Ne-am dat seama, astfel, cât de „iubită” este doamna „comandant” GHEORGHE CARMEN DANIELA

0
1269

 

Este un lucru îndeobşte acceptat, ba chiar dovedit cu prisosinţă în multe situaţii din viaţă şi din activitatea profesională: trăind lângă un om rău, mult timp, când acesta dispare (fie şi temporar), toate legăturile tale cu o anumită realitate se rup și, într-o zi, te pomenești că ți-este dor de cel ce te-a chinuit și exclami: ”rău cu rău, dar mai rău fără rău”!

Rău este să te obișnuiești cu răul, dar, în același timp, câtă satisfacție îți dă dominarea acestuia! Cei care îl dreg, cumva, și îl țin într-un echilibru ce ar dispărea dacă nu s-ar găsi oamenii buni să-l suporte pentru protecția altora din preajma celui rău, adică cei care înghit tot disconfortul generat de manifestarea răului, devin înțelepții de care avem nevoie peste tot; sunt mereu în alertă, găsesc tot timpul soluții pentru a anula un rău cu bine, sunt de folos acolo unde răul ar putea fi singur și discreționar.

Nostalgicii după rău sunt cei care nu vor reuși niciodată să se desprindă de realitățile dure care i-au făcut mai puternici, mai înțelegători, precum și cei care nu se vor adapta niciodată la o viață ușoară. Este adevărat, aceştia sunt, cu siguranţă, şi cei mai triști. Mai subzistă o întrebare: rău cu rău s-ar putea anula reciproc? Răspunsul nostru este că nu, în viață nu este ca în matematică; altele sunt regulile! Pe de altă parte, să spunem că, pe timp limitat şi până la un anumit nivel răul este, vorba proverbului, necesar! Binele nu ar fi atât de evident, în
absența răului, și nici n-ar mai fi atât de folositor pentru că nu ar mai avea ce să facă; răul strică pentru ca binele să poată să repare, să facă ceva creator.

E nevoie să râzi dar să și plângi, stări necesare vieții în care lupta dintre bine și rău este motorul evoluției.

De ce v-am deranjat cu această introducere cam alungită? Pentru că suntem într-o dilemă: ce ne facem cu situaţia de la Poliţia Locală Ploieşti, unde unui rău este pe cale să-i ia locul două rele, una mai mare decât cealaltă ?! Chiar dacă pentru scurt timp!

Doamna „comandant” GHEORGHE CARMEN DANIELA urmează a intra într-un binemeritat concediu de odihnă, pentru a-şi mai linişti neuronii stresaţi de „problematica” covârşitoare, de o excepţională complexitate şi diversitate, cu care se confruntă cotidian (fie vorba între noi, majoritatea problemelor şi-o face singură!).

 

Deşi anticipată, fireşte, vestea a căzut ca un trăznet. Cvasi-totalitatea poliţiştilor locali a intrat într-o stare de maxim disconfort deoarece, conform legii şi regulamentului, conducerea unităţii urmează a fi asigurată de cei doi directori generali adjuncţi, rachetistul hărţuitor sexual, VAIDA ADRIAN, şi ballerina tupeistă PITARIU PAULA. Reprezentarea este ceva de genul: ’raţi ai dracu’, nu rămâneţi de mâine cu noi!

Unul dintre scenariile de groază care, cu siguranţă, se va repeta (atât ştie şi poate, atât face!) este organizarea de către VAIDA a pândei la condică şi, tot prin operaţiuni specifice, a unei ambuscade şi, finalmente, a unei curajoase capturări a documentului de prezenţă la serviciu. Multora le va veni greu să nu înceapă un “jihad” împotriva comportamentului aberant şi şicanatoriu / provocator al acestuia.

Ca să nu o mai lungim, vrem să vă spunem că ne-am dat seama, astfel, cât de „iubită” este GHEORGHE CARMEN!

La Poliţia Locală Ploieşti, problema cea mare este că, dintre trei rele, nu poţi, efectiv, să alegi varianta cea mai puţin rea! Toate sunt la fel!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here