DISTRIBUIE Articolul....

Facebook

Pinterest

Twitter

Linkedin

Poate aud  SRI-ul si parlamentarii…

Domeniul intelligence reprezintă o ultimă frontieră în procesele de democratizare si reformare a sectorului de securitate. Aşa cum au demonstrat multe democraţii consolidate, guvernanţa democratică şi statul de drept ajung în sfera intelligence multă vreme după ce au dobândit baze solide în alte domenii ale statului. În multe democraţii consolidate, înfiinţarea  siste­melor de supraveghere a serviciilor de informaţii a urmat o traiectorie co­mună: anumite activităţi ale serviciilor de informaţii au generat îngrijorare în privinţa încălcării proceselor democratice legitime şi în raport cu exerci­tarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ceea ce a dus la o perioadă de studiu şi cercetare psihologică şi la crearea, ca rezultat, a unor noi mecanisme de supraveghere.

Democraţiile emergente nu au nevoie să recurgă la această abordare reac­tivă. „Tranziţia” le oferă o preţioasă oportunitate de a pune baze solide, le­gale şi instituţionale, pentru activitatea de supraveghere a serviciilor de informaţii. Totuşi, trebuie să fim conştienţi că stabilirea acestor baze nu e decât un mic pas în procesul interminabil şi dificil prin care trebuie să ne asigurăm că serviciile sunt eficace în protejarea securităţii naţionale, a siguranţei publice şi a drepturilor omului, dar, în acelaşi timp, respectă sta­tul de drept şi practica democratică. Îndeplinirea pe termen lung a acestor obiective reclamă interes, vigilenţă şi dedicare continue din partea celor implicaţi în supraveghere, precum şi un efort asiduu de evaluare şi îmbună­tăţire a sistemelor de supraveghere. Am încredere că acest set de instru­mente poate servi ca resursă importantă în sprijinul unei astfel de activităţi.

Parlamentarilor le revine o mare responsabilitate atât în dezvoltarea ca­drului legal şi instituţional al activităţii de supraveghere, cât şi pentru a se asigura, în calitate de principali supraveghetori externi, că supravegherea îşi atinge obiectivele

sus-menţionate. În acest domeniu, mai mult decât în oricare altul, parlamentarii trebuie să se străduiască să-şi subordoneze in­teresele de partid unui scop mai important, acela de a proteja ordinea de­mocratică şi constituţională. Însă nu numai parlamentarii sunt cei cărora ar trebui să le revină toate responsabilităţile supravegherii externe – adeseori, le lipsesc timpul, experienţa şi independenţa necesare. Având în vedere acest lucru, ei trebuie să apeleze la organisme independente de suprave­ghere cu statut legal, precum instituţiile supreme de audit, instituţiile de tip ombudsman si organismele specializate de supraveghere, invitându-le să joace un rol central în sfera lor de competenţă.

Deşi există multe publicaţii referitoare la supravegherea serviciilor de informaţii, majoritatea acestora se axează pe cadrul legal si instituţional al organismelor de supraveghere. Prezentul set de instrumente porneşte de la această abordare, explicând decidenţilor multe din provocările si dificul­tăţile care apar pe parcursul conceperii, modificării si consolidării unui sis­tem de supraveghere. Însă, autorii contributori se aventurează dincolo de întrebările legate de conceperea acestor sisteme, oferind orientări practice, clare privind modul în care supraveghetorii externi pot aborda provocarea de a examina cu minuţiozitate aspecte specifice din munca serviciilor de informaţii. Sper ca lucrarea de faţă să poată contribui, de asemenea, la sen­sibilizarea societăţii civile si a mass-mediei cu privire la importanţa pe care o au diferitele aspecte ale supravegherii serviciilor de informaţii, si sper ca aceste grupuri să poată utiliza cunoştinţele dobândite pentru a-i trage la răspundere pe parlamentari şi pe alţi supraveghetori independenţi în legă­tură cu exercitarea controlului asupra serviciilor de informaţii sau cu lipsa acestuia.

Setul de instrumente se va bucura, probabil, de cel mai mare interes din partea decidenţilor implicaţi în dezvoltarea sistemelor de supraveghere a serviciilor de informaţii, a membrilor si staffului din organismele de supra­veghere recent înfiinţate, precum si a unor organizaţii ale societăţii civile. Cu toate că cei interesaţi pot fi în majoritate din state în tranziţie, nu tre­buie ignorată valoarea analizei făcute de autori pentru cei implicaţi – direct sau indirect – în supravegherea serviciilor de informaţii în democraţiile con­solidate. În fapt, am ferma convingere că acest set de instrumente oferă exemple si argumente care vor provoca discuţii despre posibila extindere sau întărire a controlului în aceste state.

Vom reveni… cu un set de instrumente, exempe  si argumente.