Actualitate
Germania S-a IMPLICAT în alegerea președintelui Iohannis mai mult decât s-a implicat Rusia în alegerea lui Trump

Fostul ministru și europarlamentar PSD Adrian Severin, aflat în Penitenciarul Rahova, în urma unei condamnări definitive la 4 ani de închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență, susține, într-o postare pe blog, că Germania s-a implicat în alegerea președintelui Iohannis mai mult decât s-a implicat Rusia în alegerea președintelui Donald Trump.
“Nu știu cât de mult s-a amestecat Rusia în alegerea Președintelui Donald Trump. Probabil mai puțin decât S.U.A. în alegerea Președintelui Boris Elțin. Și cu siguranță mai puțin decât Germania în alegerea Președintelui Iohannis. Cert este însă că binecuvântarea Summit-ului celor trei mări, de la Varșovia, a fost dată de Președintele S.U.A. – ”invitat de onoare” – în cel mai autentic interes american.
Formula ”invitației” mi-a amintit de încercarea fostului ministru de externe grec, Theodoros Pangalos, de a crea un alt intermarium, și anume unul balcanic, cuprins între Marea Neagră, Marea Egee și Marea Ioniană, sub patronajul Rusiei; inițiativă zădărnicită atunci de o Românie cu vrednice ambiții de lider regional și opțiuni politice euro-atlantice. Inițiativa Pangalos, atent coordonată cu Moscova dar nu și cu Bucureștiul, a fost oficializată în vara lui 1997 (un Summit al șefilor de state și guverne din țările Europei de Sud-Est fusese convocat pentru toamnă în insula Creta), în timp ce, la începutul aceluiași an, România lansase la Varșovia, cu ocazia întâlnirii oficiale dintre președinții polonez și român, planul trilateralei România-Ucraina-Polonia, concretizată câteva luni mai târziu și extinsă prin includerea Republicii Moldova ( prima întâlnire a celor patru șefi de state cuprinse între Marea Baltică și Marea Neagră, a avut loc în același an la Ismail).
Tot în 1997 și tot din inițiativă românească a fost creată trilaterala România – Bulgaria – Turcia, care, după expresia Secretarului de Stat american Madeleine Albright, urma să funcționeze ”spate în spate” cu trilaterala, deja născută (din impuls grecesc) România – Bulgaria – Grecia. România devenea astfel piesa de articulare a unor structuri de cooperare regională care uneau Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Egee, mergând pe urmele unei idei interbelice lansată de mareșalul Pilsudsky, Președintele de atunci al Poloniei. În acest cadru se preconizau, printre altele, realizarea unui coridor de transport (o autostradă) care ar fi pornit de la Gdansk, pe malul Mării Baltice și s-ar fi terminat la Alexandropolis, pe malul Mării Egee, crearea unei rețele integrate de distribuție a energiei, profitând de existența conexiunilor deja existente de pe timpul CAER, și punerea la punct a unui sistem de consultări politice, incluzând domeniul apărării și securității. De menționat este faptul că la data la care acest proiect geo-strategic începea să prindă viață, pe tronsonul nordic (Marea Baltică – Marea Neagră) niciunul dintre participanți nu era membru UE sau NATO, iar pe tronsonul sudic (Marea Neagră – Marea Egee) numai Grecia și Turcia erau membri NATO, și numai Grecia membru al UE.
Observatorii timpului au putut sesiza, în măsura în care aveau acuitatea și onestitatea necesare, pe de o parte, entuziasmul S.U.A. față de aceste aranjamente, iar pe de altă parte, rezerva Rusiei și răceala Germaniei. Într-adevăr, un intermarium pe direcția nord – sud, sprijinit de S.U.A., era una, iar o uniune balcanică tutelată de Rusia, era alta.
Proiectul românesc s-a stins treptat, pierzându-și suflul, așa cum observa fostul ambasador polonez în România, Bogumil Luft, în cartea sa ”Românii în goană după happy-end”, odată cu schimbarea conducerii MAE în 1998. (Domnul Luft susține că nici în Polonia nu a fost bine înțeles, cu excepția Președintelui Aleksander Kwasniewski). Paradoxal, România l-a neglijat cu atât mai mult cu cât parteneriatul ei strategic cu S.U.A. se transforma (la început tot din inițiativă românească) în vasalitate. O altă dovadă că America nu se poate sprijini decât pe o Românie care i se opune; adică o Românie verticală.
La începutul secolului XXI, analiști politici americani de prim rang ( a se vedea lucrările lui Stratfor ) au readus în atenția publică nevoia unei cooperări structurate și instituționalizate între statele Europei Centrale și de Est cuprinse între Marea Baltică și Marea Neagră, mergând eventual până la Marea Mediterană. Acești analiști avertizau că țările din regiunea respectivă nu se pot baza pe sprijinul unei Americi prea implicate în rezolvarea problemelor globale, decât dacă vor ști să își apere singure interesele, și că atât Europa germană, cât și tandemul germano-rus nu au nici capacitatea, nici interesul, nici voința de a le garanta stabilitatea și progresul, decât dacă ele însele se vor constitui într-un bloc demn de luat în seamă.
În ceea ce mă privește, de ani buni, scriu despre nevoia unei inițiative politice românești menită să creeze o structură de securitate geopolitică fie în cadrul UE, fie in afara acesteia (total sau parțial), de-a lungul frontierei estice, între Marea Baltică și Marea Neagră, cu posibilă ieșire spre Marea Egee. Aceasta devenea cu atât mai urgent cu cât America se depărta de Europa, Europa devenea tot mai germană iar Eurasia (sau ruso-asia) își reafirma vocația de putere imperială. Într-o Europă germană România este condamnată să rămână la periferia politică, ca simplă piață de desfacere iar în perspectiva unui nou Pact Ribbentrop – Molotov ea riscă să fie iarăși strivită de cleștele geo-strategic ruso-german. Evident, toate au fost vorbe în vânt la București.
Iată că acum proiectul intermarium se redeșteaptă sub impulsul politicii neoatlantiste a Președintelui Donald Trump; dar nu la București, ci la Varșovia. Nici așa nu este rău, atâta vreme cât și România se află acolo.
Noutatea principală se referă la mările vizate și spațiul cuprins între ele. Noul intermarium este ușor deplasat spre Vest, în așa fel încât să lase în afară fostele teritorii sovietice (inclusiv Moldova și exclusiv țările baltice) și totodată să coincidă aproximativ cu aria fostului Imperiu Habsburgic. (la care se adaugă Vechiul Regat al României și Bulgaria, probabil, ca substitut al Turciei cu rolul de avanpost atlanticist la Marea Neagră). Marea Egee este înlocuită cu Marea Adriatică, lăsând astfel în afară Turcia neo-otomană, împreună cu partea Balcanilor de Vest locuită de ortodocși și musulmani. Totul sugerează refacerea echilibrului de putere existent în Europa antebelică printr-o combinație a soluțiilor convenite la Congresele de la Viena (1815), Paris (1856) și Berlin (1878), sub monitorizarea și în profitul Washington-ului.
Să fie acesta preambulul unui conflict transatlantic sau al unuia ruso-american ? Câtuși de puțin. Deși lipsită de căldură, reacția Berlinului și Moscovei față de Summit-ul celor trei mări de la Varșovia a fost mai degrabă calmă.
Frontiera estică a acestui intermarium este aproape sigur agreată de Casa Albă și Kremlin. Rusia rămâne practic cu teritoriile fostului imperiu (inclusiv Ucraina), valoarea geostrategică a statelor baltice, nerecuperate, fiind pentru ea aproape zero, atât timp cât păstrează Kaliningradul, și cât proximitatea uriașei piețe rusești are o putere de atracție pentru economia lor mai mare decât piața europeană germanizată. Dacă nu vor fi formal ridicate, sancțiunile economice occidentale aplicate Rusiei după anexarea Crimeii, vor fi cel puțin lăsate să cadă în desuetudine cât de curând. În fine, un bonus: Serbia și Macedonia rămân în afara unor aranjamente de securitate și deci disponibile pentru ”protecția” rusă. Pe o atare bază, cooperarea ruso-americană în Orientul Mijlociu și în Pacific capătă perspective optimiste.
În ceea ce o privește, Germania înțelege, desigur, că ”blocul celor trei mări” se interpune în calea unei antante ruso-germane (inacceptabilă pentru S.U.A.) de care ar fi depins profilarea Europei germane ca putere globală, dar, la ora actuală, Berlinul este mai preocupat de realizarea Europei politice (Statele Unite ale Europei Mici) în cadrul UE cu mai multe viteze. Prin urmare, atât timp cât ”statele dintre mări” rămân piața pe care exporturile germane nu se întâlnesc cu concurența americană ( ceea ce nu este nici în interesul Americii), cât nu se revoltă împotriva apariției unui ”nucleu dur” european și cât își rezolvă problemele de securitate cu banii S.U.A., Berlinul se poate acomoda cu realitatea geopolitică edificată în Mittteleuropa de neoatlanticismul american sau, mai bine-spus, trumpist.
Dacă această analiză este corectă, deocamdată România cade iarăși, oarecum, în picioare, dovedind, după cum observa P.P.Carp, că are atât de mult noroc încât nu îi mai trebuie și o politică bună. (Facem abstracție, desigur, de faptul că prin aranjamentul descris, prăpastia de destin dintre România, Basarabia și Bucovina de Nord se cască din nou). Chiar și așa, mai rămân două probleme de remarcat.
Pe de o parte, se pune întrebarea: cât de durabilă este o comunitate de națiuni cu tradiții de rivalitate atât de solide precum cele ( parcă prea multe ) care intră în triunghiul geograficește destul de contorsionat al celor trei mări amintite ? Cât timp vor fi capabile și doritoare S.U.A. să le țină împreună, făcându-le insensibile la cântecele de sirenă național-populiste intonate la Moscova și la Berlin ?
Pe de altă parte, securitatea geopolitică face posibilă bunăstarea, adică securitatea socio-economică, dar nu o și garantează. Or, securitate fără bunăstare (ca, de altfel, și fără libertate) este zadarnică; tot așa cum bunăstarea fără securitate (și fără libertate) este neviabilă. Pentru a le avea pe toate este nevoie de o politică românească autentică. Altminteri vom supraviețui dar nu vom …… viețui. Căci de la supraviețuire la subviețuire nu este decât un pas.
P.S. În perioada scursă între redactarea acestui text și trimiterea lui spre publicare (aproximativ 10 zile), am primit informația că pe culoarele reuniunii de la Varșovia au circulat și niște hărți. Pe una dintre ele frontiera estică a teritoriului dintre cele trei mări trece pe undeva pe la Oradea (sic !!!). Măi să fie ……! Deja ? Din nou ?”.
Actualitate
Războiul lansat anul trecut de Rusia are efecte serioase și asupra comunităților de etnici români

(Preluare Inpolitics):
Pentru prima oară de la începutul războiului din Ucraina MAE e solicitat oficial să spună cîți etnici români au murit ori au fost răniți. Deputatul AUR Dan Tănasă a adresat, astfel, o interpelare către ministrul de Externe, Luminița Odobescu.
”În nordul Bucovinei şi Transcarpatia, aproape 400.000 de etnici români simt efectele unui război care se duce la peste 1.000 de kilometri depărtare. Și în Cernăuți, alarmele antiaeriene au sunat de mai multe ori pe zi, iar oamenii devin din ce în ce mai panicați, mai ales că foarte mulți au ajuns în orașul de lângă granița cu România ca refugiați. Războiul lansat anul trecut de Rusia are efecte serioase și asupra comunităților de etnici români zona Bugeacului” afirmă deputatul.
Tănasă vrea să știe, în consecință, dacă România are o statistică privind numărul de etnici români din Ucraina care au fost răniți, capturați sau au pierit în război și care este suportul oferit de către statul român pentru etnicii români din Ucraina în contextul războiului.
Actualitate
Când și unde este recomandat să folosești hidroizolații lichide?

Într-un mediu supus provocărilor climatice și umidității constante, protejarea structurilor împotriva infiltrării apei devine esențială pentru menținerea durabilității și integrității acestora. Aici intervin hidroizolațiile lichide, tehnologii inovatoare care au captat atenția industriei construcțiilor datorită eficacității lor remarcabile în prevenirea problemelor cauzate de umezeală.
De la acoperișuri și terase, până la fundații și instalații industriale, aceste soluții impermeabile au transformat modul în care ne raportăm la protecția împotriva apei. Află din rândurile de mai jos când și unde este recomandat să le folosești!
Ce sunt hidroizolațiile lichide?
Hidroizolațiile lichide sunt materiale de acoperire utilizate pentru a crea o barieră impermeabilă pe suprafețele construcțiilor sau structurilor, împiedicând infiltrarea apei și protejând astfel împotriva deteriorării cauzate de umezeală. Acestea sunt denumite „lichide” deoarece se aplică sub formă de lichid și se transformă ulterior într-o membrană continuă și etanșă. Acestea sunt compuse adesea din polimeri modificați, precum poliuretanul sau bitumul modificat, care oferă o rezistență excelentă la apă și umiditate.
Caracteristicile hidroizolațiilor lichide sunt impresionante:
- au capacitatea de a se lipi de aproape orice tip de suprafață, indiferent dacă este vorba de metal, beton, lemn sau plastic;
- le aplici cu ușurință, fie prin pulverizare, vopsire sau cu ajutorul unei spatule;
- le poți aplica în straturi succesive pentru a obține grosimea dorită;
- previn apariția mucegaiului și a altor probleme asociate cu umezeala.
Alege-o și obține protecție optimă împotriva infiltrărilor de apă cu hidroizolația lichidă de la Mathaus!
Când este recomandat să folosești hidroizolații lichide?
Hidroizolațiile lichide sunt o soluție excelentă într-o varietate de situații de construcție. În cazul clădirilor noi, le poți utiliza pentru a asigura protecția împotriva infiltrărilor de apă încă din stadiul inițial al construcției, pentru a preveni apariția problemelor de umiditate și deteriorarea structurii clădirii.
De asemenea, hidroizolațiile lichide pot fi de mare ajutor în cazul clădirilor vechi, fiind utile pentru a remedia problemele de umiditate deja existente. Le poți aplica atât pentru protecția exteriorului, cât și a interiorului clădirii, contribuind la menținerea unui mediu sănătos și confortabil în interior.
Tipul de construcție care poate beneficia cel mai mult de hidroizolații lichide este cel al clădirilor cu fundații în zone cu nivel ridicat al apei subterane sau în zone cu umiditate ridicată. Acestea pot preveni infiltrarea apei în structură și pot asigura o protecție eficientă împotriva umidității.
Unde este recomandat să folosești hidroizolații lichide?
Hidroizolațiile lichide sunt extrem de eficiente în zonele cu umiditate ridicată, cum ar fi băile sau pivnițele. În astfel de zone, unde nivelul de umiditate poate fi constant ridicat, hidroizolațiile lichide oferă o barieră impermeabilă și durabilă împotriva apei. Astfel, se previne deteriorarea structurii și se asigură un mediu curat și igienic.
Balcoanele, terasele și acoperișurile sunt cele mai expuse zone la variațiile de temperatură și la precipitații. Hidroizolațiile lichide pot fi o soluție excelentă pentru a preveni deteriorarea acestora. Ele oferă o protecție eficientă împotriva pătrunderii apei și a altor elemente nocive, precum radiațiile UV sau schimbările de temperatură. Astfel, se prelungește durata de viață a acestor suprafețe și se minimizează nevoia de reparații și întreținere constantă.
În zonele cu trafic pietonal intens, cum ar fi coridoarele sau scările exterioare, hidroizolațiile lichide pot îmbunătăți rezistența la uzură și pot prelungi durata de viață a suprafețelor. Acestea oferă o protecție eficientă împotriva frecării și abraziunii cauzate de traficul intens.
În cazul clădirilor vechi, care pot avea probleme de etanșeitate datorită vechimii sau a calității materialelor folosite inițial, hidroizolațiile lichide pot fi o soluție eficientă pentru a preveni eventualele infiltrări de apă. Acestea pot reface bariera de protecție a structurii și pot preveni deteriorarea cauzată de apă. Astfel, hidroizolațiile lichide pot contribui la conservarea și întreținerea clădirilor vechi, protejându-le de efectele negative ale umidității și infiltrărilor de apă.
Sfaturi practice și recomandări în utilizarea hidroizolațiilor lichide
Iată câteva sfaturi practice și recomandări în utilizarea hidroizolațiilor lichide:
- Alege tipul de hidroizolație lichidă potrivit pentru cerințele specifice ale proiectului tău. Există o varietate de produse pe piață, fiecare având proprietăți și caracteristici diferite. Este important să ții cont de factori precum tipul de suprafață care trebuie hidroizolat, condițiile de mediu, precum și durabilitatea și rezistența dorită.
- Înainte de aplicarea hidroizolației lichide, este esențială o pregătire corespunzătoare a suprafeței. Aceasta trebuie să fie curată, uscată și netedă pentru a asigura o aderență bună a produsului. Trebuie să repari orice crăpături sau găuri, dar să îndepărtezi și eventualele pete de ulei sau grăsime.
- Aplică hidroizolația lichidă respectând instrucțiunile producătorului. De obicei, este necesară aplicarea a două sau trei straturi, cu timp de uscare între ele. Este important să asiguri o acoperire completă a suprafeței pentru a evita apariția punctelor slabe sau zonelor neprotejate.
- După aplicarea hidroizolației lichide, este recomandat să o verifici periodic pentru a evalua starea acesteia și a asigura o protecție eficientă pe termen lung. Trebuie să remediezi eventualele deteriorări sau probleme cât mai curând posibil pentru a preveni daune mai mari.
Deși hidroizolațiile lichide sunt deosebit de utile în protejarea diferitelor structuri împotriva apei, este esențial să le aplici în mod corect și în situațiile potrivite. Folosește informațiile din acest articol pentru a face alegerea potrivită și a-ți proteja investiția pe termen lung!
Actualitate
PREVENIM CRIMINALITATEA CU BANI DIN VALORIFICAREA BUNURILOR CONFISCATE

-
Administratieacum 2 zile
Ne mai mira ca seful unor astfel de functionari corupti (naşul edilului) inspectează lucrările de pe Bulevard cand in acte apare doar ca şef al Poliţiei Locale Ploieşti?
-
Exclusivacum 4 zile
Cam atata se poate face, cand te confrunti cu rechini in roba de magistrat
-
Exclusivacum 4 zile
Ce impact vor avea măsurile de austeritate asupra polițiștilor?
-
Exclusivacum 2 zile
Minți „luminate” de întunericul provocat de scurtcircuitul neuronal!/Trăiască abuzurile, trăiască abuzatorii
-
Administratieacum 2 zile
Av. George Botez, consilier local: „Nu poți condamna 60.000 de ploieșteni sau chiar mai mulți să suporte frigul pentru că esti tu slab manager”
-
Exclusivacum 2 zile
Sistemul penitenciar zguduit din temelii datorita abuzurilor directorului general al A.N.P
-
Exclusivacum 4 zile
Imediat după moartea Sharei, polițiștii din Dumbrava Roșie, intenționat sau nu, au compromis grav ancheta
-
Exclusivacum 2 zile
Profit curat: peste cinci milioane de lei anul trecut, din alimente expirate, rugină și lipsă de igienă la fițe în Herăstrău