Connect with us

Actualitate

Atacând frontal însuși principiul adevărului, după care lumea noastră a încercat să se așeze cumva de la Iluminism încoace, fenomenul „fake news” este, în esență, un atac la democrație

Publicat

pe

Să o spunem repede, câtă vreme adevărul mai are ceva relevanță: democrațiile funcționale nu pot fi imaginate decât ca fundamentate pe adevăr. Atacând frontal însuși principiul adevărului, după care lumea noastră a încercat să se așeze cumva de la Iluminism încoace, fenomenul „fake news” este, în esență, un atac la democrație. Încercând să ilustreze asta, unii analiști americani dau exemplul lumilor distopice, imaginate de scriitori atât de în vogă azi: în toate, fără excepție, oligarhii viitorului sapă de zor tocmai la temelia adevărului ca o condiție „sine qua non” a succesului lor.

Amintiri din „Epoca de Aur”

Numai că ceea ce în America era o poveste despre viitor, la noi era o poveste despre prezent. Fondată pe mitul fals al supremației economice (și etice) asupra capitalismului, România socialistă a fost hrănită, decenii la rând (o vreme, în lipsa bunurilor de larg consum, consecință tocmai unei realități aflată la ani-lumină de propagandă), cu știri false, exact ca în distopiile futuriste ale Vestului. Conceptul de „fake news”, uimitorul oximoron inventat de epoca post-adevărului, o fi părând ceva nou, dar, pentru cei care au trăit obsedantul deceniu 9, cu două ore de emisie TV pe zi, din care o oră jumătate de fake news, alte 20 de propagandă culturală și vreo 10 minute de desene animate, știrile false au fost parte integrantă a banalului cotidian comunist.

„Fake-ul” urmărea pas cu pas desele „vizitele de lucru” ale secretarului-general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu prin țară. Vitrinele goale se umpleau brusc de produse, blocurile se fațadizau, clădiri și parcuri apăreau sau dispăreau, după cum dădea bine în scenariul edulcorat care trebuia servit, întâi de toate, „iubitului președinte”, iar apoi, seara la „Jurnal”, întregii țări. Aflat în ultimii ani de conducere în plin „elan socialist” pentru plata datoriei externe, Ceaușescu și regimul său inventează un diabolic plan de „raționalizare a hranei pe baze științifice”. Ia până și alimentele de bază și le dă la export, iar pentru a-și susține minciuna pe plan extern pune la punct un aparat de raportări „fake” ale producțiilor agricole. Producțiile de grâu, de porumb sau de floarea soarelui sunt dublate sau triplate din burtă pentru a lăsa impresia că statul are de unde exporta, iar toate aceste minciuni umplu ecranul televizoarelor „alb-negru” sub formă de „fake news”.

 

Când preşedintele american Donald Trump numeşte „fake news” un post de televiziune cu reputaţia CNN, nu face decât să adâncească şi mai mult această banalizare a minciunii. Cine mai spune adevărul şi cine nu?

How to fake a news

Fiecare specialist din comunism știa bine că producțiile erau umflate, că erau pierderi, că aici se trăgea chiulul, că dincolo se fura, chiar și un copil de generală era la curent cu faptul că se mințea pe rupte, dar iată că mitul agriculturii centralizate și al industriei socialiste i-a supraviețuit lui Ceaușescu trei decenii deja. Avem azi nu doar cifrele reci ale eșecului economic al socialismului românesc, avem experiența traumatizantă a atâtor generații, avem tomuri întregi scrise despre ororile comunismului și, cu toate astea, dacă urci pe un site de „alternative news” o însăilare despre vreo „realizare a epocii de aur” faci din ea, garantat, un articol viral. Ingredientele se știu: puțină mândrie locale („românul atoateștiutor”), un pic de autoglorificare („dom’le, ce industrie aveam odată!”), dacă nu (și) un dram de victimizare („străinii care ne-au furat fabricile și uite unde am ajuns”) totul musai asezonat cu niscai conspiraționism („evreii”, „oculta globalizantă”, „multinaționalele”) etc, temele predilecte și universal valabile ale unui „fake news” de calitate.

„Fake Romania”

„Ceea ce e cu adevărat terifiant în legătură cu «fake news» e că, departe de a manipula un public-victimă, lipsit de suspiciune, știrile false sunt acceptate cu mare larghețe de către consumatorii de presă. Practic, cititorii sunt uneltele propriei lor dezinformări”, scria, la finele anului trecut, Neal Gabler, într-o tăioasă analiză despre „Cine e de vină pentru știrile false”, pe care a postat-o, ca invitat, pe billmoyers.com.

Dar dacă apetența pentru „fake news” a publicului american e (încă) o surpriză pentru mulți analiști de peste și de dincoace de Ocean, pentru noi n-ar trebui să fie decât o simplă constatare, câtă vreme, după 50 de ani de fals, postcomunismul românesc s-a fondat tot pe rețeta de succes, verificată, a minciunii. „Teroriștii” lui decembrie ’89, „drogații” din Piața Universității 1990, „străinii” care voiau să ne fure țara în anii tulburi ai tranziției sunt doar câteva dintre personajele colective ale unei “fake Romania” prin care mișunau, creații (mai mult sau mai puțin nevinovate) ale „fonfleurilor” de presă la modă la începutul anilor 2000, tot felul de criminali în serie, prostituate cu picioare de lemn și găini care nasc pui vii. Amestecate cu articole și anchete serioase, într-o presă ea însăși amestecată, cum a fost în primii ani de după Revoluție, știrile false au produs ceea ce e considerat a fi un alt efect pervers: banalizarea falsului. Altfel spus, au erodat încă și mai mult firavul simț critic al unui cititor care nu a fost niciodată educat să aibă un aparat de detectare a știrilor false de cele adevărate. Căci marea surpriză a viralizării unor „fake news” e că el ajunge să fie distribuit și popularizat de oameni dintre cei mai respectabili, pe care îi știi drept onești, muncitori, cu capul pe umeri și/sau cu frica lui Dumnezeu, oameni care sunt primii, de altfel, care dau “share” și celor mai riguroase materiale pe care le scrii tu sau colegii tăi de breaslă. Mai gravă decât priza publicului pentru știri false e tocmai lipsa totală de repere a acestuia. În lipsa acestor repere minimale, știrile adevărate riscă să treacă, într-un viitor previzibil, drept știri false…

Când președintele american Donald Trump numește “fake news” un post de televiziune cu reputația CNN, nu face decât să adâncească și mai mult această banalizare a minciunii. Cine mai spune adevărul și cine nu? Și ce-i de făcut pentru ca lucrurile să nu degenereze spre un “point of no return”?

„Real news” despre „fake news”

În vreme ce giganții industriei IT, Uniunea Europeană și mai multe state puternice caută deja răspunsuri practice la provocarea “fake news”, răspunsul ar putea veni cât de repede din Statele Unite. Și în cel mai pur stil american: la tribunal.

Jay Seaton, publisher-ul lui „Grand Junction Daily Sentinel” din Colorado, a anunțat într-un editorial că îl va da în judecată pe senatorul republican Ray Scott, după ce acesta i-a taxat ziarul cu eticheta „fake news”. În momentul când va ajunge în fața curții, procesul „Seaton versus Scott” va provoca, inevitabil, sistemul juridic american să răspundă la întrebarea: „Care e definiția legală pentru «fake news»?”. De răspunsul la această întrebare ar putea depinde mai mult decât întărirea credibilității presei care încă se mai ocupă de săpatul după adevăr în epoca „post-adevăr”. (C. Rus)

 

Actualitate

Europa ripostează în cursa spațială: Gigantii europeni se unesc pentru a contracara dominația SpaceX și a proteja suveranitatea

Publicat

pe

De

Trei dintre cele mai mari firme de apărare din Europa au ajuns la un acord pentru a-și uni afacerile spațiale, un demers motivat nu doar de imperativele pieței în fața rivalului american SpaceX, ci și de anxietatea crescândă a statelor europene cu privire la protejarea suveranității colective, potrivit oficialilor guvernamentali și experților.

Un răspuns strategic la amenințările globale

Această mișcare a Airbus, Leonardo și Thales vine într-un moment în care instituțiile cheie ale Europei cu rol în spațiu, precum și marile puteri spațiale precum Franța, Germania și Italia, își îndreaptă tot mai mult atenția spre consolidarea capacităților spațiale militare.

Proiectul Bromo: O nouă forță europeană în spațiu

Cele trei firme au declarat într-o declarație comună că noua lor companie mixtă, supranumită Proiectul Bromo până la alegerea unui nume oficial, are ca scop consolidarea „capacității de inovare, a autonomiei strategice și a competitivității” Europei în sectorul spațial (cu excepția lansărilor). Partenerii previzionează o cifră de afaceri anuală de 6,5 miliarde de euro (7,5 miliarde de dolari).

O replică europeană la Starlink?

Fuziunea, aflată în discuție de un an, a fost prezentată pe scară largă ca un efort european de a construi o putere satelitară cu capacitatea de a rivaliza cu Starlink-ul SpaceX. Atât Airbus, cât și Thales participă deja la un program comun finanțat de Comisia Europeană și Agenția Spațială Europeană (ESA), care lucrează la construirea unei rețele de comunicații prin satelit și internet similară Starlink pe orbita joasă a Pământului, numită Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite, sau IRIS2. Un contract inițial de 12 ani, în valoare de aproximativ 10,6 miliarde de euro (12,3 miliarde de dolari), a fost semnat în decembrie 2024 de Comisie și de consorțiul SpaceRISE condus de Eutelsat, SES și Hispasat, și susținut de Thales Alenia Space, OHB, Airbus Defence and Space, Telespazio, Deutsche Telekom, Orange, Hisdesat și Thales Six.

O strategie complexă, nu un simplu „Starlink killer”

Cu toate acestea, analiștii subliniază că nici constelația IRIS2 de aproximativ 282 de sateliți, nici Proiectul Bromo, nu sunt suficient de mari pentru a depăși Starlink-ul de unul singur, ci mai degrabă sunt piese dintr-un mozaic de activități europene menite atât să consolideze influența regională pe piața internațională, cât și să mențină un punct de sprijin în războiul geopolitic intens pentru ceruri purtat de China, Rusia și Statele Unite.

Potrivit lui Caleb Henry, director de cercetare la Quilty Space, citat de Breaking Defense, „Proiectul Bromo nu este un ucigaș Starlink. Punerea în comun a producției poate da putere producției de sateliți, dar utilizarea deplină a acestei capacități înseamnă construirea unei mega-constelații, iar … IRIS2 este prea mic pentru a satisface această nevoie.”

Suveranitatea europeană în joc

Henry a adăugat: „Proiectul Bromo este o acțiune de suveranitate. Fuziunea celor mai mari doi producători de sateliți din Europa, plus afacerea spațială a Leonardo, ar fi fost considerată sever anticoncurențială în urmă cu un deceniu. Astăzi, cel mai mare risc competitiv perceput nu este un monopol european, ci faptul de a fi lăsat în urmă de SUA și China. În loc să aibă giganți spațiali europeni care concurează puternic între ei, ei se pot concentra pe câștigarea de afaceri împotriva concurenței din afara continentului și, făcând acest lucru, pot păstra rolul Europei în politica de mare putere a spațiului.”

Fortificarea capacităților militare spațiale

Aceasta include consolidarea poziției Europei în spațiul militar, a declarat un oficial guvernamental european pentru Breaking Defense. Țările europene „s-au trezit” atât la importanța centrală a capacităților spațiale pentru puterea militară, cât și la amenințările tot mai mari la adresa sistemelor spațiale reprezentate de Rusia și China, a explicat oficialul. Tim Farrar, un analist veteran al pieței spațiale europene, a fost de acord. „Toată lumea manevrează în jurul interesului UE pentru spațiu și interesului pentru apărare”, a spus el.

Un moment strategic pentru influență

Mai mult, calendarul acordului de fuziune pare să fi avut ca scop anticiparea reuniunilor majore de sfârșit de an ale diferitelor instituții europene pentru a stabili prioritățile și finanțarea viitoare, a declarat oficialul guvernamental european.

Planuri ambițioase pentru apărare și securitate spațială

Consiliul European, organul de conducere al Uniunii Europene cu 27 de membri, a aprobat un nou plan cincinal pentru dezvoltarea capacităților de apărare, numit „Preserving Peace — Defence Readiness Roadmap 2030”, care include dezvoltarea unui „Scut Spațial European” printre cei patru piloni ai săi.

„Consiliul European solicită dezvoltarea comună accelerată a activelor și serviciilor spațiale care servesc scopurilor de securitate și apărare, precum și protecția activelor existente, inclusiv a activelor cu dublă utilizare, având în vedere importanța lor pentru autonomia strategică a Europei”, se arată în comunicatul de presă al consiliului.

Comisia Europeană, ramura executivă a UE responsabilă de gestionarea bugetului colectiv, a propus noul plan la 15 octombrie, dar a inclus puține detalii despre conceptul de scut spațial, cu excepția faptului că ideea este de a construi pe baza programelor actuale ale UE, cum ar fi Galileo — versiunea europeană a rețelei de sateliți GPS a SUA — și IRIS2.

În plus, ESA va organiza reuniunea sa ministerială în perioada 26-27 noiembrie, unde cele 23 de state membre vor decide asupra unei propuneri a directorului Josef Aschbacher de a cheltui aproximativ 23 de miliarde de euro (26,25 miliarde de dolari), o creștere de 36% față de ultimul buget stabilit în 2022, potrivit unui articol din iunie din SpaceIntel Report.

Citeste in continuare

Actualitate

Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare

Publicat

pe

De

O schimbare radicală în pregătire pregătește aviatorii pentru cerințele cognitive ale războiului modern.

Timp de zeci de ani, pregătirea piloților de vânătoare s-a concentrat pe abilitățile fizice și pe măiestria mecanică. Dar, odată cu apariția aeronavelor de generația a cincea, precum F-35, este nevoie de un nou tip de războinic – unul care poate procesa cantități vaste de date, poate lua decizii în fracțiuni de secundă și poate opera ca un nod într-un sistem de luptă complex, în rețea. Așa cum subliniază Robbin Laird, un expert veteran în domeniul apărării, „Succesul în cabina de pilotaj nu mai depinde în primul rând de priceperea fizică… În schimb, factorul definitoriu a devenit capacitatea cognitivă.”

Decalajul cognitiv: un nou tip de provocare

Metodele tradiționale de pregătire a zborului au creat un „decalaj periculos”, lăsând piloții nepregătiți pentru cerințele cognitive ale războiului modern, afirmă Laird. Vechiul model, conceput pentru o eră în care noile capacități însemnau atașarea de noi componente hardware, pur și simplu nu mai este suficient într-o lume în care actualizările de software pot modifica fundamental capacitățile unei aeronave între misiuni.

Intră în scenă Școala Internațională de Pregătire pentru Zbor

La Școala Internațională de Pregătire pentru Zbor (IFTS) din Sardinia, Italia, această transformare nu este doar recunoscută; ea este abordată sistematic. Susținută de Leonardo în colaborare cu CAE, IFTS remodelează modul în care forțele aeriene occidentale pregătesc aviatorii pentru luptă.

Laird, care a vizitat Baza Aeriană Decimomannu, unde se află IFTS, notează că școala folosește avionul de antrenament avansat M-346, o platformă centrată pe software care oglindește arhitectura aeronavelor de luptă moderne. Acest lucru permite IFTS să „preia concepte operaționale și tehnici tactice direct de la escadrilele F-35 sau Eurofighter de primă linie și să le integreze în mediul de antrenament aproape imediat.”

„Mobilier mental”: redefinirea mentalității aviatorului

IFTS nu doar învață piloții să zboare; ei remodelează „mobilierul mental” al pilotului de luptă – cadrele cognitive și tiparele de luare a deciziilor care determină eficacitatea în lupta aeriană modernă. În aeronavele mai vechi, piloții dedicau resurse cognitive enorme controlului de bază al aeronavei. Sistemele moderne fly-by-wire gestionează automat aceste sarcini, eliberând lățime de bandă mentală pentru gestionarea informațiilor și luarea deciziilor.

Descărcarea antrenamentului: ecosistemul LVC

IFTS utilizează un ecosistem de antrenament Live Virtual Constructive (LVC) cu patru grupuri. Grupul unu oferă antrenament nelimitat, gratuit, folosind simulatoare care rulează software-ul real al aeronavei. Grupul doi introduce tehnologii de realitate augmentată și virtuală. Grupul trei avansează studenții la antrenamentul la nivel de misiune cu aeronave reale, piloți pe simulatoare și forțe generate de calculator.

Grupul patru funcționează ca o sală de integrare, injectând amenințări sintetice, rachete sol-aer și aeronave inamice în operațiunile aeronavelor reale, reducând consumul de combustibil și costurile.

Revoluția conductelor: armonizarea antrenamentului

Poate că cea mai importantă inovație a IFTS este armonizarea completă a întregului sistem de pregătire a piloților de vânătoare din Italia. Începând cu 2016, Forțele Aeriene Italiene au revizuit fiecare fază de pregătire, asigurându-se că fiecare se bazează pe cea precedentă.

Instructori din programul M-346, unități de conversie operațională și piloți de escadrilă operațională se întâlnesc la fiecare șase luni pentru a revizui procedurile și a ajusta programele de studiu pe baza experienței operaționale reale. Acest lucru creează o buclă continuă în care lecțiile operaționale se întorc în sistem.

Rezultate măsurabile

Studenții care absolvă faza 4 necesită acum cu treizeci la sută mai puțin timp de antrenament la unitatea de conversie operațională Eurofighter. Ei sosesc cunoscând deja tacticile, apelurile radio și procedurile, cu arhitectura lor mentală deja pusă la punct. Studenții italieni obțin în mod constant cele mai bune rezultate la programul de pregătire F-35 de la Baza Aeriană Luke.

Un motor de construire a coalițiilor

Cu douăsprezece forțe aeriene aliate care trimit studenți, IFTS a devenit un motor de construire a coalițiilor. Menținând transparența cu privire la curriculum și standarde, Forțele Aeriene Italiene construiesc încredere și interoperabilitate la nivelul pilotului individual.

Lecții pentru viitor

Modelul IFTS demonstrează principii cruciale: proprietatea militară asupra standardelor contează; armonizarea conductelor de pregătire elimină risipa; feedback-ul continuu menține pregătirea relevantă; iar sistemele de pregătire definite prin software se potrivesc cu platformele de luptă definite prin software.

Școala Internațională de Pregătire pentru Zbor creează aviatori al căror „mobilier mental” a fost creat pentru un viitor incert, în care software-ul determină capacitatea, dominația informațiilor determină rezultatele, iar integrarea coalițiilor definește succesul. „Aceasta este adevărata revoluție care se întâmplă în Sardinia”, conchide Laird, „nu învățarea piloților să zboare mai bine, ci învățarea lor să gândească diferit.”

Citeste in continuare

Actualitate

Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială

Publicat

pe

De

Startup-ul de inteligență artificială Shield AI a anunțat astăzi planuri de extindere în domeniul hardware-ului militar, dezvăluind un nou concept de dronă de luptă, denumită X-BAT, pe care compania intenționează să o piloteze cu software-ul său de autonomie intern.

Aripioară fără pilot de dimensiuni importante

Aripioara fără pilot este o dronă de Grupa 5, terminologia Pentagonului pentru cele mai mari sisteme fără pilot, care poate decola și ateriza vertical. Imaginile publicate de Shield AI arată teste cu un motor cu reacție mare, alături de o dronă cu suprafețe elegante concepute pentru a reduce semnătura radar a sistemului.

Un concept inspirat, potrivit președintelui Shield AI

„Este o aeronavă cu adevărat inspirațională”, a declarat președintele și co-fondatorul Shield AI, Brandon Tseng, în timpul unui eveniment de prezentare în Washington, marți, pentru noua dronă, unde a fost expus un model static unui public format din reprezentanți ai industriei și ai guvernului. „Și când o veți vedea, cred că vă veți gândi probabil: ‘La naiba, chestia asta e super cool.'”

Parteneriate viitoare pentru producția X-BAT

Evenimentul de marți a prezentat un model la scară al dronei, mai degrabă decât un model complet de producție. În timp ce Shield este proiectantul sistemului, oficialii companiei au declarat că un partener va fi implicat pentru a ajuta la producerea efectivă a X-BAT, Armor Harris, șeful unității de afaceri aeriene a firmei, spunând reporterilor că „vom anunța parteneriatele noastre în următoarele săptămâni”.

Motor de Clasa F-16, dar opțiuni multiple

În mod similar, Harris a declarat că furnizorul de propulsie cu care compania colaborează va fi anunțat „în următoarele săptămâni”. Cu toate acestea, el a descris X-BAT ca funcționând cu un „motor de clasa F-16” care dispune de un postcombustor și o duză de vectorizare a tracțiunii, care a fost „dezvoltat inițial pentru un program de vectorizare a tracțiunii F-15 de la sfârșitul anilor 1990”. El a declarat ulterior reporterilor că „sunt disponibile multiple opțiuni de motor”.

Un sistem complet, ghidat de inteligența artificială Hivemind

X-BAT este prezentat ca un sistem „complet”, a spus Harris, cu pilotul computerizat „Hivemind” al firmei în centrul aeronavei pentru a se asigura că drona cu reacție poate opera în medii cu comunicații întrerupte. (În timp ce Shield AI oferă X-BAT cu Hivemind ca pilot, drona poate suporta și software autonom de la furnizori externi.)

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv14 ore ago

Sindicaliștii „Diamantul” anunță ofensivă în instanță pentru recuperarea CIB: „Cea mai importantă acțiune pe drepturi din istoria MAI!”

Polițiștii și militarii, gata de luptă pentru drepturile lor financiare Sindicatul „Diamantul”, prin vocea lui Emil Pașcut, a anunțat o...

Exclusiv23 de ore ago

Mioveniul suedez: Pușcăria românească, paradis fiscal scandinav?

Inovație la „mititica”: De la gratii la Startup-uri? Penitenciarul Mioveni, un nume care până acum evoca mai degrabă evadări spectaculoase...

Exclusivo zi ago

Teoroc și tăcerea „Mielului Penitenciar”: Când SNPP era mut ca peștele și Halchin arunca cu salarii pe WC-uri ilegale!

Circul grotesc al ipocriziei sindicatelor penitenciare – Ediția „când tăcerea e de aur, dar corupția e platină!” În lumea pestriță...

Exclusivo zi ago

Polițista din Botoșani, acuzată că a beneficiat ilegal de servicii turistice, a câștigat procesul cu IPJ!

O angajată a Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Botoșani, reprezentată de Sindicatul Diamantul, a câștigat definitiv un proces intentat de...

Exclusiv2 zile ago

Familia Teoroc: De la padoc de lux la circ de strada – Râsul plânsului în sistemul penitenciar! (Ediția cu polițiști santajați și vuvuzele sub frică)

Motto: În România, corupția e ca o telenovelă: nu se termină niciodată, dar măcar ne mai amuză (amar). Atenție, însă,...

Exclusiv2 zile ago

„Conduită infectă și abuzivă”: Sindicatul Diamantul denunță secretizarea cercetării disciplinare a lui Vitalie, invocând o comparație flagrantă cu o altă procedură

Emil Pascut de la Sindicatul Diamantul a dezvăluit un fragment dintr-o analiză comparativă menită să demonstreze caracterul abuziv al secretizării...

Exclusiv2 zile ago

Circul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!

În lumea pestriță a sistemului penitenciar românesc, familia Teoroc, abonații de lux la robinetul puterii, ne oferă un nou spectacol...

Exclusiv2 zile ago

Update/Apocalipsa de plastic de la Aricestii Rahtivani: Fumul ne mântuiește!

Coseco Waste ne arată cum se face „reciclare” cu artificii și mult tupeu Un iPhone disperat ne anunță sfârșitul lumii...

Exclusiv2 zile ago

Ploieștiul în fierbere: Primarul Politeanu dezlănțuie infernul asupra viceprimarului Alexandru Săraru!

De la popriri ignorate la acuzații penale: Un scandal de corupție zguduie Primăria Ploiești! Prahova, tărâmul unde scandalurile politice și...

Exclusiv2 zile ago

Politeanu, Primarul-Paratrăsnet: Cum gunoiul imobiliar incearcă să murdărească imaginea unui oraș infrumusețat

De la nunta pe Bulevard la acuzații halucinante: Mafia imobiliară scoate artileria grea, dar Politeanu rămâne neclintit Prahova, județul unde...

Exclusiv2 zile ago

De la „fofilica” la Prefectură: Ascensiunea halucinantă a unui combinagiu politic – Zoia, „mama” lui Matei, chiar ești bine?!

Atenție, cetățeni! În lumea pestriță a politicii românești, mai apare câte un personaj de te face să te întrebi dacă...

Exclusiv3 zile ago

Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi 

Apt limitat la muncă, nelimitat la inimioare pe Instagram și maestru într-ale concediilor strategice. Valentin Matei, un nume sonor în...

Exclusiv3 zile ago

Protestul sindical din 29 Octombrie: Circ cu ursul Bolo sau apărarea ultimă a barosanilor? 

Oare chiar le pasă liderilor sindicali de nenorocirile polițiștilor sau vor doar să-l vadă pe Bolo zburând de la Palatul...

Exclusiv3 zile ago

Coca-Cola: secretul murdar din Ploiești – Cum ne otrăvește „băutura fericirii” cu apa de canal, sub ochiul complice al autorităților!

De la zâmbet american la coșmar românesc, Coca-Cola a ajuns să fie sinonimă cu corupția și nepăsarea crasă. La Ploiești,...

Exclusiv4 zile ago

APIA, tremură sub ploaia de întrebări! Fermierii prahoveni, pe urmele hoților de la antigrindină: Cer date incendiare și miros a DNA mai rău ca iodura de argint!

De la tunurile antigrindină la tunurile cu subvenții: Prahova, epicentrul unui cutremur agricol cu replici penale! După ce au trimis...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv