate modela perfect evenimentele de tip „lebedă neagră” – acele situații imprevizibile care pot schimba soarta unui conflict într-o secundă.

„Incertitudinile războiului rămân ceva ce nicio mașină nu poate prezice”, a concluzionat acesta, reafirmând că, în fața haosului din teren, intuiția și etica umană rămân singurele busole sigure. Astfel, viitorul apărării nu aparține mașinilor, ci oamenilor capabili să stăpânească mașinile fără a deveni dependenți de ele.

Citeste in continuare

Actualitate

Investiție record pentru viitorul aviației navale: Marina SUA plusează cu un miliard de dolari pentru noile avioane de antrenament

Publicat

pe

De

Într-o mișcare strategică menită să asigure superioritatea aeriană a viitoarelor generații de piloți, Marina Statelor Unite a decis suplimentarea bugetului pentru noul avion de antrenament cu aproape 900 de milioane de dolari. Decizia vine ca un răspuns direct la presiunile industriei de apărare, care a avertizat că subfinanțarea ar putea periclita unul dintre cele mai critice programe de modernizare ale flotei.

Programul, cunoscut sub numele de Undergraduate Jet Training System (UJTS), a suferit o modificare financiară spectaculoasă. Dacă în luna martie plafonul maxim pentru faza de proiectare și producție era stabilit la 1,8 miliarde de dolari, noile date oficiale indică o creștere la 2,7 miliarde de dolari. Această ajustare reflectă o reevaluare realistă a costurilor de producție pentru primele aeronave, într-un context economic și tehnologic tot mai complex.

Realism financiar sub presiunea gigantilor din industrie

Creșterea bugetului nu este doar o cifră într-un tabel, ci rezultatul unui dialog tensionat între oficialii militari și marii contractori de apărare. Reprezentanții Marinei au confirmat că actualizarea plafonului de preț a fost necesară pentru a integra noile estimări de cost rezultate din informațiile recente primite de la potențialii furnizori.

Criticile din partea industriei nu au fost deloc voalate. Lideri din sectorul aviației și securității au subliniat anterior că bugetul inițial de 1,8 miliarde de dolari ar fi reprezentat un „obstacol major”, riscând să sufoce programul încă din primii doi ani din cauza constrângerilor bugetare severe. Această „gură de oxigen” financiară pare să fie biletul de siguranță pentru ca următoarea generație de avioane de școală să nu ajungă un proiect eșuat înainte de a decola.

Arena competitorilor: Cine se luptă pentru contractul de miliarde

Miza este uriașă: un contract care vizează livrarea a până la 216 aeronave moderne. Printre principalii competitori se numără Textron Aviation Defense, care propune modelul Beechcraft M-346N, dezvoltat în parteneriat cu Leonardo. Compania rămâne fermă pe poziții, declarând că este concentrată pe oferirea unei soluții de antrenament probate, capabilă să răspundă nevoilor stricte ale misiunilor navale.

Pe de altă parte, consorțiul format din SNC, Northrop Grumman și General Atomics mizează pe proiectul Freedom Trainer. Deși unii oficiali ai grupului s-au arătat sceptici față de viabilitatea financiară a proiectului în formatul vechi, noua injecție de capital ar putea schimba dinamica negocierilor. Totodată, gigantul Boeing monitorizează atent situația, deși păstrează o discreție totală asupra detaliilor ofertei sale.

Surpriza Lockheed Martin: O posibilă revenire în cursă?

Unul dintre cele mai comentate momente ale competiției a fost retragerea surprinzătoare a celor de la Lockheed Martin, care plănuiau să ofere modelul TF-50N în colaborare cu Korea Aerospace Industries. În lumina noilor realități bugetare, se ridică întrebarea dacă gigantul aeronautic își va reevalua decizia.

Deși oficialii companiei nu au confirmat o revenire, aceștia au punctat că evaluează constant oportunitățile portofoliului lor pentru a se asigura că rămân aliniați cu strategiile de business și misiunile clienților militari. Cu un buget acum mult mai atractiv, competiția pentru formarea piloților de elită ai Marinei intră într-o nouă etapă, una în care excelența tehnologică trebuie să fie susținută de o finanțare pe măsură.

Citeste in continuare

Actualitate

Un nou centru de inovație la US Cyber Command: Pentagonul vrea să elimine „valea morții” pentru tehnologiile digitale

Publicat

pe

De

Statele Unite fac un pas decisiv în modernizarea capacităților de război electronic prin lansarea Cyber Warfare Innovation Center (CWIC). Această inițiativă are scopul de a aduce împreună operatorii militari și experții din industrie pentru a accelera dezvoltarea tacticilor și a echipamentelor, eliminând blocajele care împiedicau până acum trecerea tehnologiilor noi de la stadiul de prototip la cel de utilizare pe câmpul de luptă.

Parteneriat direct pentru eliminarea decalajelor tehnologice

Noua structură a fost concepută ca un poligon de testare unde militarii și dezvoltatorii privați vor lucra cot la cot. Obiectivul principal este depășirea așa-numitei „văi a morții”, un fenomen prin care inovațiile tehnologice rămân blocate în faze experimentale fără a mai ajunge să fie folosite în operațiuni reale. Prin această colaborare strânsă, conceptele noi vor fi testate împotriva unor amenințări realiste, asigurându-se că doar cele mai eficiente instrumente ajung în dotarea forțelor cibernetice.

Proiectul CYBERCOM 2.0 și restructurarea forțelor digitale

CWIC reprezintă unul dintre cei trei piloni centrali ai planului de reformă cunoscut sub numele de CYBERCOM 2.0. Această strategie de amploare vizează îmbunătățirea modului în care sunt generate și pregătite forțele cibernetice, fiind însoțită de o organizație dedicată managementului talentelor și un centru avansat pentru educație și instruire. Departe de a fi doar o simplă facilitate administrativă, acest centru este un concept de inovare menit să creeze o legătură directă între cei care construiesc instrumentele digitale și cei care le utilizează în teatrele de operațiuni.

Dincolo de software: Modificarea doctrinelor și a tacticilor de luptă

Impactul acestui centru nu se va limita doar la achiziția de tehnologie, ci va genera schimbări profunde în modul în care armata luptă în spațiul digital. Feedback-ul rapid oferit de operatori va permite nu doar ajustarea uneltelor informatice, ci și actualizarea doctrinelor militare și a procedurilor tactice. Implementarea unei noi tehnologii va atrage după sine schimbări în politicile de apărare și în programele de instruire, asigurând o integrare completă a inovației în mecanismul de luptă.

Accelerarea circuitului informațional pentru un avantaj strategic

Scopul final este crearea unui circuit de feedback mult mai rapid, care să permită inovațiilor din sectorul privat să influențeze capacitatea de luptă aproape instantaneu. Prin eliminarea birocrației și aducerea experților privați cât mai aproape de nevoile reale ale militarilor, Pentagonul urmărește să obțină un avantaj tehnologic esențial în fața provocărilor globale moderne, transformând ideile inovatoare în capabilități operaționale într-un timp record.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv18 ore ago

Rachete pe hârtie, milioane pe bune: anul în care Sistemul Antigrindină a păzit nimicul pe 2,3 milioane de hectare fantomă

Cum să nu faci nimic, dar să cheltui aproape 100 de milioane În România administrativă, s-a inventat perfecțiunea: un sistem...

Exclusiv18 ore ago

Viitura a lovit Cerasu, dar amenzile au venit mai repede decât apele: „profesioniștii” de la IPJ Prahova la pândă, nu la datorie

Cerul s-a rupt, comuna s-a înecat, dar statul era ocupat cu carnetul de amenzi Sâmbătă, 06.06.2026, o rupere de nori...

Exclusiv18 ore ago

Olimpiada căpușelor: Sala Sporturilor din Ploiești, transformată într-un decor de „survivor” pentru cetățenii curajoși

În timp ce alte orașe civilizate se bat în baze sportive moderne, Ploieștiul propune un concept revoluționar: „Sportul Extrem printre...

Exclusiv19 ore ago

JUSTIȚIA „OARBĂ” SAU DOAR SOMNAMBULĂ? CUM SE JUDECĂ DOSARELE LA ALBA IULIA: FĂRĂ PROBE, DAR CU O DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ PENTRU MAI

În timp ce cetățeanul de rând își imaginează că un judecător cântărește probele cu balanța în mână, la Curtea de...

Exclusiv19 ore ago

IPJ VASLUI, TRIUNGHIUL BERMUDELOR DIN POLIȚIA ROMÂNĂ: CUM SĂ FII „ZEU” CU TREI FEȚE ȘI SĂ SCUIPĂ DE SUS PE LEGE

Vasluiul nu mai este de mult doar țara bancurilor cu spirtoase, ci a devenit oficial laboratorul de experimente logice al...

Exclusiv2 zile ago

RACHETE ÎN NORI, MINTE ÎN CEAȚĂ. MAFIA ANTIGRINDINA. Cum a ajuns România captivă într-o pseudo-știință scumpă, unsă cu iodură de argint și propagandă

Când „știința” trage cu rachete și logica fuge de rușine Un specialist care chiar știe ce înseamnă știință aplicată –...

Exclusiv2 zile ago

Casa de Pensii MAI, juristul de birt: își dă singură deciziile în judecată și pierde cu legea pe masă

Când Casa de Pensii își dă singură peste mână și cere banii înapoi Foști polițiști și militari se trezesc, după...

Exclusiv2 zile ago

România, țara în care Poliția fuge de gară pentru că nu-și permite chiria

Când Europa bagă poliție în gări, România o scoate la plimbare prin mall În timp ce statele europene își îndeasă...

Exclusiv3 zile ago

IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate

„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...

Exclusiv3 zile ago

Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus

Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...

Exclusiv4 zile ago

Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile

O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...

Exclusiv4 zile ago

Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)

IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...

Exclusiv4 zile ago

Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro

„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...

Exclusiv4 zile ago

Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust

România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...

Exclusiv4 zile ago

Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului

În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv